Centrul politic, împins în colț în Germania. De ce partidele tradiționale pierd votanți și cum i-ar putea recâștiga

Partidele generaliste, de tip big-tent, de la centrul politic sunt într-o criză mocnită. Autorul unei cărţi despre această problemă le oferă câteva sfaturi, se arată într-o analiză a publicației Handelsblatt Global, preluată de Rador.

Unul din motivele stabilităţii politice a Republicii Federale Germania a fost forța a două blocuri politice. Partidele generaliste de tip big tent de centru-dreapta sunt Partidul Democrat Creștin Democrat (CDU) și partidul său frate din Bavaria, CSU. Cel de pe centru-stânga este Partidul Social Democrat (SPD). Dar, după cum au confirmat alegerile de luna trecută din Bavaria și Hesse, aceste blocuri şi-au pierdut vigoarea, probabil, pentru totdeauna.

În schimb, în ​​ascensiune se află zonele politice de nişă: Verzii progresişti-liberali și Alternativa pentru Germania (AfD), pe extrema dreaptă. Dacă tendințele actuale continuă, Germania se va afla într-o situație în care CDU/CSU, SPD, Verzii și AfD vor obține fiecare câte 20% la majoritatea scrutinelor, restul procentelor mergând la partide mai mici.

Acest lucru ar avea implicații enorme pentru Germania și întreaga Uniune Europeană. De câţiva ani UE a tot aşteptat cu răbdare ca Berlinul sa ia decizii cruciale cu privire la reforma zonei euro (sau lipsa acesteia). Această stare de aşteptare ar putea deveni însa noua normalitate. Dacă guvernele de coaliție din Germania conțin trei sau patru partide mai mici, ajungerea la un compromis va dura, în general, mult mai mult. Germania ar înceta să mai fie fundamentul Uniunii Europene.

Cum s-a întâmplat asta? Și poate Germania să iasă din această încurcătură?

Declinul SPD-ului a început atunci când s-a alăturat pentru prima dată unei mari coaliții sub cancelarul Angela Merkel în 2005. În acel moment, social-democrații aveau între 30 și 35% în sondaje. Acum au coborât la aproximativ 15%. SPD a pierdut din susţinere deoarece nu se mai poate diferenția de CDU/CSU. În ochii alegătorilor, partidele arată aproape la fel.

Declinul CDU / CSU este mai recent. Acaparând anumite teme ale SPD, cele două partide ale „Uniunii” au obţinut în comun sprijinul a aproximativ 40% dintre alegători până în 2015. Aripile conservatoare din cadrul blocului Angelei Merkel au tolerat deplasarea partidului spre stânga în privinţa unor politici economice pentru a menține SPD la distanţă.

Dar când numărul refugiaților a crescut în toamna anului 2015, Angela Merkel a plasat partidul în afara zonei de confort a conservatorilor prin politica sa liberală. Pentru mulți dintre cei de pe dreapta CDU/CSU acest lucru a fost prea mult. Una a fost să împrumute de la SPD în privinţa politicilor economice; alta a fost să adopte politica de migrație a Verzilor.

Principala problemă a CDU / CSU acum este, prin urmare, alienarea treptată a bazei electorale conservatoare. Ori de câte ori CSU sau părți ale CDU au cerut politici mai conservatoare (cum ar fi controlul frontierelor sau anularea dublei cetățenii), cancelarul a minimizat aceste propuneri. Votanţii conservatori au devenit dureros de conștienți că preocupările și solicitările lor nu vor mai fi niciodată îndeplinite de acest partid conservator sub Angela Merkel.

Acesta este motivul pentru care mulți alegători germani conservatori au început să se alăture extremei drepte reprezentată de Alternativa pentru Germania (AfD). AfD a crescut de la 3% în vara anului 2015 la aproximativ 15% acum. Deşi mulți progresiști ​​au crezut că deplasarea spre stânga a Angelei Merkel ar consolida Germania liberală, ea a avut în schimb efectul opus: a dus la creșterea partidului iliberal din Germania, AfD.

Acest comportament al CDU / CSU și SPD a generat două impresii principale în rândul alegătorilor germani: În primul rând, Marea Coaliție este incompetentă (dovedită prin lipsa de gestionare a Dieselgate și a altor scandaluri). În al doilea rând, coaliția nu poate găsi o cale de rezolvare a schizofreniei sale privind politica de migrație. Acest lucru acţionează în beneficiul partidelor care au poziții clare și fără compromisuri în ceea ce privește migrația și scandalul Diesel: AfD pe dreapta și verzii pe stânga.

Ce ar trebui să facă partidele?

SPD ar trebui să părăsească Marea Coaliție cu CDU/CSU cât mai curând posibil. Și trebuie să dezvolte un program economic și financiar coerent. CDU/CSU, între timp, trebuie să stabilească o punte de legătură între aripa sa liberală și cea conservatoare. Trebuie să permită ca vocile conservatoare din partid să se facă auzite cu voce tare și clară.

Secretarul general al CDU și candidat la a fi succesorul lui Merkel ca șef al partidului, Annegret Kramp-Karrenbauer, a înțeles acest lucru. Încearcă să şlefuiască un profil conservator. Cu toate acestea, ea este încă legată de moștenirea progresistă a Angelei Merkel. Perceperea ei drept un „mini-Merkel” este punctul ei slab. Un alt candidat, Jens Spahn, este de un conservatorism mai agresiv, dar este încă tânăr și nu a avut prea mult timp pentru a-și construi sprijinul în organizațiile regionale ale CDU.

Cel de-al treilea dintre principalii candidați, Friedrich Merz, a declarat că dorește să atragă alegătorii mai tineri și urbani, dar este amintit drept cel mai conservator în prima sa parte a carierei politice. Pe 8 decembrie, ar trebui să devină mai clar dacă CDU poate spera să-și recâștige forța anterioară ca partid generalist.

Traducere: Carolina Ciulu