Cea mai veche specie de meduză înotătoare, descoperită în fosile cu o vechime de peste 500 de milioane de ani

Cea mai veche specie de meduză înotătoare înregistrată vreodată a fost descoperită în fosile vechi de 505 milioane de ani, au anunțat oamenii de știință, relatează The Guardian.

Fosilele au fost găsite în șisturile Burgess Shale din Canada, o zonă cunoscută pentru numărul de fosile bine conservate găsite acolo.

Noua specie, care a fost numită Burgessomedusa phasmiformis, seamănă cu o meduză mare, care înoată, cu un corp în formă de farfurie sau de clopot de până la 20 cm înălțime. Cele aproximativ 90 de tentacule scurte i-ar fi permis să captureze prada de dimensiuni mari.

Meduzele fac parte dintr-un subgrup de cnidarii, cel mai vechi grup de animale care există, numit medusozoare. Acestea sunt compuse în proporție de 95% din apă și se descompun rapid, astfel încât rareori se găsesc specimene fosilizate, însă exemplarele – găsite la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 – s-au păstrat excepțional de bine.

„Găsirea unor astfel de animale incredibil de delicate, conservate în straturi de rocă în vârful acestor munți, este o descoperire minunată”, a declarat Dr. Jean-Bernard Caron, curator al paleontologiei nevertebrate la Royal Ontario Museum și co-autor al studiului publicat în revista Proceedings of the Royal Society B.

Ca urmare a rarității fosilelor de meduze, istoria lor evolutivă a fost studiată în mare parte prin intermediul stadiilor microscopice de larve fosilizate și a constatărilor din studiile moleculare efectuate pe meduze vii.

Meduzele, împreună cu rudele lor, au fost „remarcabil de greu de identificat în arhiva fosilă cambriană”, în ciuda faptului că fac parte din unul dintre cele mai timpurii grupuri de animale, potrivit lui Joe Moysiuk, student la paleontologie la Universitatea din Toronto și coautor al studiului.

Descoperirea Burgessomedusa phasmiformis a arătat că lanțul trofic cambrian a fost mult mai complex decât se credea până acum, a spus el. „Această descoperire nu lasă niciun dubiu că înotau în acea perioadă”, a spus Moysiuk.

Caron a spus: „Acest lucru adaugă încă o altă descendență remarcabilă de animale pe care șisturile de Burgess au păstrat-o, cronică a evoluției vieții pe Pământ”.