Ce va însemna noua politică agricolă comună pentru fermierii români? Carmen Avram, PSD: România trebuie să înceapă să uite tot ceea ce știe despre agricultura tradițională și să se îndrepte cu pasi repezi spre noul tip de agricultura “verde”

Europarlamentarul PSD, Carmen Avram, a explicat pentru G4Media, că noile reguli care se negociază acum în ce privește politica agricolă comună, vor trebui să armonizeze poziția statelor membre, pe care o consideră ”mai prietenoasă României” și poziția Parlamentului European, calificată drept ”mai progresistă” cu ”măsuri mai dure și cu bani mai puțini”.

Avram susține însă că indiferent de forma compromisului referitor la noua Politică Agricolă Comună (PAC) la care se va ajunge între Consiliu, Comisie și Parlament, este clar că ”România trebuie să înceapă să uite tot ceea ce știe despre agricultura tradițională și să se îndrepte cu pasi repezi spre noul tip de agricultura “verde”.

”Fermierii români, mari si mici, vor fi obligati sub noua PAC să renunțe la pesticide, să retraga din productie o bucată din suprafața cultivată pentru a fi rezervată unor zone de biodiversitate, să mărească suprafața de teren dedicată producțiilor organice, să implementeze noile masuri de mediu, denumite “eco-scheme”, iar pe cele actuale să le înăsprească”, a explicat Avram pentru G4Media.

Ea mai susține că Guvernul trebuie să pregăteacă de pe acum planurile naționale strategice în agricultură adaptate noii PAC, altfel fermierul român mediu și mare riscă să dea faliment iar terenurile agricole să ajungă în proprietatea fondurilor de investiții străine.

Miniştrii agriculturii din UE au ajuns la un acord miercuri, după lungi negocieri privind o reformă a politicii agricole comune (PAC) marcată de reguli de mediu obligatorii – o primă etapă crucială înaintea negocierilor cu eurodeputaţii.

Orientările adoptate de statele membre vor fi de acum înainte obiect de negocieri cu Parlamentul European, care votează în această săptămână propriile propuneri.

Consiliul, Comisia şi eurodeputaţii vor trebui să tranșeze apoi, până la începutul lui 2021, noile regulile care se vor aplica începând din ianuarie 2023.

Redăm mai jos explicațiile europarlamentarului PSD, Carmen Avram:

• În acest moment, nu putem vorbi decât în termeni relativi despre ceea ce se va întâmpla sub următoarea Politică Agricolă Comună (PAC) și nu vom ști clar decât după ce se va fi ajuns la un compromis între pozițiile Parlamentului European și Consiliului.
• Ce se poate spune, totuși, este că, în mod clar, România trebuie să înceapă să uite tot ceea ce știe despre agricultura tradițională și să se îndrepte cu pași repezi spre noul tip de agricultură „verde”. Adică, fermierii noștri, mari și mici, vor fi obligați sub noua PAC să renunțe la pesticide, să retragă din producție o bucată din suprafața cultivată pentru a fi rezervată unor zone de biodiversitate, să mărească suprafața de teren dedicată producțiilor organice, să implementeze noile măsuri de mediu, denumite „eco-scheme”, iar pe cele actuale să le înăsprească. „Eco-schemele”, care îi vor aduce fermierului bani în plus, pot consta în plantarea de perdele forestiere, agrosilvicultură, o mai mare rotație a culturilor, digitalizarea și agricultura de precizie, culturi de plante care rețin în sol mai mult CO2 etc. Aceste scheme trebuie decise de stat, iar fermierul își va putea alege ce i se potrivește mai bine.
• Procentele și termenele de implementare încă trebuie negociate. Sunt două școli de gândire: una echilibrată și una dusă la extrem.
• Poziția Consiliului, de ieri, cu ambiții temperate, este o variantă prietenoasă României. Ea merge pe principiul că „înverzirea” agriculturii este necesară, dar nu trebuie să depășească niște limite, de la care începe să pună în pericol securitatea alimentară. Pentru că tranziția grăbită spre noul tip de agricultură riscă să sărăcească fermierul. El va produce mai puțin, scoțând din producție o bucată de teren și folosind fertilizatori Bio, cu randament redus, situație în care costurile lui vor crește. Aceste cheltuieli, însă, nu se vor regăsi în profitul fermierului, pentru că, în anumite state, cum e România, de exemplu, unde populația e săracă, încă se consumă hrană ieftină și mai puțin sănătoasă, iar publicul nu este educat și îndrumat spre produse organice. Unii fermieri occidentali, de exemplu, spun că au avut nevoie de 4-5 ani pentru a face tranziția spre organic, timp în care au fost nevoiți să investească, fără să și vândă la preț de produs organic. Franța a văzut falimente pe bandă rulantă, tragedii și pământ abandonat. Pentru că nici în Occident, măcar, nu exista consum de anvergură națională pentru produse organice.
• Parlamentul European, însă, e mult mai progresist. În varianta lui se regăsesc măsuri și mai dure, procente și mai mari și bani mai puțini. Dacă s-ar aplica așa, fermierul român ar trebui să facă eforturi foarte mari pentru a-și atinge țintele. În caz contrar, România ar primi penalități substanțiale. Banii pentru PAC, deși par să fie mai mulți în viitorul buget, vor fi, din nou, insuficienți pentru România. Noi avem o situație aparte, pe care, din păcate, ultima ședință a Consiliului nu a reglementat-o, deși reprezentanții României au făcut tot posibilul. În calculul plăților pentru România lipsesc din nou banii aferenți a 400.000 de hectare de teren cultivat, pentru că Uniunea face o raportare la un an în care noi încă nu definitivaserăm cadastrul. În plus, în Parlament, a fost respins amendamentul susținut de toți europarlamentarii români, prin care se solicită echivalarea plății la hectar cu cea a fermierilor din restul Europei. O altă problemă cu subvențiile este că, în acest moment, din cauza votului haotic din plen, varianta privind plafonările plăților directe este neclară. Ea urmează să fie analizată de specialiști, pentru a înțelege ce anume, din amestecul de amendamente adoptate, rămâne și ce efect va avea. Acest haos este rezultatul unor jocuri mai puțin curate, făcute peste noapte, cărora noi, majoritatea europarlamentarilor români, ne-am împotrivit. Este o nedreptate pentru România, deoarece problema plafonării fusese tranșată în 2019.
• Oricare ar fi varianta finală a PAC, un lucru e clar: fermierii știu ce au de făcut și au tot interesul să facă tranziția. „Cartoful fierbinte” e, acum, în curtea Guvernului. Dacă el nu redactează rapid planurile naționale strategice și „meniul” de posibile eco-scheme, dacă nu simplifica birocrația și nu începe o campanie de popularizare a produselor organice, a lanțului scurt de aprovizionare și a rolului fermierului mic, PAC riscă să eșueze, fermierul mediu și mare, să dea faliment, cel mic, să nu se poată dezvolta și pământul României, să ajungă în mâinile unor fonduri de investiții străine, pentru că ele sunt deja „la vânătoare”.