Cea mai bogată arhivă de imagini din perioada de glorie a Clubului A, expusă la ARCUB – Hanul Gabroveni din 3 octombrie

„Arhimagini Club A”, expoziţie realizată de arhitectul Mirel Leventer ce documentează viaţa de student la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti şi evenimentele care au avut loc în Club A în perioada anilor 1969-1983, va fi deschisă din 3 octombrie la ARCUB – Hanul Gabroveni. Vernisajul expoziţiei va marca şi lansarea albumului de fotografie, cu acelaşi titlu, „Arhimagini” însoţit de un film documentar montat din imaginile video recuperate de pe rolele de 16 mm din arhiva personală a arhitectului, transmite News.ro.

Expoziţia, organizată cu sprijinul Primăriei Capitalei, prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti, plasează manifestările culturale organizate în Club A între austeritatea evenimentelor politice româneşti din anii ‘70 şi evenimentele care au marcat viaţa internaţională, precum: Festivalul de Muzică Pop şi Folk, primul eveniment de anvergură al clubului, din 1969, anul în care Mirel Leventer intra la facultate, iar în lumea liberă începea festivalul Woodstock şi păşea primul om pe Lună.

Colecţia privată de fotografii şi filme Mirel Leventer este cea mai bogată arhivă de imagini din perioada de glorie a Clubului A, 1969-1989, când funcţiona ca un club (semi)clandestin şi exclusivist, fondat şi administrat de studenţii Institutului de Arhitectură din Bucureşti (azi, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”) şi păstrează memoria unui loc esenţial pentru cultura alternativă a tinerilor din ultimele două decenii de comunism românesc.

Clubul A a fost o oază de libertate creată într-un subsol din centrul istoric al Capitalei comuniste cu scopul de a putea organiza spectacole, dezbateri şi concerte care să constituie o alternativă la cultura promovată oficial, şi să ofere tinerilor un loc în care să se poată comporta ca şi cum ar fi liberi.

„Imaginile lui Mirel Leventer ajung la noi ca dintr-o altă constelaţie, cu tineri fericiţi înghesuiţi la un subsol într-un spaţiu mic, dar care se simţeau MARI” spune Andrei Zinca, regizor de film.

„Mirel ne oferă în dar un act de dezvăluire, conservare şi rememorare a unei arhitecturi austere dar nu lipsite de spontaneitate, a ceea ce a fost un curent subteran de rezistenţă şi speranţă, ce a însufleţit acest spaţiu unic cunoscut sub numele de Club A”, scrie Dana Maitec, artist fotograf în cartea „Arhimagini”

Expoziţia „Arhimagini Club A”, poate fi vizitată în perioada 3-13 octombrie, la ARCUB – Hanul Gabroveni, Sala Librărie din strada Lipscani nr. 84-90, şi este deschisă de marţi până duminică, între orele 12:00- 20:00, accesul publicului fiind liber. În zilele de luni, expoziţia este închisă.

Mirel Leventer a absolvit Liceul Ion Luca-Caragiale în 1969 şi Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti (actuala Universitate de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”) în 1975. Are o experienţă profesională bogată; a urmat mai multe cursuri de perfecţionare profesională, atât în ţară, cât şi în străinătate.

Între 1985 şi 1993 a locuit în Israel; în prezent are dublă cetăţenie, română şi israeliană. Semnătura sa de arhitect se regăseşte pe mai multe construcţii de anvergură, atât din ţară, cât şi din străinătate, o bună parte dintre acestea în Israel. Este membru al Clubului A din Bucureşti şi a fost coordonatorul cineclubului acestuia între anii 1970 şi 1975, în perioada în care era student al Facultăţii de Arhitectură.

Este pasionat de publicitate, producţie video, alpinism, călătorii şi istoria filmului. Îşi menţine vie plăcerea de a face fotografii. Este o pasiune care, în cazul său, datează deja de aproape jumătate de secol: „Fac poze din liceu, din clasa a opta chiar. Deci, cumva, cam dintotdeauna mi-a plăcut să fac fotografii. Când eram în liceu am participat, de altfel, la multe expoziţii foto ale elevilor. Era şi la un cerc de fotografie în liceu. Pe atunci, cercurile de fotografie erau mici instituţii de amatori, unde învăţam ce să facem cu un aparat foto. Aveam un coordonator care în cazul nostru era profesorul de fizică, dar cercurile nu aveau nici o legătură specială cu şcoala. Un asemenea cerc ne încuraja să ne dezvoltăm o anumită pasiune; aş putea spune că aici s-au sădit „primele seminţe” ale unei pasiuni,” care ulterior a generat colecţia unică de fotografii şi filme legate de Clubul A.