Cercetătorul Virgil Iordache: Impresii despre știința popularizării științei și posibile avantaje ale modelului Cristian Presura

Analiză semnată de cercetătorul Virgil Iordache, de la Universitatea din București – Facultatea de Biologie; este licențiat în biologie specializarea biochimie, doctor în ecologie pe probleme de ecotoxicologie și licențiat și în filosofie pe probleme de evoluția instituțiilor:

“Cu cel cuvios, cuvios vei fi; și cu omul nevinovat, nevinovat vei fi,
Și cu cel ales, ales vei fi, și cu cel îndărătnic, te vei îndărătnici.”
(Ps. 17, 28-29)

Modul de raportare a publicului și a politicienilor la cunoașterea științifică în perioada pandemiei a fost dominat de extreme: fie încredere exagerată, necritică, fie lipsă totală de încredere. Este această situația inevitabilă? Depinde ea de cunoașterea de către publicul larg a științei prin popularizare, de educația din școală și de formarea continuă ulterioară prin lecturi permanente? Intuiția noastră că răspunsul este negativ la prima întrebare și pozitiv la cea de-a doua are vreo bază științifică sau mai degrabă e rezultatul faptului că trăim într-o cultură în care idealul iluminist este prezent în mințile multor oameni în urma eforturilor și investițiilor publice anterioare în educație? Dacă am afla că răspunsul la a doua întrebare este negativ, ce am putea face?

Astfel de întrebări și problema răspunsului la ele par să fie specifice unui domeniu al științei, și anume știința popularizării sau comunicării științei. O clarificare a lor printr-un efort social comun ar putea fi de folos pentru mai buna dezvoltare a popularizării științei în România și evoluția mentalității publice către o atitudine rezonabilă față de știință, bazată pe cunoaștere meritelor, dar și a limitelor. În acest text vom explora puțin domeniul și vom încerca să vedem cam ce am putea câștiga dintr-o aprofundare a lui.

Amploarea literaturii științifice despre popularizarea științei, conturarea domeniului

O căutare pe Google academic pentru sintagma “vulgarisation scientifique” duce la 12000 ocurențe (dacă se adaugă AND Roumanie 594 ocurențe, AND Europe 6880 ocurențe, AND Chine 2150 ocurențe). Pentru echivalentul în limba engleză “science popularization” avem 10500 de ocurențe (AND Romania 256 ocurențe, AND Europe 3480 ocurențe, AND China 6330 ocurențe), pentru “popularization of science” 9690 ocurențe (AND Romania 311 ocurențe, AND Europe 5190 ocurențe, AND China 2880 ocurențe). Putem estima că există câteva zeci de mii de titluri în domeniu. E limpede că a-ți face o imagine serioasă despre știința popularizării științei e un job în sine.

Câteva reviste dedicate domeniului par a fi (cu hiperlink-uri spre paginile lor): Public understanding of science, Social studies of science, Science in Context, Science Communication, Journal of Science Communication, Science, Technology & Society, Journal of Scientific Temper (JST), Cultures of Science. La acestea se adaugă alte reviste în care apar articole de specialitate din acest domeniu, cum sunt: Social epistemology, Journal of communication, Discourse studies.

Un mic eșantion de 24 de titluri extrase la întâmplare din această literatură poate fi grupat pe următoarele teme:

• Sinteze conceptuale și metodologice într-o abordare cu păstrarea autorității epistemice a științei, identitatea domeniului științific al comunicării științei [1-4]
• Abordări cu destructurarea autorității epistemice a științei – relativiste, constructivist sociale, critice [5-6]
• Fundamentarea metodologiilor domeniului disciplinar [7-8]
• Interpretări ale semnificației popularizării științei [9-10]
• Instrumentalizarea popularizării științei pentru ideologii [11-17]
• Politici publice pentru comunicarea științei [18-22]
• Sociologia comunicării științei [23-25]

Impresia care se conturează este că avem de-a face cu un domeniu științific inter-disciplinar care apelează la științe sociale și umane și tinde să aibă nuanțe transdisciplinare când apar mize ideologice. Un exemplu de rezultat al unei sinteze metodologice care păstrează obiectivitatea produselor științei este în figura 1, iar unul care tinde să anuleze granițele clare dintre produsele științifice și produse culturale care popularizează știința este în figura 2. S-ar părea, de asemenea, că în acest domeniu a existat o evoluție de la o paradigmă științifică la alta de-a lungul ultimilor 60 de ani (tabelul 1).

Figura 1 Reprezentare grafică a relației dintre nucleu dur științific (în limbaj “ezoteric”) și zona accesibilă publicului și altor utilizatori (PUS = public understanding of science). Preluat din Bauer (2009). Spre centru crește legitimitatea epistemică, spre margine crește siguranța de sine în atitudini și afirmații. Zona periferică e influențată puternic de procese economice și politice.

• Citește analiza integrală pe Edupedu.ro