Cele mai mari riscuri geopolitice globale din 2020 în viziunea Atlantic Council

Accentuarea diviziunilor politice din Statele Unite, indiferent că alegerile prezidențiale vor fi câștigate de republicanul Donald Trump sau de rivalul său din Partidul Democrat, posibilitatea ca Marea Britanie să părăsească Uniunea Europeană fără a avea un acord cu blocul comunitar, sfârșitul diplomației denuclearizării între Washington și Phenian, precum și continuarea destrămării alianțelor politice și militare tradiționale sunt câteva dintre riscurile geopolitice importante pe care influentul think-tank american Atlantic Council le anticipează pentru 2020.

Organizația cu sediul la Washington, fondată în 1961 cu misiunea declarată de a încuraja continuarea cooperării dintre America de Nord și Europa începută după al Doilea Război Mondial, este cunoscută pentru lista cu cele mai mari riscuri de securitate pentru SUA și restul lumii pe care o realizează anual.

Instituția americană, al cărei președinte este ziaristul și analistul Fred Kempe, a alcătuit și în 2019 un Top 10 al celor mai mari riscuri geopolitice globale în anul care vine. Clasamentul pentru 2020 a fost realizat de către Robert A. Manning de la Scowcroft Center for Strategy and Security al Atlantic Council, și de Mathew J. Burrows, directorul Foresight, Strategy, and Risks Initiative din cadrul aceluiași centru.

Cei doi experți susțin că 2019 nu a oferit surprize mari, dar că „ordinea mondială fragilă a continuat să se destrame.” În opinia lor, 2020 va fi probabil foarte asemănător cu anii ’30, deoarece unele dintre evenimentele care nu și-au atins deznodământul în acest an, așa cum este cazul Brexitului britanic, „vor ajunge în sfârșit la linia de sosire.”

De asemenea, câteva conflicte mocnite, simptomele unui sistem global aflat sub presiunea doctrinei anti-globaliste „America First” promovată de președintele Donald Trump, ar putea să izbucnească în 2020.

În plus, omenirea ar putea fi anul viitor martora trecerii de la simpla corodare a instituțiilor multilaterale și a alianțelor din care fac parte și Statele Unite către un scenariu în care acestea vor fi pur și simplu incapabile să mai funcționeze. Cooperarea globală va fi atenuată de creșterea tot mai accentuată a mișcărilor populiste și naționaliste, în ciuda faptului că liderii autoritari s-ar putea confrunta cu tot mai multe presiuni din partea propriilor cetățeni.

Foarte posibila realegere a președintelui Trump pentru cel de-al doilea mandat la Casa Albă ar putea face ca aliații și partenerii Statelor Unite să continue să depună eforturi pentru a se pune la adăpost în fața incertitudinii americane prim urmărirea unor strategii de diplomație globală și crearea de noi instituții fără participarea SUA.

Dar care vor fi, în opinia autoritorilor listei, cele mai importante 10 riscuri de securitate la nivel mondial în 2020?

Alegerile din Statele Unite. Experții cred că, indiferent dacă Trump va cîștiga un nou mandat de lider al Americii sau dacă funcția de președinte va fi obținută de candidatul democrat, acest lucru „va accentua tribalismul politic” din Statele Unite. Victoria lui Trump – despre care analiștii o dau ca foarte probabilă în proporție de 60% – ar face ca Statele Unite să-și continue retragerea din ordinea mondială multilaterală, în timp ce o eventuală pierdere a alegerilor de către liderul republican ar putea provoca tulburări politice interne.

Moody’s Analytics a anticipat de altfel că președintele Trump va câștiga fără probleme un nou mandat de lider al Statelor Unite la alegerile ce se vor desfășura în luna noiembrie a anului viitor, victoria sa fiind datorată mai ales perioadei bune pe care o traversează economia americană.

Pe de altă partre, câștigarea Casei Albe de către candidatul Partidului Democrat ar putea, în opinia analiștilor, să alimenteze și ea incertitudinea și opoziția acerbă față de o posibilă taxă pe avere (senatoarea Elizabeth Warren, una dintre candidatele democraților pentru Casa Albă în 2020, și-a anunțat intenția de a impune o taxă miliardarilor americani, așa-numita #TwoCentWealthTax sau Taxa Ultra-milionarilor, de mai multe reglementări privind afacerile și de o revizuire radicală a sistemului de sănătate, toate având potențialul să stârnească reacția energică a piețelor.

Comentatorii afirmă că o victorie a democraților pentru Casa Albă nu va duce neapărat la inversarea totală a tendinței Statelor Unite de a se retrage din angajamentele sale la nivel mondial.

Brexit. După victoria electorală clară a conservatorilor conduși de premierul Boris Johnson la alegerile din decembrie, Marea Britanie va ieși din Uniunea Europeană până pe 31 ianuarie. În acest moment însă, nu este deloc clar dacă liderii britanici și europeni vor putea respecta termenul-limită de 31 decembrie 2020 pentru încheierea unui acord comercial între Londra și blocul comunitar, mai ales în condițiile în care prim-ministrul Johnson nu dorește să prelungească procesul Brexit.

UE, cu Franța și Germania principalii jucători, se teme din ce în ce mai mult că Marea Britanie va încerca să-și ofere produsele la prețuri mai mici și va submina astfel piața unică europeană, nerespectând aceleași standarde de mediu sau de muncă.

În ceea ce privește relația post-Brexit dintre Marea Britanie și Statele Unite, președintele Trump a promis un demers rapid pentru a încheia un acord comercial între cele două țări. Nu se știe însă dacă premierul Johnson va fi dispus să riște să submineze baza electorală a conservatorilor și să stârnească furia opiniei publice prin deschiderea, de exemplu, a pieței locale pentru produse agricole americane ieftine.

Pe de altă parte, starea de incertitudine ar putea exista și în ceea ce privește discuțiile comerciale dintre britanici și oficialii de la Bruxelles, mai ales că UE este principalul partener economic al Marii Britanii. Dacă șansele încheierii unui acord între Marea Britanie și Uniunea Europeană sunt de 50%, analiștii afirmă că un acord între Londra și Washington are șanse mai mici de realizare în condițiile în care Statele Unite traversează un an electoral dificil.

Pe termen lung, experții Atlantic Council cred că Brexit-ul poate duce la destrămarea Regatului Unit, după victoriile importante obținute în alegeri de Partidul Naționalist Scoțian și de naționaliștii irlandezi din Irlanda de Nord.

Probleme pentru OMC și comerțul global. Odată cu apariția problemelor pentru mecanismul său de soluționare a disputelor comerciale, Organizația Mondială a Comerțului ar putea intra în colaps, un moment delicat pentru instituția care timp de șaptezeci de ani a stat la baza prosperității și a ordinii economice bazate pe reguli.

În cel mai bun caz, după o perioadă de șase până la douăzeci și patru de luni, ar putea apărea un mecanism de arbitraj cu un mandat mult redus și o organizație reformată, dar cu puteri reduse în ceea ce privește aplicarea și autoritatea sa, în condițiile în care lanțurile de aprovizionare globale se erodează.

Normele universale și punerea lor în aplicare vor fi mai puțin importante în modelarea termenilor comerțului global decât dimensiunea și puterea marilor economii.

Acestea din urmă, folosind dimensiunea pieței lor comerciale pentru a-și presa partenerii cu ajutor tarifelor comerciale, vor juca un rol mai mare în stabilirea termenilor comerțului mondial. Între timp, acordurile comerciale preferențiale, bilaterale (de exemplu, între UE și Japonia sau între UE și statele ASEAN) și multilaterale (Acordul Trans-Pacific CPTPP sau Uniunea Eurasiatică) vor avea mai multă importanță în elaborarea regulilor comerciale.

O nouă dinamică economică. Analiștii sunt de părere că, în ciuda unei pauze în războiul comercial dintre Statele Unite și China, decuplarea celor două mari economii ale lumii pe fondul creșterii „tehno-naționalismului” de ambele părți va duce la o nouă dinamică economică globală.

În timp ce Beijingul va continua să recurgă la „un mercantilism sălbatic,” caracterizat de exemplu prin acordarea de subvenții importante firmelor de stat și constrângerea economică a investitorilor străini, administrația de la Washington încearcă să perturbe lanțurile de aprovizionare care leagă Statele Unite și China, reducând investițiile, schimburile științifice și exporturile și importurile tehnologice din China.

Decuplarea celor două principale economii globale va avea loc în mare parte în sectoarele telecom / 5G și electronică / IT, precum și în industriile sensibile din domeniul securității naționale, cu consecințe importante pentru politica americană în zona indo-pacifică.

În acest context, faptul că doar trei din cele șaizeci și unu de țări au respectat cererea Statelor Unite de a reduce legăturile cu compania Huawei, acuzată de legături cu Partidul Comunist de la Beijing și că ar colecta date în numele regimului comunist, oferă o imagine a problemelor cu care se confruntă SUA în noua dinamică economică globală.

Până la urmă, Washingtonul trebuie să accepte că China este primul partener comercial al tuturor aliaților și partenerilor americani din Asia și un partener comercial major al Uniunii Europene și al multor țări din America Latină.

Sfidarea nord-coreeană. Anul 2020 va arăta că Kim Jong Un a făcut o alegere strategică și că nu are nicio intenție – în ciuda stimulentelor americane – de a-și distruge arsenalul nuclear în viitorul apropiat. Acest lucru este din ce în ce mai evident pe măsură ce dictatorul de la Phenian își continuă testele cu rachete balistice și nucleare.

Experții militari și serviciile de informații afirmă, de altfel, că regimul comunist se pregătește pentru un test cu o rachetă intercontinentală în următoarea perioadă, cel mai probabil chiar în ziua de Crăciun.

Acesta ar fi, în opinia Atlantic Council, sfârșitul Diplomației Denuclearizării, care și-ar fi epuizat toate resursele, în contextul în care Kim urmărește, cel mai probabil, ca țara sa să devină o putere nucleară de facto acceptată la nivel mondial, asemenea Israelului sau Pakistanului.

Ca să-și finanțeze ambițiile nucleare, Kim va continua să recurgă la activități ilegale și atacuri cibernetice pentru a acumula bitcoins, să stimuleze legăturile cu Rusia și China, care subminează sancțiunile internaționale împotriva regimului de la Phenian, și să-și consolideze cooperarea economică cu Coreea de Sud.

Simțindu-se trădat,Trump va recurge la amenințări, cu riscul major de declanșare a unui conflict. Odată cu reducerea cooperării chineze și ruse, politica de „presiune maximă” aplicată împotriva regimului comunist din nord va avea un efect limitat. Următoarea etapă va fi, în opinia experților, acceptarea de către omenire a unei Coreei de Nord nucleare, deoarece varianta unui război este de neconceput.

Destrămarea stabilității nucleare. Renunțarea la acordurile New START și Open Skies urmează aceeași politică a președintelui Trump de a se retrage din „tratatele globaliste.”

Abandonarea politicii de reținere nucleară ar putea duce la o nouă cursă a înarmării, așa cum a avut loc în perioada Războiului Rece. Acest lucru se întâmplă într-un moment în care apar noi riscuri datorate progresului unor tehnologii moderne, precum Inteligența Artificială, atacurile cibernetice sau rachete hipersonice.

Dispariția alianțelor tradiționale ale SUA. Deficitul global al conducerii reprezentate de Statele Unite se va adânci într-o ordine mondială din ce în ce mai fragmentată. Confruntați cu această realitate, partenerii cheie ai americanilor din Asia și Europa își vor crea rețele de securitate regionale.

În acest context, nu este exclus ca Trump să retragă cel puțin 6000 de soldați din Peninsula Coreeană și să destrame alianța cu Coreea de Sud (analiștii afirmă că există 50% șanse ca acest lucru să se întâmple cu adevărat).

O dinamică similară amenință alianța dintre SUA și Japonia, ceea ce a făcut ca guvernul de la Tokyo să construiască legături cu noi parteneri economici și de securitate. La rândul ei, Uniunea Europeană își va accelera eforturile de a-și proteja suveranitatea economică și politică împotriva atât a Statelor Unite, cât și a Chinei.

Proliferarea nucleară. În condițiile în care administrația republicană va continua să se retragă de pe scena mondială, Coreea de Nord va face eforturi continue pentru a deveni o putere nucleară de facto aceptată de comunitatea internațională.

Acest lucru îi va determina pe aliații și partenerii americani să regândească garanțiile de securitate oferite de SUA. Coreea de Sud, Australia și Japonia ar putea face și ele pași importanți în dotarea cu bombe atomice.

În Orientul Mijlociu, dacă criza nucleară din Iran nu va fi rezolvată, analiștii cred că Arabia Saudită va cumpăra sau închiria o armă nucleară de la Pakistan.

Orientul Mijlociu. Încercările de dialog dintre saudiți și Iran, mijlocite de Consiliul de Cooperare din Golf, semnifică apariția unei noi balanțe regionale de putere și recalibrarea rivalității saudite-iraniană. Actorii regionali vor deveni mult mai activi, cu implicarea tot mai accentuată a președintelui rus Vladimir Putin și a diplomației UE.

Atlantic Council anticipează că UE și Putin vor contribui de asemenea la încheierea unui nou acord nuclear cu Iranul. Acest lucru va fi facilitat și de protestele anti-Iran din Irak și Liban, precum și de manifestațiile interne împotriva regimului lui Khamenei. Toate acestea vor contribui la limitarea influenței regionale a iranienilor și la domolirea schimbările bazate pe populism în Orientul Mijlociu.

O nouă criză financiară mondială. Încetinirea creșterii economice în SUA, China și UE ar putea catapulta economia globală într-o nouă criză economică profundă. Contradicțiile interne ale Chinei sunt tot mai accentuate, incluzând aici datoriile publice, individuale și corporative masive (300 la sută din produsul intern brut), populația îmbătrânită (lipsa forței de muncă, cereri tot mai mari de pensii și asistență medicală) și o creștere economică redusă (2-3% în termeni reali).

La rândul lor, Statele Unite suferă, de asemenea, din cauza creșterii problemei datoriilor la nivelul guvernului federal, la care se adaugă datoriile corporative substanțiale într-un moment în care se înregistrează rate de interse scăzute.

De asemenea, încetinirea creșterii economice și diviziunile din interiorul UE fac ca aceasta să nu fie un candidat solid pentru a scoate lumea dintr-o potențială recesiune. Acest lucru ar fi mai periculos decât anul 2008, deoarece cooperarea bănciilor centrale și acțiunile Congresului american sunt în momentul de față mult mai problematice.

Analiștii cred că probabilitatea unei crize financiare mondiale în 2020 este de 35%.

Surse: Atlantic Council/ Sursa Foto: Pexels.com