Cea mai mare victorie politică înregistrată de AUR: Klaus Iohannis a scos obligativitatea certificatului verde la job sub presiunea extremei drepte. Un precedent periculos

Președintele Klaus Iohannis i-a convocat, miercuri seara, la Cotroceni, pe liderii coaliției PNL PSD UDMR pentru a-i convinge să scoată obligativitatea certificatului COVID la locul de muncă. Proiectul de lege elaborat de ministrul sănătății, Alexandru Rafila, prevedea suspendarea contractului de muncă în cazul în care angajații (de la stat sau privat) refuzau să-și scoată certificat.

Aceste certificat electronic nu ar fi introdus, atenție mare, vaccinarea obligatorie, așa cum manipulează reprezentanții AUR, ci reprezenta dovada vaccinării, trecerii prin boală în ultimele 180 de zile, sau a testării. Mai mult, fiecare angajat ar fi avut la dispoziție vouchere de la stat pentru 15 teste.

Toate acestea au picat însă miercuri seara la sugestia președintelui Klaus Iohannis, care a cedat presiunilor exercitate de partidul de extremă dreaptă AUR și amenințărilor formulate public de George Simion, Șoșoacă și alți apostoli ai violenței fizice și verbale.

Marii bărbați de stat în frunte cu președintele Klaus Iohannis au căzut în fund în fața urletelor câtorva mii de exaltați, sacrificând în schimb dreptul la sănătate a milioane de cetățeni. O minoritate și-a impus prin forță punctul de vedere, cu amenințări și acte de violență iar statul a cedat în fața ei. Un precedent periculos.

Mai grav este că cedarea statului român și a liderilor PSD, PNL și UDMR are loc înainte de un previzibil val cinci al pandemiei, anunțat chiar de autorități. Ministrul Afacerilor Interne, Lucian Bode, a declarat, joi, că, potrivit estimărilor specialiștilor, valul 5 al pandemiei va veni în maximum trei săptămâni în România și va avea un impact mai mare decât valul 4.

Legarea certificatului verde de prezența la muncă ar fi încurajat vaccinarea, într-o țară pe care valul cinci o prinde cu una dintre cele mai mici rate de vaccinare din UE (40%). Renunțarea condiționării prezenței la muncă de un certificat electronic golește legea de sens.

Ce logică mai are să impui cetățenilor accesul în instituții publice pe bază de certificat verde dacă funcționarul de la ghișeu poate veni la muncă și fără? Ce sens are să interzici cetățenilor fără certificat să intre în mall-uri, dacă vânzătorii de acolo pot interacționa liniștiți cu clienții lor și fără el?

Liderii coaliției, Marcel Ciolacu și Florin Cîțu, încearcă acum să explice pasul înapoi prin faptul că legarea certificatului de job ar fi ridicat probleme de constituționalitate. În nici o țară în care certificatul funcționează cu succes (Italia, Franța, Germania, Ungaria), n-au existat probleme de constituționalitate. Adevărul este că liderii PSD, PNL și UDMR au cedat la solicitarea președintelui Iohannis în întâlnirea de la Cotroceni, iar acum caută justificări pentru lașitatea lor.

Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, va trebui să decidă acum dacă își retrage proiectul de lege pentru a-l castra conform voinței exprimate de șeful statului la întâlnirea cu liderii coaliției sau merge înainte cu măsurile care ar putea încetini răspândirea noii tulpini Omicron și preveni un nou dezastru sanitar.

Dacă retrage proiectul, medicul Rafila se face de rușine ca specialist și riscă să fie acuzat personal că a girat un act iresponsabil care ar putea duce la un nou val de decese. Dacă nu retrage proiectul, atunci singura variantă este demisia din guvern în cazul în care coaliția decide totuși să susțină varianta președintelui Iohannis.

În orice caz, asistăm la un precedent periculos: un partid extremist ia Parlamentul cu asalt și dictează din opoziție unei majorități parlamentare de 70% cum să conducă țara. Cedarea președintelui și a liderilor coaliției este cu atât mai ridicolă, cu cât alegerile vin abia în 2024, nu suntem în an electoral, iar sondajele nu prea contează ce spun acum.

Este foarte posibil ca președintele Klaus Iohannis să fie îngrozit nu doar de AUR, ci de reacția societății în ansamblu. Am văzut acum câteva zile una dintre cele mai mari greve din ultimii ani, când ceferiștii au blocat toate trenurile din țară nemulțumiți de salariile mici. Mai multe categorii de angajați la stat (polițiștii, profesorii, cei din sănătate) au ieșit în stradă în aceste zile când se votează bugetul sperând să obțină majorarea veniturilor.

A introduce obligativitatea certificatului COVID la job pe acest fond de nemulțumire generală riscă să provoce o explozie socială. Frica de propriul popor s-a văzut și pe 21 decembrie, când președintele Klaus Iohannis s-a deplasat dimineața devreme, la ora 8.00,  în Piața Universității pentru a depune o coroană de flori în memoria victimelor Revoluției din 89,  evitând în acest fel eventuale huiduieli sau surprize neplăcute.

Chiar dacă motivele cedării sunt mai complexe și președintele Iohannis vrea să evite iritarea suplimentară a populației cu măsuri nepopulare, a face pasul înapoi la două zile după violențele simpatizanților AUR de la Palatul Parlamentului reprezintă o eroare tactică majoră. Gestul președintelui încurajează extremismul și pe exaltați ca George Simion, Diana Șoșoacă și alți luptători închipuiți pentru ”libertate”. În exaltarea lui ridicolă, Simion a ajuns să facă o comparație infamă, afirmând că ”România și-a câștigat prin sânge imunitatea colectivă în tipul pandemiei, ca și libertatea în 1989”.

De ce a trebuit însă ca imunitatea colectivă din capul domnului Simion să devină politică de stat? De ce România întâmpină valul cinci la fel de nepregătită ca în vară, când toată lumea știa că va veni valul patru, dar restricțiile au întârziat tot din populism și frică de reacția publicului? Cine-și asumă noul val previzibil de decese: George Simion, care oricum se bucură iresponsabil când vede sânge sau Klaus Iohannis și liderii coaliției, partenerii săi de lașități politice?

Cum se face că lideri politici ca Macron (Franța), Draghi (Italia), Orban (Ungaria) pot, dar Klaus Iohannis nu? Ce le va spune câștigătorul premiului Carol cel Mare la următorul Consiliu European, cum își va scuza neputința?

Sunt întrebări la care șeful statului va trebui să răspundă, la un moment dat.