Cercetătorii din Australia au creat un instrument care identifică tipurile de durere cronică

Cercetătorii din Australia au dezvăluit un dispozitiv de pionierat care este capabil să facă distincţia între diferitele subtipuri de durere cronică, oferind astfel noi speranţe pentru un diagnostic şi un tratament mai precis, au anunţat luni reprezentanţii Universităţii Monash din Melbourne, informează agenția de știri Xinhua, citată de Agerpres.

Acest biosenzor minim invaziv foloseşte nervi senzoriali vii pe un cip, sau nociceptori, pentru a detecta în mod obiectiv biomerkerii durerii din probele de sânge recoltate. Dispozitivul a făcut cu succes diferenţa între două modele animale de durere cronică – fibromialgie şi neuropatie diabetică -, potrivit studiului realizat în colaborare cu Universitatea Flinders din Adelaide.

Durerile cronice afectează oameni din lumea întreagă şi rămân extrem de dificil de tratat, în contextul în care actualele metode clinice se bazează în mare parte pe relatările subiective ale pacienţilor, fiind deosebit de limitate pentru pacienţii lipsiţi de capacitatea de a vorbi, a precizat Universitatea Monash în comunicatul de presă dedicat acestui studiu, publicat în revista Biosensors and Bioelectronics.

„Îmbunătăţirea clasificării durerilor cronice şi identificarea noilor tratamente necesită noi strategii, care să recunoască în mod obiectiv afecţiuni specifice durerilor şi care minimizează subiectivitatea”, a declarat Nicolas Voelcker, cercetător la Institutul de Ştiinţe Farmaceutice din cadrul Universităţii Monash şi, totodată, unul dintre autorii principali ai studiului.

Subliniind potenţialul tehnologiei biosenzorilor în diagnosticele clinice, Nicolas Voelcker a spus că cercetările medicale „se dezvoltă pe baza unor progrese recente, care, sperăm noi, vor continua să evolueze şi să ducă în cele din urmă la un dispozitiv care va îmbunătăţi vieţile celor care trăiesc cu afecţiuni marcate de durere cronică”.

Un alt coordonator al studiului, Dusan Matusica, cercetător la Universitatea Flinders, a adăugat: „Un astfel de instrument de diagnostic lipseşte în prezent atât în aplicaţiile preclinice, cât şi în cele clinice”.