Cele patru stadii ale emigrării / Ce legătură au ele cu alegerile

Aș dori să vă împărtășesc câteva idei despre alegeri și diaspora. În cursul a peste 30 de ani de la plecarea din țară am stratificat, bazat pe experiența mea personală și a celor din jurul meu, mai multe stadii ale emigrării. Bineînțeles, nu sunt sociolog și este posibil ca aceste stadii să existe sub o formă mai mult sau mai puțin similară în manuale de specialitate. Și nici nu am pretenția universalității acestei clasificări… Empiric însă, am verificat teoria mea ascultând pe cei din jur și foarte mulți s-au regăsit în această descriere.

Așadar am intuit existența a 4 stadii ale emigrării:

1. “Stadiul post turistic”. Emigrantul este într-o țară nouă, pe care o descoperă ca un turist. Ești mirat de diferențe, unele lucruri te încântă, altele ți se par ciudate. Bineînțeles te raportezi la cei de acasă cărora vrei să le povestești tot. Această etapă durează puțin, câteva săptămâni sau luni, pentru că ești rapid confruntat cu nevoile și greutățile de zi cu zi.

2. Stadiul 2: în această etapă iti dai seama ce înseamnă să fii departe de zona de confort, de dificultatea de a înțelege funcționarea unei societăți diferite unde nu cunoști nici codurile societății, nici demersurile necesare și aproape orice demers personal sau administrativ este dificil. Îți dai seama de fapt ca vii dintr-un loc unde erai “cineva pentru multă lume” și te simți in noul loc “nimeni pentru toată lumea”. Aici poate apărea un sentiment de repulsie față de societatea cea nouă, diferită, în care începi să nu mai vezi decât defectele. Această repulsie se poate transforma de-a dreptul în ură… și vine la un loc cu idealizarea locului de unde ai venit, din care îți amintești numai lucrurile frumoase, uitând chiar și motivele care te-au făcut să pleci. Bineînțeles in această fază continui să te raportezi la cei lăsați acasă, la prietenii de-o viață.

3. Stadiul 3 poate începe cu o întoarcere prelungită sau mai multe călătorii în țara de origine. Atunci realizezi pe de-o parte că ai idealizat locul de baștină, că uitasei o grămadă de defecte. Pe de altă parte îți dai seama nu numai că societatea de acasă s-a schimbat sau se schimbă și că nu mai este întocmai cum ți-o aminteai, dar că și prietenii tăi cei mai dragi și-au continuat drumul; pentru tine sunt încă stâlpii și reperul la care te raportezi, dar ei au trecut la altceva, au alți prieteni dragi, au familie etc. Faza aceasta este și mai dură pentru că îți dai seama că nu ești încă de “aici”, din noul loc, dar nu mai ești nici chiar “de acolo” de unde ai plecat…deci pe undeva ești dezrădăcinat. Iar repulsia față de locul în care trăiești acum poate fi chiar mai pregnantă decât în stadiul 2 pentru că, de fapt, nu-ți găsești locul…

4. Stadiul 4 vine încet, atunci când îți dai seama că începi să aperi lucrurile bune din țara de adopție, că începi să ții cu un sportiv sau o echipă din noua ta țară, că lucrurile nu sunt perfecte, dar te-ai obișnuit cu ele, fac parte din viața ta. Trecerea în stadiul 4 este bineînțeles înlesnită de construcția unei cariere în noua țară, de construcția unei case, de obținerea cetățeniei… este faza pe care eu o numesc “le mariage de raison”. Adică noii tăi conaționali au defecte, unele aspecte nu-ți plac, dar în definitiv îi accepți, accepți societatea în care locuiești, o accepți așa cum este ea. Poate părea ciudat și uneori li se pare ciudat localnicilor când le spun asta. Dar nu poți fi acceptat complet într-o societate dacă tu nu o accepți!

Eu sunt am ajuns în stadiul 4, ca mulți dintre românii pe care-i cunosc. Sunt perfect integrat in societatea franceză și continui să vin în Romania cu drag și este ceva indisolubil in legătura mea cu țara în care m-am născut de care sunt profund legat și voi fi mereu de limbă în care am început să gândesc și să iubesc. In definitiv “Țară e copacul sub care m-am sărutat mai întâi”, nu-i așa? Adică când am obținut cetățenia franceză, a însemnat un francez în plus, dar nu un român în minus!

Dar pe de altă parte, o parte semnificativă dintre imigranții pe care i-am cunoscut aici, fie ei români sau de alte naționalități, au rămas blocați in stadiul 2 sau 3. Adică simbolic “nu și-au desfăcut bagajele”.
Care este legătura acestui text cu alegerile? Cred ca tocmai acești români sunt cei care votează cu primul naționalist scos la înaintare.

Pentru ca sunt încă ori în fază de idealizare a locului de unde au plecat, in faza de nostalgie, ori sunt în faza în care negăsindu-și locul nici in tara de baștină nici în cea de adopție, aspiră către o lume ideală, o utopie de fapt, în care va fi pace, în care vor fi locuri de muncă bine plătite, în care vor regăsi o demnitate și o independență demult apusă (care poate nu a existat niciodată)…