
Cele trei mari semne de întrebare ale cazului Crin Antonescu – CNSAS. Ce rol au jucat propagandiștii Hodor și Demetriade
De ce a secretizat CNSAS un document banal legat de o declarație aparent benignă a lui Crin Antonescu la Securitatea Comunistă, unde fusese convocat după tentativa de evadare din lagărul comunist a unui prieten din Tulcea? Răspunsul la această întrebare ar putea fi cheia controversei din jurul lui Antonescu.
Candidatul coaliției PSD-PNL-UDMR a ajuns în centrul scandalui de campanie după ce Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a secretizat în premieră documentația (nota de constatare) legată de o declarație dată în 1988 de Crin Antonescu la Securitate, unde – potrivit declarației sale – fusese convocat ca urmare a unei tentative nereușite de evadare din România comunistă a unui prieten apropiat.
Prima mare întrebare e legată de secretizarea de către CNSAS, pentru prima oară în 17 ani, a notei de constatare care conține declarația în sine dată de Crin Antonescu în nume propriu (deci nu cu nume de cod), dar și detalii relevante despre modul în care cercetătorii au verificat dosarele fostei Securități comuniste. Instituția e condusă de un Colegiu controlat de coaliția PSD-PNL-UDMR, cu un președinte care nu răspunde la cererile presei (Constantin Buchet, reprezentant al fostului partid extremist România Mare), înlocuit în comunicarea publică de vicepreședintele Mădălin Hodor, propus de PNL.
De ce a secretizat CNSAS nota de constatare? Instituția a susținut, printr-un răspuns semnat de Mădălin Hodor și transmis jurnalistului Ovidiu Vanghele, că legislația prevede că nota de constatare ”nu este un act administrativ si nu este supus comunicării publice” și reprezintă ”o situaţie de excepție de la accesul public”. Nici o explicație legată de practica diferită de până acum, în ultimii 17 ani, când aceste note au fost mereu comunicate public. Hodor a mai invocat și o sentință a Tribunalului București, care însă nu are valoare de precedent și se aplică doar speței respective. Vezi aici mai multe detalii.
Repet, conduita CNSAS nu i se poate imputa lui Crin Antonescu. Nu el e responsabil de ceea ce face o instituție în care nu activează, dar trebuie remarcat că instituția e controlată exact de partidele care îl susțin pe candidat. ”Mi se pare absolut inexplicabil dacă e secretizată, pe mine mă dezavantajează, creează o suspiciune”, a spus chiar Antonescu în conferința de joi.
Ca exemplu, CNSAS nu a secretizat notele de constatare din adeverințele lui Silviu Predoiu și Ioan Banu Muscel, amândoi candidați la prezidențiale. Ele au fost comunicate la cerere oricărei persoane interesate, deci nu doar titularului, ca în cazul Crin Antonescu. Diferența de tratament e evidentă.
Al doilea semn de întrebare e legat de conținutul propriu-zis al notei de constatare. Crin Antonescu a declarat joi, în conferința de presă, că în notă nu mai apare nimic relevant cu excepția declarației sale dată ca urmare a convocării la Securitate. El a spus că nu a avut voie să copieze nota și să o prezinte public și a adăugat că în document scrie că ”în urma cercetărilor făcute nu au fost găsite alte elemente sau mențiuni”.
Câtă vreme publicul nu va avea acces nemijlocit la această notă însă, publicul nu va ști dacă CNSAS a făcut toate demersurile posibile pentru a găsi și eventuale alte documente relevante. Crin Antonescu a declarat public de două ori în ultimele zile că nu a mai avut nici o altă interacțiune cu Securitatea. Dar realitatea ne arată că aceste documente apar constant datorită modului în care sunt accesate arhivele.
A treia chestiune este formula de la finalul declarației date de Crin Antonescu. ”Vă relatez că am posibilitatea să exercit influență pozitivă asupra celui în cauză, are încredere în mine, mă consultă, însă totuși pare debusolat, afirmând că după cele întâmplate reușita lui în viață nu ar mai fi atât de sigură”, a scris Antonescu în 13 ianuarie 1988.
E o formulă care a atras atenția în cercul istoricilor pentru că indică o disponibilitate la colaborare, coroborată cu faptul că Antonescu însuși a spus că nu a mai fost convocat de Securitate în 1989, după ce prietenul său a fugit din nou din țară, tentativă reușită de această dată. Întrebat explicit de G4Media în conferința de presă de joi dacă Securitatea a încercat să-l racoleze, Crin Antonescu a respins categoric. El a spus că ”nici măcar – și trebuie să spun că m-a surprins – un angajament nu neapărat în sens oficial”.
De altfel, și adeverința CNSAS arată că, pe baza datelor pe care le deține, nu îi poate atribui lui Crin Antonescu calitatea de colaborator cu Securitatea comunistă.
De notat și rolul jucat de două personaje din CNSAS în acest dosar. Mădălin Hodor (vicepreședinte) și Mihai Demetriade (cercetător) au fost principalii vectori de comunicare publică pe două lunii de discurs: apărarea deciziei de secretizare și discreditarea jurnaliștilor care au scris despre subiect. În loc să apere adevărul și transparența, adică valori morale supreme pentru un cercetător, cei doi s-au întrecut în prezentare de argumente hilare și necredibile.
Hodor și Demetriade au mai multe lucruri în comun. Au lucrat amândoi pentru Academia de Informații a SRI și au încercat să disculpe în 2022 serviciile secrete în scandalul provocat de proiectele catastrofale ale legilor securității.
Ei au produs stupoare în 2019 când au încercat să demonstreze că nu a existat cu adevărat un Fenomen Pitești, dând vina pe deținuții politici pentru ororile săvârșite de Securitate, după cum a explicat jurnalista Sabina Fati. Ceva mai târziu, în 2022, au apărat public o emisiune TVR care spăla fosta Securitate, o producție care a fost sancționată de CNA și scoasă din grila de programe. Doi propagandiști care și-au dovedit utilitatea și în cauze politice: Mădălin Hodor i-a apărat pe fruntașii PNL Sorin Cîmpeanu, Lucian Bode și Nicolae Ciucă în scandalurile din presă în care au fost implicați fie din cauza suspiciunilor de plagiat, fie în afacerea BMW.
De ce s-a comportat CNSAS atât de bizar? E vorba despre o încercare de a ascunde ceva de ochii publicului? E doar o decizie stupidă? Vom afla probabil la finalul unui proces care să conteste decizia de secretizare. Dar asta va fi mult după alegerile prezidențiale și, după cum a recunoscut chiar Crin Antonescu, a creat deja ”o suspiciune” legată de el.
Fără un răspuns rapid și clar al instituției, tot scandalul riscă să știrbească autoritatea lui Antonescu în eventualitatea în care acesta va intra în turul 2 sau va ajunge să câștige prezidențialele. Alegeri care, să nu uităm, sunt deja sub semnul pierderii încrederii cetățenilor în instituțiile statului. Or, ultimul lucru de care are nevoie România după 18 mai e un președinte cu autoritatea morală pusă la îndoială.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:
Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului G4Media
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
15 comentarii