Ce arată cele șapte războaie comerciale care au avut loc între UE și Statele Unite din ultima jumătate de secol

Există o senzație de deja vu pe coridoarele Comisiei Europene. Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă și dorința lui de a suprataxa mărfurile europene reînvie vechii demoni ai relațiilor comerciale transatlantice. Un nou capitol dintr-o poveste tumultoasă care durează de mai bine de șaizeci de ani. O privire retrospectivă asupra acestor bătălii economice care au modelat relațiile dintre Bruxelles și Washington, fără a le ucide, scrie Le Point, citat de Rador Radio România.

1. Războiul Puilor din 1963

Este povestea unei păsări de curte care a declanșat un adevărat conflict. Statele Unite au profitat de al Doilea Război Mondial pentru a-și moderniza industria păsărilor de curte. După război, au inundat piața europeană cu găini low-cost, cucerind rapid 50% din piață în volum. În fața acestei concurențe considerate neloiale, foarte tânăra CEE, sub conducerea Franței și Germaniei, a instituit bariere vamale în 1962 prin politica agricolă comună.

Răspunsul american nu s-a lăsat așteptat. În 1963, președintele Johnson a impus o taxă de 25% pe mai multe produse europene, inclusiv pe autoutilitarele Volkswagen, măsură în vigoare și astăzi. Afacerea a luat o întorsătură diplomatică majoră, până la punctul în care senatorul J. William Fulbright – strămoș îndepărtat al lui Donald Trump într-un fel – a amenințat că va retrage trupele americane din NATO. Cancelarul Adenauer a mărturisit mai târziu că acest conflict a ocupat aproape jumătate din discuțiile sale cu Kennedy, la fel ca criza de la Berlin sau Golful Porcilor. Astfel, putem vedea clar că amenințarea la adresa NATO este un instrument de șantaj de multă vreme…

2. Cruciada bananelor

„Războiul bananelor”, care a otrăvit relațiile transatlantice timp de aproape două decenii, ilustrează perfect diferențele fundamentale dintre modelele comerciale european și american. Totul a început în 1993, când Bruxelles-ul a înființat Common Banana Market Organization (CBMO), un sistem complex de cote și taxe vamale care favoriza fostele colonii europene (țări ACP) în detrimentul multinaționalelor americane, precum Chiquita. Washingtonul, apărătorul liberului comerț neîngrădit, a perceput acest lucru ca pe o discriminare caracteristică.

Afacerea a luat o întorsătură epică înainte de OMC, unde Statele Unite, sprijinite de țările din America Latină, au obținut câștig de cauză în 1997. Dar Europa a rezistat, atrăgând represalii americane de 191,4 milioane de dolari în 1999. Abia în decembrie 2009, un acord final a prins contur la Geneva, unde UE a fost de acord să-și reducă taxele vamale de la 176 la 114 euro pe tonă. O capitulare blândă care marchează victoria comerțului liber asupra modelului postcolonial european, dezvăluind în același timp puterea de foc a Washingtonului în conflictele comerciale.

3. Saga cărnii de vită cu hormoni

Saga cărnii de vită cu hormoni ilustrează magnific ciocnirea culturilor de reglementare dintre Bruxelles și Washington. Totul a început în 1989, când Comunitatea Economică Europeană a decis să interzică utilizarea a șase hormoni de creștere în producția de carne de vită. O decizie care a închis de facto piața europeană a crescătorilor americani, canadieni și australieni, declanșând o bătălie epică în fața OMC.

Confruntarea a luat o turnură spectaculoasă în 1999, când Washingtonul, cu o victorie în fața Organului de soluționare a litigiilor al OMC, a impus sancțiuni specifice produselor europene emblematice, cu francezul Roquefort în frunte. Un război comercial care va culmina cu dezmembrarea mediatică a unui McDonald’s din Millau de către José Bové. A fost nevoie să se aștepte până în 2011 pentru a se ajunge la un compromis: Bruxelles-ul a acceptat importul de carne americană „curată”, fără hormoni, în schimbul ridicării sancțiunilor. Dovadă că Europa are capacitatea de a face față unchiului Sam când vine vorba de standardele sale de sănătate.

4. Boeing-Airbus: atacul aerian

Este cel mai lung conflict comercial din istoria Organizației Mondiale a Comerțului. Timp de șaptesprezece ani, europenii și americanii s-au acuzat reciproc că și-au subvenționat ilegal campionii de aeronautică. Un război de uzură care s-a desfășurat în linie dreaptă între 2016 și 2021, ilustrând logica implacabilă a escaladării sancțiunilor comerciale.

OMC, arbitrul acestui meci, a decis pentru prima dată în favoarea Statelor Unite în 2016, validând potențiale sancțiuni de 10 miliarde de dolari împotriva subvențiilor europene acordate Airbus. Washingtonul a profitat de această oportunitate în 2019, lovind Vechiul Continent cu 7,5 miliarde de taxe vamale cu țintă precisă, afectând Airbus-urile, precum și parmezanul și coniacul.

Europa a răspuns la sfârșitul anului 2020, cu undă verde de la OMC pentru 4 miliarde de sancțiuni împotriva Boeing și a produselor agricole americane. În cele din urmă, conflictul aerian și-a atins epilogul în iunie 2021, când Joe Biden și Ursula von der Leyen au semnat un armistițiu de cinci ani. Un armistițiu care marchează mai puțin o victorie decât o epuizare reciprocă, în timp ce apariția aviației chineze reașază cărțile competiției globale. Valoarea subvențiilor contestate: peste 100 de miliarde de euro.

5. Disputa OMG

Organismele modificate genetic cristalizează diferențele de paradigme dintre cele două țărmuri ale Atlanticului în materie de agricultură. Pe de o parte, o Europă atașată modelului său agricol tradițional. Pe de altă parte, Statele Unite sunt vârful de lance al agriculturii biotehnologice. Un conflict care continuă și ilustrează viziuni antagonice ale modernității agricole.

6. Primul război din epoca Trump

Sosirea lui Donald Trump în 2016 la Casa Albă a marcat o ruptură. Doi ani mai târziu, s-a folosit arma taxelor vamale pe oțel european (25%) și aluminiu (10%) în numele „securității naționale”. Europa a răspuns taxând bourbonul, Harley-Davidson și o multitudine de produse în principal în statele în care candidatul Trump a avut cei mai mulți alegători la alegerile prezidențiale… O escaladare care s-a încheiat doar cu alegerea lui Joe Biden. Dar acesta nu a făcut decât să suspende taxele vamale fără a le desființa. Deci, o amânare…

În plus, în iulie 2018, Donald Trump și Jean-Claude Juncker au convenit asupra unui grup de lucru comun pentru eliminarea tuturor taxelor vamale la produsele industriale. În schimb, europenii au fost de acord să importe mai mult gaz lichefiat și soia.

7. Actul de reducere a inflației: un măr al discordiei

Planul american de climă în valoare de 369 de miliarde de dolari prin IRA i-a ofuscat pe europeni. În spatele ambițiilor sale ecologice, IRA ascunde protecționism pur american. Subvențiile masive pentru industriile ecologice americane atrag investitori care au permis până acum europenilor să preia conducerea în tehnologiile verzi. Europa a răspuns cu un „Net-Zero Industry Act” și cu posibilitatea autorităților publice de a răspunde subvențiilor americane pentru a menține investitorii în Europa.

De fapt, aceste șapte conflicte majore conturează o constantă: concilierea dificilă între diferitele modele economice și societale de pe ambele maluri ale Atlanticului. Cu siguranță, europenii și americanii sunt cei mai buni aliați, dar sunt diferiți. Aceste certuri nu au slăbit însă definitiv comerțul transatlantic. Pentru că, în ciuda acestor tensiuni, UE și Statele Unite rămân parteneri comerciali privilegiați, reprezentând împreună peste 30% din comerțul mondial. Prin urmare, cu calmul vechilor trupe trebuie să-l așteptăm pe Donald Trump și al doilea război comercial al acestuia…