Cinci țări europene sunt pregătite să renunțe la interdicția privind minele tereste / Organizațiile pentru drepturile omului: „Este ca o lovitură în față”

Organizațiile pentru drepturile omului și-au exprimat îngrijorarea și au avertizat asupra unui „teren alunecos” în privința reacceptării uneia dintre cele mai periculoase arme din lume, după ce cinci țări europene au anunțat că intenționează să se retragă din tratatul internațional care interzice minele antipersonal, notează The Guardian.

În anunțurile făcute la începutul acestui an, Finlanda, Polonia, Estonia, Letonia și Lituania au invocat amenințarea militară tot mai mare din partea Rusiei. La mijlocul lunii aprilie, parlamentul Letoniei a devenit primul care a susținut oficial ideea, după ce legislatorii au votat pentru retragerea din Tratatul de Interzicere a Minelor din 1997, care interzice folosirea, producția și stocarea minelor antipersonal.

Militanții au descris aceste decizii — primele retrageri dintre cele peste 165 de state semnatare — drept un pas înapoi șocant.

„Este ca o lovitură în față”, a declarat Zoran Ješić, care și-a pierdut piciorul drept într-o explozie de mină în Bosnia și care conduce acum UDAS, o organizație bosniacă ce sprijină supraviețuitorii minelor. „Minele fac lucruri oribile oamenilor nevinovați. Ele aparțin unui grup restrâns de arme, alături de armele chimice și biologice, care sunt atât de abominabile încât nu trebuie niciodată folosite din nou.”

Ješić avea 21 de ani și era soldat în armata bosniacă atunci când a călcat pe o mină într-o pădure, rămânând marcat pe viață de traume și dizabilitate. „Am aflat mai târziu că era mina noastră”, a spus el. „Ideea este că atunci când pui o mină în pământ, nu știi niciodată ce se va întâmpla. Va aștepta soldații tăi, civilii sau inamicii? De obicei, îți rănește propriul popor.”

Perspectiva lui este susținută de statistici. În fiecare an, între 70% și 85% dintre cei uciși sau răniți de mine în lume sunt civili. Aproape jumătate dintre acești victime sunt copii, ceea ce subliniază caracterul nediscriminatoriu al acestor arme.

Militanții presupuneau de mult că este puțin probabil ca statele să-și revoce angajamentele împotriva minelor, a spus Alma Taslidžan de la Humanity & Inclusion, o organizație care sprijină persoanele cu dizabilități din întreaga lume. „Chiar am crezut că acest tip de mișcare nu se va întâmpla niciodată în privința minelor, pentru că cine și-ar dori mine?”

În schimb, organizația sa și multe altele au fost nevoite să reia avertismentele privind pericolul copleșitor al acestor arme.

„Este un punct de cotitură pentru noi”, a spus Taslidžan. „Nu este vorba doar despre minele antipersonale. Este despre normele scrise pentru situații de război — ne temem că va crea un val de slăbire a dreptului umanitar internațional, care are ca obligație principală protejarea civililor.”

Primul indiciu public al retragerilor a venit în martie, când miniștrii apărării din Estonia, Letonia, Lituania și Polonia au publicat o declarație comună exprimându-și interesul de a părăsi tratatul.

„Amenințările militare la adresa statelor membre NATO de la granițele cu Rusia și Belarus au crescut semnificativ”, se menționa în declarație. „Prin această decizie, transmitem un mesaj clar: țările noastre sunt pregătite și pot folosi orice măsură necesară pentru a-și apăra securitatea.”

Rusia, care nu este semnatară a tratatului din 1997, a folosit pe scară largă minele de la invadarea Ucrainei, contribuind la transformarea acesteia în cea mai minată țară din lume.

La scurt timp după aceea, și Finlanda — care are o frontieră comună cu Rusia de peste 1.300 km — s-a alăturat listei țărilor care amenință cu retragerea. Premierul finlandez, Petteri Orpo, a declarat că astfel țara va avea „posibilitatea de a se pregăti mai bine pentru schimbările din mediul de securitate.”

Taslidžan a subliniat că există un consens privind realitatea amenințării cu care se confruntă aceste cinci țări NATO. „Situația de securitate este reală, este o problemă”, a spus ea. „Dar alegerea celei mai nediscriminatorii arme pentru a spune că-ți vei apăra țara este greșită. Securitatea nu poate fi construită pe o armă care ucide fără discriminare, care rămâne în pământ mult timp după ce conflictul s-a încheiat și care rănește în special civilii.”

Unele dintre aceste state ar putea fi influențate de informațiile false privind așa-numitele „mine inteligente” care ar reduce riscurile pentru civili, a adăugat ea. „Este o informație bizară. Nu există o mină inteligentă care să poată gândi singură și să spună «Oh, sunt civili, nu explodăm acum.»”

Chiar dacă unele mine au mecanisme de autodistrugere după o perioadă de timp, militanții au atras atenția că ele nu pot distinge între civili și soldați și că rata de eșec a autodistrugerii poate ajunge până la 10%, lăsând multe mine active.

Comitetul Internațional al Crucii Roșii consideră aceste reversări sunt „extrem de alarmante”, a spus Maya Brehm, consilier juridic al unității de armament și conduită în conflicte a organizației.

„Din perspectiva noastră — și este una împărtășită și de autoritățile militare — oricât de limitată ar fi valoarea militară a minelor în conflictele de azi, aceasta este depășită de consecințele umanitare îngrozitoare și de durată”, a spus Brehm.

Reversările vin într-un moment critic. Conflictele din Siria, Myanmar și Ucraina au dus la o creștere a numărului de victime provocate de mine, în timp ce reducerile de fonduri preconizate de administrația președintelui american Donald Trump pun în pericol programele de deminare la nivel global.

Brehm a avertizat că aceste retrageri ar putea crea un precedent periculos, sugerând că statele pot adopta reguli în timp de pace și să le abandoneze în timp de război. „Aceste tratate sunt pentru protecția oamenilor, sunt tratate umanitare. Ele trebuie respectate în cele mai întunecate momente, când civilii depind de protecția lor pentru a supraviețui.”

Aceeași îngrijorare a fost exprimată și de ministrul norvegian de externe, Espen Barth Eide, care a explicat de ce țara sa — de asemenea vecină cu Rusia — a ales să rămână în tratat.

„Această decizie [a Finlandei] este ceva ce regretăm”, a declarat el pentru Reuters. „Dacă începem să ne slăbim angajamentele, va deveni mai ușor pentru facțiunile aflate în război din întreaga lume să folosească din nou aceste arme, pentru că se reduce stigmatul asociat lor.”

În Bosnia și Herțegovina, unde conflictul din anii ’90 a lăsat în urmă aproximativ 3 milioane de mine neexplodate — adică circa 152 de mine pe mila pătrată — minele rămân încă o amenințare, a spus Ješić.

„Suntem departe de a avea un teritoriu liber de mine”, a adăugat el. „Nu este ceva ce pui în pământ și apoi scoți la sfârșitul războiului.”

Astfel, la trei decenii după încetarea ostilităților, minele rămase continuă să provoace victime și să perpetueze violența.

Ješić a descris această situație drept un avertisment pentru orice țară care se gândește să recurgă din nou la aceste arme: „Vor fi necesare probabil zeci de decenii pentru a curăța terenul de mine. Și între timp, cine știe câți civili vor fi uciși sau răniți de această armă teribilă.”