Cercetătoarea Thea Ionescu: Pe umerii profesorilor este un pic prea mult. Nu poate același om să se pregătească și pentru clasă, să organizeze și Săptămâna Verde, și Școala Altfel, să fie și diriginte, să gestioneze și integrarea copiilor cu nevoi speciale în clasă

Pentru a învăța eficient, elevii au nevoie la orice vârstă de ancore noncognitive: am nevoie de percepție, de acțiune, de starea corpului, am nevoie să observ contextul social. Concluziile aparțin noilor abordări din domeniul cogniției ancorate, a declarat într-un interviu pentru Edupedu.ro cercetătoarea Thea Ionescu. Coordonatoarea grupului Flexibilitate şi Cogniţie Ancorată din Laboratorul de Psihologia Dezvoltării al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Thea Ionescu a atras atenția „să nu credem, conform teoriilor clasice, că unui adolescent, dacă poate gândi abstract, atunci lui trebuie să-i dăm direct conținuturile abstracte, să le citească de trei ori și să ni le redea. El tot cu ancore noncognitive fixează mai bine informația, făcând lucrul respectiv, legându-l de o experiență anterioară, înțelegându-l în învățare în grup”.

Întrebată care sunt cauzele pentru care școala românească se axează majoritar pe învățarea conceptelor abstracte, Thea Ionescu a declarat: „una din cele mai mari probleme e hârțogăraia pe care o au de făcut [profesorii – N.Red.]. Într-una au de făcut tabele. Gândiți-vă la diriginți, câte au de făcut pentru Săptămâna Verde, pentru Școala Altfel. Poate eu sunt profesor de chimie, trebuie să mă gândesc la ce să fac pe lângă planificarea mea, trebuie să fac tabele mereu cu alte situații, să le trimit părinților să le semneze, să le trimit directorului. Or cu asta se pierde foarte mult timp. Eu, ca profesor, pierd din timpul meu de pregătire pentru orele cu copiii”.

„Important este să vedem că astăzi le vine informația cu lucrurile colaterale pe care le au de îndeplinit și mâine deja trebuie să și trimită dovada sarcinii realizate și tabelele întocmite. Or nu merge așa, pentru că eu astăzi după-masă aveam de corectat testele de ieri ale copiilor, să pot să le dau feedback repede. Dacă tu intervii birocrat peste activitatea mea, atunci mă forțezi să nu le mai corectez, deci să nu le mai dau feedback. Le dau feedback săptămâna viitoare, când copiii au uitat ce au scris și nu mai primesc exact beneficiile testării. Eu, ca profesor, mă grăbesc cu lecția nouă, fără ca elevilor să le fie clar tot din lecția asta. Și de ce? Pentru că peste noapte cuiva i-a trebuit un tabel.

Asta are efect negativ asupra actului de învățare și cred că astfel de decizii au efect negativ și asupra stării de bine a profesorului. Poate sunt profesor de chimie pasionat și vreau să fac chimie cu copiii, iar tu toată ziua îmi dai tabele, statistici și cerințe peste noapte, ca să știm să gestionăm copiii cu nu știu ce tip de probleme, când acolo ar trebui să ducem un anumit tip de profesori și să îl las pe profesorul de chimie să-și predea pasionat chimia. Deci, aici mi se pare că în învățământul nostru este un pic prea mult pe umerii profesorilor, degeaba”, a declarat pentru Edupedu.ro cercetătoarea Thea Ionescu, conferenţiar universitar, membră a Departamentului de Psihologie al Facultății de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei de la Universitatea Babeş-Bolyai (UBB).