CEDO a respins ca inadmisibilă cererea de daune formulată de doi foști deținuți din România, considerând că Legea recursului compensatoriu reprezintă o reparație suficientă pentru aceștia

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a respins, în premieră, ca inadmisibilă, o cerere de daune formulată de doi foști deținuți din Romania, Dîrjan și Ștefan C.  Magistrații completului Curții Europene au considerat că Legea recursului compensatoriu a constituit o reparație suficientă și adecvată în cazul deținuților care au fost supuși condițiilor precare de detenție în perioada iulie 2012 – decembrie 2019.

„Ca urmare a acestei cauze în jur de 5000 de alte cauze românești vor fi declarate inadmisibile. România nu va mai face parte dintre statele cu un număr record de cauze la CEDO”, a transmis judecătoarea Iulia Moțoc, care a făcut parte din completul judecătorilor CEDO.

Mai jos, decizia CEDO:

Remediul compensatoriu implementat de autoritățile romane a reprezentat o reparație suficientă și adecvată in cazul deținuților care au fost supuși condițiilor precare de detenție in perioada iulie 2012 – decembrie 2019

În decizia sa în cazul Dîrjan și Ștefan c. României (cererile nr. 14224/15 și 50977/15), Curtea europeană a Drepturilor Omului a declarat în unanimitate cererile inadmisibile. Cauza se referă la condițiile precare de detenție. Curtea a observat că ambii reclamanți au beneficiat de o reducere a pedepsei lor cu închisoarea ca o forma de compensare pentru condițiile precare de detenție, în aplicarea legii nr. 169/2017. Astfel, aceștia au putut fi eliberați anticipat. Curtea a decis că această lege constituie o forma de recunoaștere, de către autoritățile naționale, a încălcării articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, Curtea a decis ca mecanismul de compensare pus în aplicare in baza acestei legi, constând într-o reducere de pedeapsa, a fost suficient și adecvat. Prin urmare, cei doi reclamanți nu mai pot pretinde că sunt victime ale condițiilor precare ale detenţie. Această decizie este definitiva.

Principalele fapte

Reclamanții, Ghiorghe-Marius Dîrjan și Marian-Valentin Ștefan, sunt cetățeni români, născuți în 1966 și respectiv 1992, cu domiciliul in Brașov și respectiv București.

Domnul Dîrjan a fost încarcerat în închisoarea din Miercurea Ciuc, din septembrie 2013, până în aprilie 2015, inițial in executarea unei pedepse de șapte ani. Domnul Ștefan a fost mai intai arestat preventiv, la sediul depozitului de poliție centrală din București, în noiembrie 2013. Acesta a fost apoi încarcerat succesiv în închisorile din Rahova (2013-2015), Colibasi (2015), Jilava (2015-2016) și Giurgiu (2016-2018) pentru a executa o pedeapsa cu închisoarea de cinci ani, patru luni și cincisprezece zile.

Ambii reclamanți au beneficiat de reducerea automata a pedepselor în baza legii nr. 169/2017. Aceasta lege prevede un mecanism de compensare sub forma unei reduceri de pedeapsa pentru deținuții care au fost încarcerați în condiții precare. Conform acestei legi, domnul Dîrjan a beneficiat de eliberarea condiționata anticipata, în noiembrie 2017. Domnul Ștefan a fost eliberat anticipat la începutul lunii aprilie 2018, când a fost sentința sa a fost considerata executata in mod integral.

Capete de cerere, procedura si compunerea Curții

Cererile au fost introduse în fața Curții europene a Drepturilor Omului la 14 aprilie 2015 și 4 ianuarie 2016. Cei doi reclamanți se plâng de condiții de detenție contrare articolului 3 (interzicerea tratamentelor inumane și degradante).

Decizia a fost pronunțată de o Cameră formată din șapte judecători compusă din:

Jon Fridrik Kjølbro (Danemarca), președinte,

Iulia Antoanella Motoc (România),

Branko Lubarda (Serbia),

Carlo Ranzoni (Liechtenstein),

Stéphanie Mourou-Vikström (Monaco),

Georges Ravarani (Luxemburg),

Fart Paczolay (Ungaria),

precum și Andrea Tamietti, grefier de secție.

Decizia Curtii

Articolul 3

Curtea constata în primul rând că legea nr. 169/2017, în vigoare din 19 octombrie 2017 până la data de 20 decembrie 2019, a instituit un remediu compensatoriu sub forma unei reduceri de pedeapsa.

O comisie de evaluare, stabilita prin lege, era  responsabilă cu identificarea unităților penitenciare și/sau a celulelor din arestul politiei eligibile pentru aplicarea mecanismului de compensare. Comisia a luat în considerare mai multe criterii, stabilite prin legea nr. 169/2017, cum ar fi spațiul de locuit, posibilitatea de a practica activități în afara celulelor, lumina, sistemul de aerisire și temperatura celulelor, utilizarea grupurilor sanitare și respectarea igienei, precum și starea pereților din celule. Rezultatul analizei a fost apoi utilizat pentru a calcula numărul de zile de reducere de pedeapsa.

Curtea a constatat apoi că legea prevedea o reducere automată a pedepsei in cuantum de șase zile pentru fiecare perioada de detenție de 30 de zile în condiții precare, o reducere de aproximativ trei ori mai importanta decât cea constatata in alte cauze similare.

În plus, efectul direct al legii a fost eliberarea anticipata a deținuților.

În speță, Curtea a observat că, în conformitate cu Legea nr. 169/2017, reclamanții au beneficiat de reduceri de pedeapsă de 324 zile și, respectiv, 318 zile și au fost eliberați înainte de termenul inițial de executare.

Astfel, autoritățile naționale au recunoscut în substanța încălcarea articolului 3 și au asigurat o reparație suficientă și adecvată in acest sens. Compensările acordate în acest caz, în mod explicit prevăzute pentru remedierea încălcării articolului 3, au împiedicat continuarea încălcării acestui articol.

În consecință, reclamanții nu mai pot pretinde ca sunt victime ale condițiilor precare de detenție. Curtea a declarat cererile inadmisibile.

Sursa Foto: Curtea Europeana a Drepturilor Omului CEDO