Celulele unor porci morți au fost readuse la viață, într-un studiu care ridică numeroase provocări etice și ar putea impulsiona transplantul de organe

Cercetătorii au restabilit circulația și activitatea celulară în organele vitale ale porcilor, cum ar fi inima și creierul, la o oră după ce animalele au murit, potrivit unui studiu publicat în revista Nature.

Cercetarea contestă ideea că moartea cardiacă – care apare atunci când circulația sângelui și oxigenarea se opresc – este ireversibilă și ridică întrebări etice cu privire la definiția morții. Lucrarea urmează experimentelor din 2019 ale acelorași oameni de știință, în cadrul cărora aceștia au reînviat creierele unor porci la patru ore după ce animalele au murit, punând sub semnul întrebării ideea că moartea cerebrală este definitivă.

Cele mai recente experimente sunt „uimitoare”, spune Nita Farahany, de la Universitatea Duke din Durham, Carolina de Nord.

În studiul publicat în 3 august în Nature, cercetătorii au conectat porcii care au fost morți timp de o oră la un sistem numit OrganEx, care a pompat un substitut de sânge în tot corpul animalelor. Soluția – care conținea sângele animalelor și 13 compuși, cum ar fi anticoagulantele – a încetinit descompunerea corpurilor și a restabilit rapid unele funcții ale organelor, cum ar fi contracția inimii și activitatea ficatului și a rinichilor. Deși OrganEx a ajutat la păstrarea integrității unor țesuturi cerebrale, cercetătorii nu au observat nicio activitate cerebrală coordonată care să indice că animalele și-au recăpătat conștiința sau sensibilitatea.

La fel ca și în cazul lucrării din 2019, este probabil ca acest studiu să redeschidă o dezbatere privind definiția morții și etica donării de organe post-mortem. Autorii avertizează că aceste rezultate nu arată că porcii au fost cumva reanimați după moarte, mai ales în absența unei activități electrice în creier. „Am făcut celulele să facă ceva ce nu erau capabile să facă” atunci când animalele erau moarte, spune Zvonimir Vrselja, membru al echipei, cercetător în științe neurologice la Universitatea Yale din New Haven, Connecticut. „Nu spunem că este relevant din punct de vedere clinic, dar ne îndreptăm în direcția cea bună”.

Echipa lui Sestan a obținut porcii de la un crescător de animale dintr-o fermă locală și i-a monitorizat timp de trei zile înainte de a-i seda, de a-i conecta la un ventilator și de a le induce un stop cardiac prin aplicarea unui șoc la inimă. După ce au confirmat lipsa pulsului, au scos animalele de pe ventilatoare. La o oră după ce porcii au murit, au repornit ventilatoarele. O parte dintre porci au fost apoi conectați la sistemul OrganEx; alții nu au primit niciun tratament sau au fost conectați la un aparat de oxigenare cu membrană extracorporală (ECMO), pe care unele spitale îl folosesc într-un ultim efort pentru a furniza oxigen și a elimina dioxidul de carbon din organism.

După șase ore, cercetătorii au observat că circulația a fost reluată mult mai eficient la porcii care au primit soluția OrganEx decât la cei care au primit ECMO sau niciun tratament. Oxigenul începuse să circule către țesuturile de pe tot corpul animalelor iar o scanare a inimii a detectat o anumită activitate electrică și contracții. Dar inima nu repornise complet, spune David Andrijevic, cercetător în neurologie la Universitatea Yale și membru al echipei.

Cercetătorii au observat, de asemenea, că ficatul porcilor conectați la OrganEx a produs mult mai multă albumină decât ficatul porcilor din celelalte grupuri.

Constatările sunt surprinzătoare având în vedere cât de repede începe descompunerea după moarte, spune Vrselja. La câteva minute după ce inima se oprește, corpul este lipsit de oxigen și enzimele încep să digere membranele celulare, ceea ce duce la pierderea rapidă a integrității structurale a organelor.

Cercetătorii au constatat, de asemenea, că mai multe gene responsabile de funcția celulară și de reparare au fost active în toate organele majore în grupul OrganEx, comparativ cu grupul ECMO sau cu cel fără tratament.

Mișcări involuntare

În mod curios, doar la porcii conectați la OrganEx s-au constatat mișcări involuntare la cap, gât și trunchi după ce au primit o injecție cu un colorant de contrast care i-a ajutat pe oamenii de știință să vizualizeze creierul animalelor în urma tratamentului. Cercetătorii nu au o explicație bună pentru aceste mișcări, menționând că este puțin probabil ca impulsurile să fi apărut în creier, având în vedere lipsa de activitate electrică. Este posibil ca mișcările să fi luat naștere în măduva spinării, care poate controla unele funcții motorii independent de creier, spun ei.

Dacă descoperirile privind restaurarea celulară pot fi reproduse la animale și, în cele din urmă, la oameni, implicațiile lor pentru longevitatea umană ar putea fi la fel de „profunde” ca și apariția resuscitării cardio-respiratorii și a ventilatoarelor, spune Farahany. Asta pentru că tehnica ar putea fi folosită într-o zi pentru a conserva organele pentru transplanturi sau chiar pentru resuscitare.

Provocări etice

Odată cu aceste implicații potențiale vin și provocările etice, spune Farahany, mai ales dacă tehnica ar putea într-o zi să restabilească activitatea cerebrală după moarte.

Cercetătorii notează că activitatea electrică din creierul porcilor ar fi putut să lipsească din cauză că soluția a fost mai rece (28 ºC) decât temperatura normală a corpului sau pentru că a inclus compuși anestezici și blocante neuronale care ar fi putut suprima astfel de semnale. Farahany spune că va fi important pentru viitorii cercetători să testeze orice restabilire a activității cerebrale, în special în lumina mișcării de gât pe care cercetătorii au observat-o în timpul experimentului.

De asemenea, studiul subliniază și mai mult faptul că moartea nu este un moment, ci un proces, ceea ce face dificilă găsirea unui mod uniform de a declara o persoană moartă, spune Arthur Caplan, bioetician la Universitatea din New York. Acest lucru înseamnă că definiția legală a morții va continua să se adapteze pe măsură ce medicina continuă să avanseze, adaugă el. „Oamenii au tendința de a se concentra asupra morții cerebrale, dar nu există un consens prea mare în ceea ce privește moartea cardiacă”, spune el.