Cel mai mare inamic al generalului Ciucă și al armatei sale politice

Guvernul Ciucă va fi învestit, joi, așa cum au primit miniștrii aviz favorabil în comisiile de specialitate: la foc automat, într-o disciplină militărească fără prea mare legătură cu democrația, fără ca opoziția să aibă timp de întrebări și discuții, așa cum am văzut la alte audieri de miniștri.

Am asistat la un simulacru de audieri, la o demonstrație de forță a super-majorității PSD-PNL-UDMR. Ea a început, de fapt, marți, când a fost revocată în regim de urgență Anca Dragu (USR) de la șefia Senatului, instalat Cîțu în loc, iar Marcel Ciolacu pus rapid șef la Camera Deputaților.

Ministerele s-au împărțit și ele, iar la capătul negocierilor PSD a pozat în marele câștigător, după ce și-a tras partea leului (finanțe, agricultură, transporturi, sănătate). Totuși, liderul PSD n-a luat până și ”banii de pe pieptul mortului”, cum s-ar fi exprimat entuziastă Olguța Vasilescu în timp ce curăța scamele de pe reverul lui Marcel Ciolacu.

Liderul PSD pare să fi înțeles că generează frustrări prea mari in interiorul coaliției dacă liberalii rămân doar cu funcția de premier și cu câteva ministere fără forță financiară, gen externele, justiția sau internele.

Prin urmare, Ciolacu a acceptat ca bugete sau instituții importante din ministerele adjudecate de pesediști să treacă sub control liberal: Compania Națională de Autostrăzi, ANAF, Garda de Mediu, Casa Națională de Pensii, ANSVSA, Registrul Auto Român, Oficiul pentru Jocurile de Noroc.

Raportul de forțe nu mai pare acum chiar atât de dezechilibrat în favoarea PSD. Unii lideri locali din partidul lui Ciolacu au strâmbat din nas din cauza aranjamentului final. Nemulțumirile interne s-au amplificat și la vârful partidului, nu doar în teritoriu, după ce Gabriela Firea a pierdut în fața lui Sorin Grindeanu bătălia pentru funcția de vicepremier.

Se pare că în afară de Paul Stănescu, nimeni dintre liderii PSD n-a dorit să-i ofere prea multă vizibilitate Gabrielei Firea și o trambulină de mare lider, potențial candidat la București etc.

Nominalizarea lui Vasile Dîncu la apărare a stârnit și ea dispute interne la vârful partidului, între Mihai Tudose și Marcel Ciolacu. Pe scurt, PSD a ieșit din negocierile pentru formarea guvernului mai șubrezit decât pare la prima vedere. În tot cazul, departe de imaginea de câștigător detașat.

Au apărut frustrări interne majore, falii între lideri, între centru și teritoriu, pe care Marcel Ciolacu va trebui să le gestioneze în perioada următoare. Impresia pesediștilor este că liderii de la centru au negociat mai mult pentru ei și funcțiile lor, mai puțin pentru partid.

Culmea este că la fel se simt și liberalii, umiliți în prima fază din cauza pierderii ministerului de finanțe și a altor portofolii generoase, chiar dacă ei vor da primii funcția de premier.  Coaliția PSD-PNL-UDMR are un viitor atât de incert, încât nimic nu garantează că premierii celor două mari partide se vor roti după un an și jumătate în funcție. Prin urmare, există premise ca PNL să rămână la guvernare până în 2024, mai ales că PSD va fi tentat să atace cele patru șiruri de alegeri din opoziție.

Și aici asistăm la fracturi interne, la plecarea grupării Orban. Fostul lider liberal acuză ”moartea PNL în pat cu PSD”. Chiar dacă n-a produs vreun mare cutremur, sunt mai mulți liberali care gândesc ca orbaniștii și înghit cu noduri alianța cu partidul lui Ciolacu.

Dar frustrările din interiorul celor două partide se vor estompa pe măsură ce se așează la guvernare. Nici diferențele ideologice nu vor mai conta foarte tare în următorul an, din moment ce PNL și PSD au căzut de acord asupra unor teme sensibile precum creșterea pensiilor sau păstrarea cotei unice. Unica preocupare a celor două partide va fi împărțirea resurselor și a beneficiilor guvernării. Aici își vor consuma toată energia, mai puțin în lupte interne.

Adevăratul inamic al generalului Ciucă și al armatei sale politice este frustrarea crescândă din societate. Aceasta este mai greu, dacă nu imposibil de gestionat. Sunt tot mai multe voci care acuză pe bună dreptate trădarea președintelui Iohannis. După numai opt luni de la alegerile generale, șeful statului a adus înapoi la putere PSD și a format o coaliție pe care românii nu au votat-o.

Dimpotrivă, președintele Iohannis și-a câștigat al doilea mandat printr-un discurs virulent anti-PSD. Coaliția dintre PNL și USR a însemat soluția corectă, legitimă și așteptată după alegerile din 2020 pentru a bloca revenirea PSD la putere. Spre stupoarea generală, președintele Iohannis nu doar că a făcut totul pentru a scoate USR din guvern, dar iată-l astăzi întors la putere, în poziție de vicepremier pe Sorin Grindeanu.

Nimeni altul decât premierul care a dat în ianuarie 2017 infama ordonanță 13, menită să-l scape pe Liviu Dragnea de închisoare! Pentru cei mai mulți, așa ceva este revoltător, de neînțeles și inacceptabil.

Președintele Iohannis s-a prezentat în urmă cu patru ani, în ședința de guvern condusă de Sorin Grindeanu, pentru a-i atrage atenția asupra ”elefanților din în încăpere”, aluzie la oug-ul privind amnistia și grațierea. Numai protestele masive din iarna lui 2017 au salvat România de la un derapaj anti-democratic major.

Nimeni dintre cei care au înghețat acum patru ani pe străzile Bucureștiului nu se aștepta să-l mai vadă azi într-o poziție de top în guvern (vicepremier și ministrul transporturilor) pe fostul premier. Grindeanu a apăsat butonul nuclear și doar un miracol a făcut să fie evitată o catastrofă.

Frustrarea în rândul societății civile a dospit în cele două luni de criză politică, când președintele Iohannis și liderii PNL păreau indiferenți la problemele țării (valul patru al pandemiei, facturile la energie) și a erupt în ultimele zile.

Am văzut cu toții luări de poziție dure printre artiști și scriitori. Unii au înapoiat decorațiile primite de șeful statului, alții i-au dedicat monologuri sau cântece personalizate. ONG-urile care apărau în stradă justiția acum patru ani protestează azi la Cotroceni, denunță ciolaniada și îi acuză pe liberali în frunte cu Klaus Iohannis că și-au bătut joc de votul lor, că i-au înșelat și trădat.

Toate aceste voci exprimă o uriașă dezamăgire într-un segment important și influent din societate, cel care a făcut posibilă de fapt evacuarea PSD de la butoanele puterii și i-a asigurat lui Klaus Iohannis al doilea mandat la Cotroceni. Se ridică încet un val de frustrări și nemuțumiri. Combinate cu efectele creșterii prețurilor la energiei și scumpirii alimentelor, vor forma un cocktail exploziv.

Adăugați la toate cele de mai sus tentația PNL și PSD de a împărți cele 80 de miliarde de euro exclusiv firmelor de partid, clientelei politice, excluzând ceilalți competitori onești din piață. Frustrările se vor amplifica mai ales că instituțiile de echilibru și control sunt fie manevrate politic, fie paralizate de ani buni. Marile parchete au murit, DNA se ocupă de cazuri mici de corupție, reformele din justiție nu s-au făcut, Secția Specială și Inspecția Judiciară intimidează mai departe judecători și procurori.

Pe scurt, frustrările multiple din societate sunt marele inamic al generalului Nicolae Ciucă și al armatei sale politice. Ele nu se vor stinge treptat precum cele din interiorul partidelor, ci se vor aprinde mai rău dacă PSD, PNL și UDMR vor dovedi că au făcut această coaliție doar pentru ele, pentru interesele lor politice și de afaceri, mai puțin pentru cetățeni.