Cine a cusut Frankenstein-ul ăsta politic? Cine a pus România pe harta țărilor cu extrema dreaptă în Parlament?

Întrebarea zilei este cine sunt ăștia? De unde au apărut? Cine i-a inventat și cu ce scop? Cum a fost posibil să crească, să se umfle în underground, să se strecoare prin campanie aproape neobservați, pe sub radar, și să ne trezim în Parlament cu un partid de extremă dreaptă, cu accente legionaroide, misticoide, etnicist, xenofob, anti-maghiar și vădit anti-Occidental?

Cine a strâns tot gunoiul politic într-un sac și l-a vărsat în Parlament? Cine a asamblat narativul unionist la un loc cu cel anti-maghiar, anti-occidental, mistico-legionaroid, xenofob și homofob? Cine a cusut așadar acest Frankenstein politic cu nume prețios: AUR, acronimul de la Alianța pentru Unirea Românilor?

Câțiva s-au repezit să arate cu degetul spre Rusia. Da, Moscova se bucură, cel mai probabil, că narativul clasic rusesc va fi bine reprezentat în noul Parlament al României. Dar la o privire mai atentă, foarte probabil că nu e mâna rușilor. Jucăria lor preferată cu care subminează lumea occidentală pare manevrată de alte mâini.

AUR arată ca o creație internă de laborator, cu personaje utilizate de-a lungul timpului de sistem pentru a contracara radicalismul maghiar din secuime, de pildă. Dan Tănasă pare să acționeze de cele mai multe ori la ordin atunci când organizează acțiuni patriotarde în Valea Uzului sau deschide zeci de procese împotriva primarilor maghiari, dar la ordine venite de la București, nu de la Moscova.

De notat că liderul său, George Simion, a fost intens promovat de Rareș Bogdan pe când era în presă, iar fostul jurnalist, altfel foarte bine conectat, numai pro-rus nu este. Relevant este și că, deși nu era partid parlamentar, posturile publice de radio și televiziune i-au oferit cu generozitate expunere mediatică.

Apoi, sprijinul logistic masiv de care partidul a beneficiat în diaspora, unde s-a clasat pe locul trei, indică iarăși un ajutor discret care a putut fi asigurat doar de forțe din interiorul statului român, nu din afara lui. Știu că sună conspiraționist și că nimic nu poate fi probat când în spatele unui partid se aliniază forțe obscure. Însă există suficient de multe indicii și probe indirecte că AUR n-a apărut chiar din neant, iar liderii nu sunt chiar de capul lor.

Mai trebuia doar să asambleze cineva narativele disparate, destul de primitive, care compun curentul naționalist și antioccidental din societatea românească, să le dea portanță și să inventeze un nume pentru noul vehicul politic.  AUR s-a remarcat printr-o campanie intensă în online, în postări, comentarii, rețele sociale, dar și cu prezență în teren, la firul ierbii, caravane de mașini au bătut țara în lung și în lat.

Au avut la dipsoziție, prin urmare, resurse și logistică. Cineva a investit masiv în ei.

Ce sens are inventarea AUR? La ce ar folosi? Iarăși, nimic nu poate fi prezentat de certitudine în cazul apariției acestui partid sulfuros. Foarte probabil ca activarea AUR să aibă directă legătură cu interesul liberalilor și al președintelui Iohannis de a face PSD cât mai mic.

Foarte probabil că AUR a luat cele mai multe voturi de la electoratul peremist/ naționalist, care migrase spre PSD. După dispariția lui Dragnea și a aripii peremiste (Codrin Ștefănescu, Olguța Vasilescu) din prim-plan, partidul și-a moderat discursul, prin urmare acest segment de electorat putea fi luat relativ ușor de sub nasul lui Marcel Ciolacu.

Pe scurt, valoarea de întrebuințare a unui partid ca AUR pare strict conjuncturală. În primul rând, dacă nu apărea acest partid capabil să aspire voturi din zona naționalistă, scorul PSD era azi mult mai mare, spre 40%. Înfrângerea lui Klaus Iohannis și PNL ar fi arătat mult mai rău, chiar umilitoare. Nici așa nu arată prea bine, dar ce-ar mai fi avut de zis șeful statului cu un PSD la 38%? Dacă PNL și Klaus Iohannis n-ar fi fost sancționat drastic de alegători pentru guvernarea slabă și dacă n-ar fi făcut atât de multe erori în gestionarea pandemiei, apariția AUR i-ar fi ajutat în mod cert să câștige alegerile în fața PSD.

De notat că liderul AUR, Geoge Simion, a exclus imediat după exit-poll orice alianță cu partidele mari. Astfel, chiar dacă PSD a câștigat detașat alegerile circa 30%, nu are cu cine forma guvern. Toate celelalte partide, adică USRPLUS, UDMR și eventual PMP, dacă intră în Parlament, se vor coagula în jurul PNL.

În al doilea rând, prin apariția AUR, narativul politic cu potențial distructiv rămâne sub control. În ziua în care sistemul decide să-l îngroape, așa cum s-a întâmplat cu PPDD-ul lui Dan Diaconescu, noul partid politic dispare, se resoarbe în partidele mari (PSD, PNL). Foarte probabil aceasta va fi soarta lui în Parlament.

Atenție, AUR nu este condus de vreun lider charismatic, publicul nici nu prea știe numele așa-zișilor lideri. Este un partid fără viață proprie, fără structuri în teritoriu, fără primari, aleși locali. Ca orice creație artificială, a atras ca fluturii la lampă un anumit tip de alegător, fascinat de extremă și radicalism, de lozinci unioniste, anti-mască, anti-maghiare, anti-globaliste, patriotarde etc.

Când lampa se va stinge așa cum s-a aprins, la comandă, acești alegători vor orbecăi iarăși prin bezna minții lor în căutarea unui vehicul politic care să-i reprezinte. Acest public există, nu pleacă nicăieri, a fost și va fi mereu acolo cu un potențial de 10, maxim 20 la sută. L-am tot văzut în acțiune în ultimii ani, amușinând partide create din umbră (PNG, PRU, UNPR, PPDD etc) cu scopul de a-i capta voturile.

Din toate motivele de mai sus, faptul că un partid apărut de nicăieri, care a fost înființat abia anul trecut, a luat peste 8% nu reprezintă acum un motiv prea mare de îngrijorare. El este un monstru politic, fără discuție, dar momentan inofensiv. E adevărat că s-au mai văzut Frankensteini scăpați de sub control și că eliberarea acestor fantome în societate comportă riscuri majore, dar deocamdată nu sunt semne de mare pericol.

Atenție, AUR nu trebuie confundat cu fostul PRM. Vadim Tudor era extrema stângă, viza alegătorii nostalgici comuniști. AUR adună mai degrabă curente de extremă dreapta. Pentru imaginea externă a României, intrarea AUR în Parlament va trece drept un regres democratic, o veste proastă.

Noua alcătuire politică este pentru România ceea ce a fost într-o vreme Jobbik pentru Ungaria, AfD pentru Germania, Liga pentru Italia, Le Pen pentru Franta sau FPO pentru Austria, cu diferența majoră, subliniez, că AUR nu dispune de un lider charismatic, ci arată mai degrabă a creație de sistem.

Citește și

„Surpriza” AUR, partidul cu mesaj anti-maghiar, anti-occidental, unionist și anti-mască. Cine sunt liderii partidului: George Simion, Claudiu Târziu și Dan Tănasă

AUR ”în numele Lui Dumnezeu”: Apărarea creștinilor de gay și atei, multiculturalismul este paravan pentru neomarxiști, relația cu ”globaliștii” SUA nu există/ Unirea cu Basarabia și România Mare în Europa (program politic)