Ce urmează după sancțiunile impuse de Trump împotriva Iranului

Potrivit termenilor acordului nuclear survenit între Teheran şi puterile lumii, Statele Unite au fost de acord să-şi slăbească sancţiunile impuse Iranului. Dar Administraţia Trump a început acum să le reimpună, o primă tranşă urmând să intre în vigoare începând de luni. Aceste sancţiuni vizează o serie de sectoare economice, respectiv, automobilele, aurul, oţelul şi alte metale importante. După 90 de zile, urmează să intre în vigoare un număr mai mare de sancţiuni vizând industria petrolieră a Iranului, scrie The Washington Post, citat de Rador.

Toate astea erau ca şi făcute încă din luna mai, când preşedintele Trump a hotărât să anuleze oficial angajamentele americane asumate în acordul nuclear. Preşedintele a respins constatările monitorilor ONU, care au declarat în mod repetat că Iranul respectă condiţiile acordului care stabileau termeni ficşi vizând reducerea operaţiunilor sale de ordin nuclear. El a respins totodată şi tentativele aliaţilor europeni, care voiau să păstreze validitatea unui pact de neproliferare care, în opinia lor, repurtase succes şi fusese cu greu obţinut.

În prezent, eforturile europenilor de a proteja companiile europene care ar mai dori încă să mai încheie afaceri cu Iranul – în consecinţă, riscând să încalce sacţiunile SUA – slăbesc. „Şansa” ca aceste firme să se izbească de nişte „sancţiuni secundare” din partea Washingtonului ar putea agrava tensiunile dintre Statele Unite şi aliaţii lor occidentali; asta a convins deja o serie de companii energetice europene să-şi reducă sau chiar să-şi suspende operaţiunile din Iran.

În acelaşi timp, în Iran, perspectiva reinstaurării sancţiunilor a provocat devalorizarea rialului, moneda naţională iraniană. Preşedintele iranian Hassan Rouhani s-a plecat în faţa conservatorilor din ţară, care îi luaseră în derâdere atât pe el, cât şi acordul a cărui încheiere o susţinuse. La sfârşitul săptămânii, armata iraniană a anunţat că organizează manevre navale în Strâmtarea Hormuz – o linie-pivot de navigaţie pentru transportul mondial de petrol.

Acordul nuclear i-a oferit Iranului o deschidere spre Occident după ani de tensiuni şi de adâncă izolare. Dar cum această fereastră se închide, conducerea teocratică a Iranului revine la angajamentele de „rezistenţă” şi de siguranţă de sine care au animat acest regim timp de aproape 40 de ani. Este o revenire care are loc la instigarea lui Trump, care a venit la putere promiţând să şteargă semnătura predecesorului său de pe acest succes diplomatic.

„Alegerile americane din 2016 au plutit mereu ca un nor deasupra acordului şi, în cele din urmă, au dus la cel mai prost rezultat posibil”, a declarat pentru Agenţia France- Presse Farid Dehdilani, consultant pentru relaţii internaţionale al Organizaţiei Iraniene pentru Privatizare.
Oficialii Administraţiei Trump şi adversarii Iranului de la Washington cred că sancţiunile vor aduce republica iraniană la strâmtoare şi vor slăbi regimul. La sfârşitul săptămânii, Trump trepida de plăcere la auzul ştirilor despre protestele crescânde din Iran motivate economic – secretarul de stat Mike Pompeo i-a felicitat şi el pe protestatari – legate de agravarea atmosferei politice din Teheran, datorată deciziei sale de a reimpune sancţiunile. El afirmă că toate aceste tulburări vor agrava o situaţie care astfel va forţa Iranul să negocieze un nou acord nuclear.

Analiştii nu se arată atât de siguri. „Trump crede că a) alimentează nemulţumirea populaţiei iraniene, dar b) face asta dorind să-i preseze pe iranieni ca să ajungă la un acord cu liderii lor”, a semnalat pe Twitter Karim Sadjadpour, un expert în problemele Iranului de la Carnegie Endowment for International Peace. „În realitate, apelurile de ordin economic/politic şi la demnitate socială au luat-o demult înaintea lui Trump; el nu poate nici să ajute şi nici să potolească aceste aspiraţii”.

Mai mult, în pofida dificultăţilor crescânde cu care se confruntă, regimul nu e pe cale să se destrame. Experţii sunt de părere că revenirea sancţiunilor nu e mai sufocantă decât sancţiunile care fuseseră impuse deja înaintea încheierii acordului nuclear. Şi, în timp ce partenerii europeni ar putea da înapoi în faţa presiunilor venite din partea Casei Albe, partenerii-cheie ai industriei energetice iraniene, precum India şi China, nu s-ar supune cu atâta uşurinţă.

„China a anunţat că e posibil să importe în continuare petrol din Iran, chiar dacă, până în luna noiembrie, Statele Unite vor reduce la zero vânzările iraniene de petrol”, au scris Dina Esfandiary şi Ariane Tabatabai în revista „Foreign Affairs”. Beijingul intenţionează totodată să-şi diversifice cooperarea cu Iranul printr-un ambiţios proiect de infrastructură, cunoscut sub numele de „O singură centură, un singur drum”, precum şi prin investiţii în sectorul energetic nuclear al Iranului.

„Astăzi, în timp ce, o dată în plus, Washingtonul încearcă să strângă şurubul, Teheranul consideră relaţiile cu Beijingul drept un factor-cheie pentru a rămâne la suprafaţă”, au subliniat Esfandiary şi Tabatabai, ele adăugând că „s-ar putea ca implicarea Chinei în Iran să îi facă şi pe alţii să urmeze acest exemplu, ceea ce ar submina noua campanie de presiuni a SUA”.

Nimic din toate astea nu va fi în ajutorul actualelor dispute comerciale ale Administraţiei Trump cu China. „Fără îndoială, Statele Unite pot afecta economia iraniană”, le-a spus, săptămâna trecută, prin telefon reporterilor Jarrett Blanc, fost oficial al Departamentului de Stat care a lucrat în Iran pe vremea Administraţiei Obama”, dar el a adăugat că Iranul nu se arată mai puţin îndărătnic decât de arătase înainte ca acordul nuclear să fi fost convenit.

Lupta pentru supravieţuire din viaţa de zi cu zi face că regimul politic să devină şi mai apăsător decât este deja. Protestele nu s-au transformat încă într-o mişcare în masă”, a scris colegul meu, Jason Rezian, care era corespondent al ziarului „The Washington Post” la Teheran în perioada când acordul nuclear era în curs de semnare. „Ele reprezintă doleanţele legitime şi disperate ale unui popor care trăieşte sub greutatea unei imense presiuni”.

Iar Trump nu face decât să le agraveze.

(Sursa: The Washington Post/ Preluare Rador, traducere de Alexandru Danga)