Cercetătorul Nicolae Țîbrigan: „Anti-vacciniștii de ieri sunt putiniștii de azi/ Multe narative ale propagandei ruse ajung la noi traduse din engleză, de la susținătorii lui Trump”

„În tot efortul de propagandă Rusia se pare că a început să piardă teren, inclusiv în România fiindcă această invazie a impus practic ca agenții săi de aici să se autoexpună, să devină mai vocali și îi putem vedea”, a spus cercetătorul Nicolae Țîbrigan la o dezbatere despre arhitectura geopolitică și de securitate în contextul războiului din Ucraina. 

„O strategie a Kremlinului este a induce publicului ideea că tema războiului este mult prea obositoare”.

Acesta a subliniat că în opinia sa, în contextul cea mai mare provocare este de a ne menține concentrarea pe acest subiect fiindcă deseori acest demers pare a fi la prima vedere descurajant. „Pentru că trăim într-o lume în care atenția noastră este hipersolicitată la o scară și o intensitate fără precedent, trăim într-o eră digitală și în timp ce noi derulăm liniștiți prin fluxurile noastre de social media, Kremlinul nu face altceva decât să aștepte momentul, în sepciale ca noi să cedăm în fața percepției de oboseală pe subiectul Ucrainei. De fapt aceasta e cea mai mare șmecherie a propagandei, să ne determine să credem că ea nu există”, spune Țîbrigan.

Acesta a spus că în România mesajele propagandei se se propagă fiindcă infrastructura digitală favorabilă a fost creată în perioada pandemiei, cu mesajele anti-vacciniștilor. 

„Acest lucru este destul de periculos. Anti-vacciniștii de ieri au devenit putiniștii de astăzi. Și-i putem vedea foarte ușor în spațiul public.”

El mai spune că se așteaptă de la „corul de înșelăciune al lui Putin să ne inunde cu mesaje menite să semene confuzie și îndoială inclusiv cu scopul de a determina o parte a societății să reinterpreteze sensul invaziei lansate acum o lună. Și asta s-a văzut inclusiv în sondajele făcute în România unde avem 14% dintre români care blamează fie occidentul, fie Ucraina pentru război. Este o minoritate să spunem semnificativă din punct de vedere al sociologilor dar care este destul de dinamică.”

Multe dintre narativele propagandei ruse ajung la noi pe filiera de limbă engleză, din zona radicală de dreapta din SUA, adică de la simpatizanții lui Trump. 

Chiar cu o luna înainte de începerea invaziei Rusia inundase rețelele de socializare de limbă rusă și ucraineană cu diverse dezinformări, a mai explicat cercetătorul. „Evident, făceau parte din ofensiva pregătită. Dar, spre deosebire de campaniile anterioare, publicul ucrainean s-a lăsat puțin atras, deoarece în acești 8 ani a fost destul de călit în a-și crea propria rezistență”. 

Foto: Facebook/ Nicolae Țîbrigan

În schimb, ele au găsit spațiu favorabil în România. „Multe dintre acele narative care circulau în spațiul de limbă rusă, în special pe posturile rusești, promovau la turații maxime idei precum existența acelor laboratoare biologice în Ucraina, au ajuns in spațiul românesc. Dar, atenție! Nu traduse direct din limba rusa ci pe altă filieră, cea occidentală, traduse din limba engleza – în special din zona radicală de dreapta din SUA, vorbesc despre zona republicanilor, din rândul simpatizanților pro-Trump, trumpiștii. Aici e un indicator foarte important pentru cei care se ocupă cu demontarea și prevenirea narațiunilor pro-Kremlin”, mai spune expertul citat.

Aceste teme sunt de urmărit, spune Țîbrigan, „circulă în zona de limbă engleză și sunt aduse în limba română la 5 zile, maximum 1 săptămână de la apariție și puse în circulație pe grupurile de discuții așa numitele echo- chambers ale anti-vacciniștilor sau ale diverselor grupuri naționaliste. Inclusiv am întâlnit astfel de narative în grupurile de discuții afiliate partidului AUR”.  

O altă strategie a Kremlinului este de a dezangaja publicul în raport cu tema/sub războiului, pentru a ne induce ideea că tema este mult prea obositoare. Trăim în secolul XXI în care cetățeanul a devenit un leneș cognitiv din punct de vedere al consumului informațional. Toată această avalanșă are scopul nu doar a ne debusola, ci și de a ne obosi. 

„Probabil cea mai mare provocare a societății, atât a societății noastre cât și a celor occidentale, de a nu obosi, de a fi permanent cu ochii pe ce se întâmplă in Ucraina fiindcă este practic și o confruntare de rezistență, de reziliență. Nu trebuie să ne culcăm pe o ureche, percepțiile pot fi modificate oricând, la fel și intensitatea propagandei care acum a mai scăzut mai ales vorbind despre canalele blocate în Occident.”, consideră Nicolae Țîbrigan.

În general, privind percepția românilor, acesta consideră că populația e destul de refractară la propaganda clasică: „și atunci sunt utilizate teme alternative , insidioase, nu directe, ambalate într-un discurs naționalist populist, cum ar fi de exemplu tema cu oportunitatea României de întoarcere a teritoriilor pierdute în fața Uniunii Sovietice care este o temă destul de periculoasă, răspândită în cercurile partidelor naționaliste de la noi, populiste sau nostalgice”.

„Cum putem face față? Ar trebui să fim mult mai rezilienți în raport cu aceste dezinformări.”

„Cred că spre asta mă voi concentra și eu, rapoarte care să prevină, să anticipeze astfel de narative care ar putea veni în spațiul informațional de limbă română. Avertizarea timpurie este una dintre tacticile care pot da rezultate foarte bune decât să vii să demontezi. ”

Dezbaterea integrală, unde au fost făcute aceste declarații, aici.

 Sursa foto: Pixabay