Cine a câștigat duelul paralel pentru Cotroceni: Iohannis sau Dăncilă?

N-am avut o dezbatere între cei doi candidați, dar chiar și în lipsa ei ne-am putut forma cu toții o imagine mai clară după două ore și jumătate de discuții, în paralel, cu jurnaliștii. PSD nu s-a abținut nici de această dată să fure ceva: startul conferinței de presă, pusă cu o oră înaintea evenimenului lui Iohannis. Cum s-au prezentat prezidențiabilii și cine a arătat anvergură, înțelegerea marilor dosare și calități pentru cea mai înaltă funcție în stat?

• Viorica Dăncilă, impresie generală: A ilustrat perfect prototipul liderului pesedist: tupeu maxim, capacitatea de a mistifica adevărul și de a minți fără să-i tresară un mușchi pe față, agresivitate extremă, lipsă de scrupule și flexibilitate morală. Tot comportamentul ei indică dorința de a-și mobiliza partidul cu orice preț. Exemplu relevant: a curtat diaspora susținând aberant că ea însăși le-a creat condiții pentru vot și că, în general, partidul moare de grija românilor de afară. În realitate, tocmai ea și PSD i-au umilit la europarlamentare pe românii din străinătate. Cozile imense la vot au făcut înconjurul lumii. Apoi, 10 august 2018, mitingul diasporei reprimat în forță. În fine, dedicația la petrecerea lui Bădălău: ”Să vină diaspora, să ne pișăm pe ea”. Dăncilă a punctat totuși prin faptul că a luat toate întrebările jurnaliștilor, a evitat destul de abil uneori situații incomode, a părut ceva mai dinamică, dar n-a scăpat de gafele care au consacrat-o: aria cercului, apelativul ”ăștia” pentru diaspora, stângăcii în exprimare.

• Klaus Iohannis, impresie generală: A proiectat imaginea unui politician care stăpânește marile teme relevante pentru funcție: apărare, politică externă, stat de drept. A demonstrat predictibilitate, anvergură de șef de stat, a preferat răspunsurile vagi pe teme fără legătură cu atribuțiile președintelui. În perfectă antiteză cu Dăncilă, a refuzat atacurile la persoană, a recurs la verbe mai tari doar când s-a referit la PSD ca la un partid nedemocratic și a evitat să-și atace adversarul cu argumente facile, precum necunoașterea unei limbi străine. Mai mult, a explicat că la Consiliul European sunt mai mulți lideri politici care vorbesc doar limba maternă. Puțini ar fi ratat ocazia să-și arunce adversarul în ridicol. Formatul dezbaterii nu l-a ajutat. A arătat bizar un candidat care joacă și rol de mediator al dezbaterii, selectarea jurnaliștilor n-a fost cea mai bună idee, dinamica discuției a avut mult de suferit. Discuția nu l-a avantajat pe formă, dar pe fond a avut conținut și substanță.

• Cea mai clară și importantă diferență între Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă au dat-o răspunsurile pe temele mari: relația cu Rusia, cu China și partenerii strategici, UE, SUA. Dăncilă a vorbit despre relații corecte cu Rusia și China, fără să adauge însă predicatele obligatorii: Rusia reprezintă un pericol la Marea Neagră, militarizează și tensionează regiunea (Crimeea), China nu face parte din spațiul comun de valori cu partenerii strategici oricât de mulți bani este dispusă să investească în obiective strategice. Klaus Iohannis a început discuția tocmai cu sublinierea diferențelor și a insistat pe neajunsurile relației cu Rusia și China. Sunt nuanțe esențiale, care fac diferența între un șef de stat responsabil și un politician diletant și populist. Tot pe o temă esențială, mutarea ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim, Dăncilă și-a dat din nou măsura incompetenței. A declarat că susține mai departe ideea, deși nicio țară UE nu face acest pas, fiind singurul premier care a spart solidaritatea europeană pe o temă foarte delicată.

• Altă temă turnesol: statul de drept. Chiar dacă jurnaliștii i-au spus că a făcut mai puține decât îi permitea funcția, Klaus Iohannis a avut destule exemple de implicare în oprirea asaltului la justiție: ședința de guvern cu elefantii, ieșirea la miting, blocarea modificărilor la Codurile Penale, întârzirea modificărilor la legile justiției și referendumul pe justiție. Afirmația că ”statul de drept s-ar fi rupt fără mine” a fost însă cam riscantă pentru un om politic. Nu doar implicarea președintelui a salvat statul de drept, ci mai ales presiunea străzii, intervenția partenerilor externi și rezistența sistemului, care n-a cedat ușor.  Iohannis a recurs mereu la argumentele partenerilor externi (Comisia Europeană, MCV, Comisia de la Veneția, GRECO) atunci când a susținut, de pildă, necesitatea desființării secției speciale de anchetare a magistraților.

• Viorica Dăncilă a continuat atacurile retorice la partenerii externi care au criticat atacurile guvernului PSD la justiție și a relativizat nepermis acțiunile partidului său: OUG13, mitingul din 10 august, problemele de integritate ale liderilor. Un exemplu grosolan de mistificare a realității este chiar provocarea de a renunța la imunitate adresată lui Klaus Iohannis. Prin această mutare, Dăncilă sugerează că șeful statului se ascunde în spatele imunității de frica unor anchete. Or, realitatea este că imunitatea este conferită președintelui de Constituție și nu poate renunța la ea pe durata mandatului. A avut și Traian Băsescu intenția de a face un gest similar pentru a clarifica dosarul Flota, însă i s-a explicat că juridic nu poate fi anchetat cât timp ocupa funcția de președinte. Aici se adaugă și tupeul maxim de care vorbeam mai sus: tocmai șefa PSD deplânge scutul imuntății, sub care partidul i-a protejat pe toți liderii lui acuzați de corupție și a blocat numeroase anchete în Parlament refuzând tocmai ridicarea imunității.

• N-am văzut cei mai spontani și talentați politicieni calificați în turul doi la prezidențiale, dar diferența de anvergură și adecvare la funcție a fost evidentă. O candidată perfectă pentru o funcție înaltă în aparatul de propagandă al unui partid populist cum este PSD s-a înfruntat de la distanță cu un candidat nespectaculos, cam rigid, dar corect încadrat în haina de președinte. De subliniat în final că Iohannis a ajuns exact în situația pe care și-a dorit-o, cu un contracandidat submediocru, care nu face câtuși de puțin dificilă alegerea.

Sursa Foto: Colaj G4Media.ro/ Inquam Photos