Chiar merită necondiționat România și Bulgaria cheile UE? Câteva observații despre compunerea Comisiei Europene cu superlative despre vămile românești

Comisia Europeană a invitat, miercuri, Consiliul UE să ia ”fără întârziere” deciziile necesare pentru a permite Bulgariei, României și Croației să participe pe deplin la Schengen, după ce și Parlamentul European a votat o rezoluție la jumătatea lunii octombrie în care solicită statelor membre să înceteze discriminarea și să admită cele două țări în spațiul de liberă circulație.

Raportul despre România votat marți în Colegiul Comisarilor descrie un stat perfect funcțional după standardele Schengen, cu vămi vigilente, funcționari extraordinar de bine pregătiți, aparatură performantă ”state of the art”, cu sisteme și mecanisme puse la punct. În comunicatul public, Comisia plusează și face risipă de superlative.

”România dispune de o gestionare a frontierelor de înaltă calitate și solidă”, cele două țări ”au consolidat în mod substanțial și aplicarea generală a arhitecturii Schengen în toate dimensiunile sale” și au dovedit că ”au un istoric exemplar în ceea ce privește punerea în aplicare a normelor Schengen”, se arată într-un comunicat al Comisiei. Raportul tehnic detaliat este și mai generos în aprecieri.

Suplimentar, raportul menționează că ”România are o Strategie Națională Anticorupție și că au fost introduse măsuri anticorupție la toate nivelurile prin intermediul instituțiilor de aplicare a legii”.

Evaluarea elogioasă a Comisiei Europene este, fără îndoială rezultatul unui intens lobby politic făcut de autoritățile de la București și Sofia, care au profitat din plin de disponibilitatea președinției cehe a UE de a pune subiectul pe agendă. Pentru președintele Klaus Iohannis, Schengen este colacul de salvare al celor două mandate dormite la Cotroceni. Dacă bifează intrarea în Schengen, lasă o dâră în istoria României. Dacă nu, nu.

Poziția Comisiei și a Parlamentului pun o presiune suplimentară pe statele membre, care vor trebui să decidă în Consiliul Justiție și Afaceri Interne din 8 decembrie dacă a venit timpul ca României și Bulgariei să le fie încredințate cheile de la frontierele estice ale Uniunii.

Dacă vom intra în spațiul Schengen, tot ce năvălește din afara Uniunii dinspre est (migranți, rețele de trafic de droguri, de carne vie, crimă organizată, eventual terorism, spionaj rusesc etc) trebuie să treacă doar frontiera României și Bulgariei și apoi cale liberă până în inima Europei. În treacăt fie spus, ambele țări exportă masiv deja criminalitate în Occident, din producția proprie.

Sigur vor asta nemții, francezii, belgienii sau austriecii? Chiar crede lumea occidentală că vameșii români și bulgari, polițiștii de frontieră, polițiștii din țară, procurorii români și bulgari sunt instituții cu adevărat reformate și funcționale încât vor avea capacitatea să țină granița UE în siguranță?

Dacă ei cred asta, atunci mult noroc după ce vor extinde spațiul Schengen, dacă o vor face cu adevărat. Tot ce vine dinspre Est nu va rămâne nici în România, nici în Bulgaria. Țările occidentale, care azi se mint singure că este totul OK la granița din est, reprezintă destinația finală. Odată intrat în România din Republica Moldova sau Ucraina, oricine poate merge până la Berlin, Paris sau Bruxelles, capitala Europei, fără să mai întâmpine vreo graniță, punct de control, vamă. Verde peste tot în UE.

Cui folosește un raport cosmetizat politic, în care nu se pomenește un cuvânt despre corupția in vămile românești, de unde DNA poate ridica vameși cu autobuzul oricând dorește? De ce se minte singură Comisia Europeană atunci când votează un raport în care nu scrie nimic despre scanerele nefuncționale din vămi, bucuria camioanelor de contrabandă?

Cum e posibil să nu pomenească nici un cuvânt despre tonele de droguri eșuate pe țărmul Mării Negre sau despre sistemele de supraveghere care pică la comandă, semn că acolo funcționează deja rețele întregi de ani buni? Cum de nu există nici o referire în raportul Comisiei la avioanele de contrabandă care trec constant pe sub radar din Ucraina sau Moldova. Prin ce miracol s-au lămurit experții că ”România dispune de o gestionare a frontierelor de înaltă calitate și solidă” din moment ce nu au călcat tocmai în vămile din est sau în Portul Constanța, obiective care au scăpat verificării, după cum rezultă clar din propriul lor raport? Ce poate fi mai ridicol?

Ce sens are să te minți singur că nu mai sunt probleme cu traficul de persoane, când în ultimul raport al Departamentului de Stat situația din România rămâne în continuare la nivelul 2 de alertă, așa cum a fost în ultimii 10 ani?

G4Media.ro a realizat un scurt inventar al problemelor semnalate în vămile românești în ultimii trei ani, dar care nu apar în evaluările triumfaliste ale funcționarilor de la Bruxelles. Realitatea de fiecare zi contrastează puternic cu raportul triumfalist al Comisiei.  Sunt adevăruri știute de toți, documentate de presă sau de procurori, dar ignorate cu desăvârșire în raportul Comisiei Europene.

Nu mai departe de luna trecută, șefa Parchetului European, Laura Codruța Kovesi, atrăgea atenția într-un interviu pentru G4Media.ro că în opt luni de activitate a instituției pe care o conduce, autoritățile românești au raportat 0 cazuri de fraudă cu TVA și contrabandă, deși România este frontieră externă.

Cum își explică șefa Parchetului European liniștea suspectă din vămile românești? ”Prima fie nu te interesează să constați aceste infracțiuni, fie nu ai pregătirea necesară să le constați, fie ai pregătirea necesară, dar nu știi cum s-o faci sau sesizezi aceste infracțiuni, dar nu le raportezi la Parchetul European. Deci doar acestea pot fi variantele. Eu sunt convinsă că sunt specialiști buni în România și în Autoritatea Vamală, și la ANAF, și în poliție. Problema este că aceste dosare nu au fost sesizate nici la DNA, nici la Parchetul European”, a mai spus Kovesi.

Cum să nu se aprindă becuri roșii pe masa funcționarilor cu mânecuțe care au întocmit evaluarea situației din vămi când citesc astfel de statistici furnizate chiar de Parchetul European, o instituție cheie a Uniunii Europene? Și mai ales cum este posibil ca această realitate să nu apară nicăieri menționată într-un raport oficial care pretinde că evaluează tehnic situația din vămile românești?

La toate acestea adăugați un sistem de justiție practic nefuncțional, cu procurori timorați și judecători îngropați în dosare, cu decizii ale CCR sau ale Înaltei Curți care golesc pușcăriile la intervale regulate. Oricât susține Comisia că justiția (raportul MCV) nu este un criteriu pentru aderarea la Schengen, în realitate știm cu toții că nu este așa. Degeaba poliția sau vameșii îi prind pe contrabandiști, pe evazioniști sau pe capii rețelelor de crimă organizată, dacă justiția românească făcută praf de politicieni îi va pune ulterior în libertate iar ei vor putea să fugă oriunde în UE fără nici o restricție, cum o fac deja cei mai mulți dar măcar mai avem niște filtre la granițe.

În treacăt fie spus, cam câtă încredere mai are Comisia Europeană în buna credință a puterii de la București, din moment ce nu mai departe de ziua de marți, președintele Klaus Iohannis a promulgat legile justiției în ciuda recomandărilor comisarului pe justiție de a aștepta mai întâi avizul Comisiei de la Veneția? Chiar nu le spune nimic aroganța președintelui, nici asta măcar nu le ridică un serios semn de întrebare?

Tocmai președintelui Iohannis, sub care democrația românească a făcut în ultimii ani pași mari înapoi, se pregătește să-i ofere UE un premiu politic prin acceptarea României în Schengen? N-au învățat chiar nimic birocrații de la Bruxelles din experiența cu Viktor Orban? Chiar nu învățăm nimic din faptul că derapajele anti-democratice nesancționate la timp se întorc în final împotriva intereselor UE?

Un experimentat observator occidental m-a întrebat deunăzi dacă nu cumva România și Bulgaria trebuie primite acum în Schengen, așa imperfecte cum sunt, la fel cum au fost admise în UE acum 15 ani. Nici atunci nu erau foarte bine pregătite și nu îndeplineau toate criteriile la virgula, dar ce s-ar fi întâmplat dacă erau lăsate pe dinafară? Nu e mai bine, totuși, că au fost acceptate iar progresele făcute de atunci sunt evidente, cele două țări au beneficiat din plin de fonduri, s-au dezvoltat și au făcut un salt istoric înainte, spre lumea occidentală?

Nu cred că sunt situații și decizii comparabile. De intrarea în Schengen ar beneficia în mod cert cetățenii și mai ales companiile, care nu vor mai pierde timp prețios în vămi, dar pe termen lung ar fi încă o lovitură pentru imaginea, reputația și statutul României în UE dar mai ales pentru siguranța lumii occidentale. Nici acum nu stăm prea bine la acest capitol, dar ar fi o eroare majoră din partea Bruxelles-ului și din partea statelor membre să pună în mâna unei țări cu instituții nefuncționale cheile de la porțile UE tocmai din est fără minime condiționări sau precauții suplimentare. Să nu uităm că granița din Est înseamnă totuși ultima frontieră cu războiul din Ucraina, care generează oricum provocări uriașe în toată regiunea.

Am văzut că aparatul de propaganda guvernamental, politicienii puterii și chiar unii comisari europeni califică orice semn de întrebare pe tema aderării României la Schengen ca pe un act de trădare națională, o sabotare a unui obiectiv strategic și o poziționare împotriva intereselor țării. Site-ul unui post de televiziune suveranist și care susține pe față partidul extremist și anti-european AUR ne califică din nou drept ”banda de inamici” ai României pe motiv că G4Media.ro a inventariat vulnerabilităţile din vămi într-un articol ”care poate sabota intrarea României în spaţiul Schengen”.

Tocmai România TV a fugarului Ghiță s-a găsit să ne țină lecții de europenism și a devenit mare susținător al integrării României în Schengen. Încă o dată: De ce nu a fugit patronul lor într-o țară Schengen, de ce s-a tupilat în Serbia? De ce nu vine acasă, în România, să testeze pe viu cum funcționează justiția?

Din nou: inamicii României sunt cei care azi cred că fac un bine țării ascunzând gunoiul sub preș, falsificând realitatea și prezentând o țară care în realitate nu există decât în hârtiile unor funcționărași de la Bruxelles, care de 11 ani tot spun că România este pregătită să adere la Schengen dar în realitate nu i-a prea crezut nimeni, drept dovadă că nu suntem încă acolo.

Mai urmează o misiune de evaluare din partea Olandei și vom vedea dacă guvernul suedez de dreapta va reuși să-și convină, până pe data de 8 decembrie,  majoritatea parlamentară (aflată în opoziție), să susțină integrarea României în UE. În definitiv, cineva trebuie să spună adevărul până la capăt. La fel ca în trecut, cineva trebuie să aibă curajul să spună NU sau măcar un DA condiționat, pentru a evita o decizie cu consecințe dezastruoase atât pentru UE în general, cât și pentru cele două țări în particular.

Există varianta onorabilă a amânării până la remedierea problemelor de mai sus, există varianta acceptării în Schengen doar cu aeroporturile, unde lucrurile funcționează în mod semnificativ mai bine decât în vămile terestre și mai există varianta unui DA condiționat, intrarea României în Schengen cu mecanisme de supraveghere și cu dublaje instituționale occidentale. Rușinos, dar sănătos pentru toată lumea.

Dacă vor decide altfel, adică o admitere în Schengen fără rezerve sau minime condiționări, atunci cum spuneam: mult succes și noroc. Vă ținem pumnii. La noi vor crește tarifele șpăgilor în frontiera de est și cam atât.