„Ceaușescu: Dictatorul ambiguu” – autorul cărții, istoricul Traian Sandu de la Universitatea Sorbona vorbește în exclusivitate cu G4Media

Pw 14 septembrie 2023 a apărut la Paris la editura Perrin cartea lui Traian Sandu „Ceausescu: Le dictateur ambigu – Ceaușescu: Dictatorul ambiguu”. Traian Sandu este profesor de istorie la Universitatea Sorbonne Nouvelle, specializat în fascism, relații internaționale între cele două războaie, Războiul Rece și construcția europeană. Profesorul Traian Sandu a acordat un interviu în exclusivitate despre această apariție editorială pentru G4Media.

Reporter: De ce ați ales adjectivul „ambiguu” pentru titlul cărții?

Traian Sandu: Cinstit sa fiu, nu eu am ales titlul, ci editorul. Este un titlu bun, cu impact, dar nu sunt de acord cu termenul “dictator”, ceea ce liderii totalitari nu sunt. Dacă urmăm teoriile moderne ale totalitarismului, Ceaușescu, ca și marii lui predecesori de stânga (Stalin, modelul lui din tinerețe) și de dreapta (Mussolini, Hitler), nu sunt dictatori: ei nu impun un model societății, ci încearcă (și reușesc) să o mobilizeze în sensul unei ideologii care este déjà «dans l’air du temps» – în pas cu vremurile.

Tocmai aici se găsește și ambiguitatea: în faptul că Ceaușescu este popular, și nu dictator. Și popularitatea sa, știm unde își găsește originea: în naționalism (mai ales opoziția față de URSS, aproprierea de Occident  si exacerbarea temelor naționaliste), într-un oarecare efort de a satisface nevoile de consum și într-o deschidere față de libertatea intelectuală, artistică și de a calatori la sfârșitul anilor 1960.

Reporter: La un moment dat scrieți că Ceaușescu ar fi putut apuca pe calea legionară. De ce a ales totuși comunismul?

Traian Sandu: Mai mult din imitația fratelui mai în vârstă și pentru faptul că breasla lui era mai influențată de comunism.

Reporter: În prima parte a cărții menționați unele aspecte legate de sexualitate (experiență homosexuală în închisoare, posibilă înlesnire a relațiilor intime cu Elena în timpul războiului, afirmații cu privire la posibilă prostituare a Elenei). În ce măsură sunt credibile astfel de afirmații?

Traian Sandu: Mă inspir aici din cartea Laviniei Betea: viața în închisoare are particularitățile ei; întâlnirea cu Elena era ceva oarecum natural și de înțeles; moravurile Elenei sunt probabil bârfa familială.

Reporter: În carte apar citate afirmații contradictorii cu privire la inteligența lui Ceaușescu. Era sau nu inteligent (deși neinstruit)?

Traian Sandu: Era inteligent pentru a atinge scopurile fixate de ideologia lui național-comunistă (amestec de modernizare industrialist-stalinistă, de tradiționalism cultural și de mobilizare socială entuziasmantă sau câteodată crudă – violența Securității sau a politicii nataliste). Avea și un sens acut al raporturilor de forță internaționale, cel puțin până în faza finală a regimului, când a preferat escaladarea naționalistă în fata înțelegerii între imperiile sovietic (Gorbaciov) si american (Bush tatăl). Nu a mai putut practica jocul lui între cele două lagăre, care acum se înțelegeau.

Reporter: A avut Ceaușescu charismă? În ce măsură sprijinul popular pentru el a fost real?

Traian Sandu: Nu numai că a fost real pentru motivele amintite (naționalism și modernizare, bunăstare relativă, libertate relativa la sfârșitul anilor 1960), care sprijin a durat până în ultima clipa în unele segmente ale societății și la niște militari (s-a văzut în cartea Mioarei Anton despre scrisorile populației către “iubitul conducător” și în luptele care au avut loc între 22 și 25 decembrie 1989, când el era închis și nu mai comanda nimic, aceste lupte au făcut totuși mai mult de 900 de morți).

Reporter: Cât de viabilă era sinteza național – comunistă a lui Ceaușescu?

Traian Sandu: Cum v-am spus, ea a fost foarte viabilă până când cele doua imperii s-au înțeles și Ceaușescu nu a mai putut juca unul contra celuilalt pentru a-și crea un spațiu internațional în care să-și dezvolte diplomația și naționalismul lui majoritar anti-sovietic.

Reporter: În epilog vorbiți de revanșa post-mortem a lui Ceaușescu, în ce măsură e vorba de o popularitate reală?

Traian Sandu: Popularitatea este o noțiune relativă: cea a lui Ceaușescu este reală pentru că tranziția neo-liberală a fost crudă pentru poporul român : daca românii nu ar fi devenit ceea ce prim-ministrul Marcel Ciolacu a „numit sclavii” Europei (căpșunari și prostituate), bineînțeles că Ceaușescu nu ar fi fost popular. El a devenit popular prin comparație.

Reporter: În final v-aș ruga să-mi vorbiți de amintirile personale din România lui Ceaușescu.

Traian Sandu: Vă trimit pentru aceasta la un scurt articol pe care l-am publicat acum trei ani cu fratele meu Anton în revista Dilema veche (“Prin lagărele austriece” , 13 august 2020), și care amintește de acțiunea părinților mei în dizidența din jurul lui Paul Goma din 1977 (cu violența ei la Securitate), dar și de veritabila trădare a americanilor care se înțelegeau bine cu Ceaușescu pe atunci și ne-au refuzat azilul politic când am ajuns la Viena și l-au arestat (cu violență) la rândul lor pe tatăl meu.