Centrele din Albania pentru preluarea migranților ilegali prinși în Italia: cum funcționează

Centrele de permanență pentru repatriere sunt structuri în care vor fi aduși cetățenii din afara UE care nu au un document de ședere, sau care au primit deja un ordin de expulzare. Anul trecut, guvernul italian a anunțat că aproximativ 40.000 de migranți care vor sosi pe teritoriul italian vor fi localizați în Albania, unde vor fi construite două facilități temporare de intrare și primire. Sâmbătă, 12 octombrie, ministrul de Interne Piantedosi a confirmat că săptămâna viitoare vor pleca primii migranți, potrivit Rador Radio România, care citeaza La Stampa.

„Intenționăm să începem săptămâna viitoare, când în centrele din Albania vor fi duse primele persoane. Nu va exista nicio ceremonie de tăiere a panglicii” , a afirmat ministrul de Interne, Matteo Piantedosi, care a explicat: „Centrele sunt asemănătoare cu cele înființate pe teritoriul național, sunt pentru detenție ușoară. Nu există sârmă ghimpată, există asistență. Oricine poate solicita protecție internațională și o poate obține în câteva zile” a adăugat el.

Protocolul, așa cum explicase cu ceva timp în urmă premierul Giorgia Meloni, are trei obiective: „Combaterea traficului de persoane, prevenirea fluxurilor migratorii neregulamentare și primirea numai a celor care au cu adevărat dreptul la protecție internațională”.

Acordul constă în faptul că Albania va da posibilitatea utilizării unor zone din teritoriul său în care Italia va putea crea, pe cheltuiala proprie și sub jurisdicția sa, două structuri în care să poată înființa centre pentru găzduirea migranților ilegali.

Astfel, în portul Shengjin și în zona Gjader vor fi construite doua facilități temporare de intrare și primire care vor putea găzdui până la trei mii de persoane, 39 mii într-un an, obiectivul fiind cel de a finaliza rapid procedurile de procesare a cererilor de azil, sau eventuala repatriere. .Protocolul nu se va aplica imigranților care sosesc pe coastele și pe teritoriul italian, ci celor salvați pe mare de navele oficiale italiene, precum cele ale Marinei și Gărzii Financiare, nu și de ambarcațiunile ONG-urilor.

În prezent, în Italia există 10 structuri de acest gen, dar nu toate sunt operaționale.

Structurile sunt situate la Roma, Milano (redeschisă în 2020), Bari, Brindisi, Caltanissetta, Torino (în prezent închisă), Palazzo San Gervasio (Potenza), Trapani, Gradisca d’Isonzo (Gorizia), Macomer (Nuoro). De fapt, toate CPR-urile sunt locuri de detenție pentru cetățenii străini care așteaptă executarea ordonanțelor de expulzare: dacă acest lucru nu este posibil imediat, comisarul de poliție dispune ca cetățeanul străin să fie reținut pentru timpul strict necesar în cel mai apropiat CPR.

Şederea maximă în acest tip de structuri este de 18 luni, timp în care se vor efectua verificările necesare, procedându-se la repatrierea celor care nu au dreptul la protecție internațională. Structurile, înființate în 1998 prin Legea Turco-Napolitana cu denumirea de CPT – Centre de permanență temporară – au fost redenumite apoi CIE – sau Centre de identificare și expulzare – prin Legea Bossi-Fini din 2002, până la denumirea actuală (CPR) definită de Legea Minniti – Orlando din 2017.

Sursa: LA STAMPA / Rador Radio România / Traducerea: Cătălina Păunel