Cine a fost Thomas Midgley Jr, inventatorul ale cărui creații au dus la formarea găurii din stratul de ozon și la otrăvirea cu plumb a milioane de oameni în ultimele decenii

În fața unei mulțimi de jurnaliști, inventatorul Thomas Midgley Jr. și-a turnat un aditiv din plumb pe mâini și apoi a inhalat vaporii acestuia timp de aproximativ un minut. Imperturbabil, el a declarat: „Aș putea face asta în fiecare zi fără să am niciun fel de probleme de sănătate”, scrie CNN.

La scurt timp după aceea, Midgley a avut nevoie de tratament medical. Dar gestul avea să aibă consecințe teribile dincolo de propria sa bunăstare.

Anul era 1924, iar Midgley, pe atunci inginer chimist la General Motors, făcuse cascadoria pentru a-și susține cea mai recentă și profitabilă descoperire: un compus al plumbului numit tetraetil plumb. Adăugat la benzină, acesta a rezolvat una dintre cele mai mari probleme cu care se confrunta industria auto la acea vreme – bătăile de motor, sau micile explozii din motoarele mașinilor datorate calității scăzute a benzinei, care duceau la un sunet enervant și potențiale daune. Plumbul a ajutat, dar cu costuri mari, deoarece substanța este foarte toxică pentru oameni, în special pentru copii.

Midgley avea să își lase amprenta în istorie cu o altă invenție distructivă, de asemenea o soluție la o problemă: necesitatea de a înlocui gazele nocive și inflamabile utilizate în refrigerare și aer condiționat. El a descoperit că CFC, sau clorofluorocarburile, erau un înlocuitor ideal și inofensive pentru oameni. Cu toate acestea, ele s-au dovedit a fi mortale pentru ozonul din atmosferă, care blochează radiațiile ultraviolete periculoase care pot provoca cancer de piele și alte probleme de sănătate, precum și dăunează plantelor și animalelor.

La o sută de ani de la acea cascadorie făcută în fața presei în 1924, planeta încă se recuperează din efectele negative ale ambelor invenții ale lui Midgley. Stratul de ozon va avea nevoie de încă patru decenii pentru a se reface complet și, deoarece benzina cu plumb a fost vândută în continuare în unele părți ale lumii până în 2021, mulți continuă să trăiască cu efectele pe termen lung ale otrăvirii cu plumb.

Cu toate acestea, Midgley – a cărui poveste va fi spusă într-un viitor film dezvoltat de scenaristul filmului din 2013 „Lupul de pe Wall Street” – a fost aclamat ca un erou timp de decenii.

Un inventator care a început devreme

Născut în Beaver Falls, Pennsylvania, în 1889, Midgley a avut de timpuriu o înclinație pentru a găsi aplicații utile pentru substanțe cunoscute. În liceu, a folosit scoarța mestecată a ulmilor alunecoși pentru a da mingilor de baseball o traiectorie mai curbată, o practică pe care jucătorii profesioniști au preluat-o ulterior.

Era cunoscut pentru faptul că purta mereu cu el o copie a tabelului periodic, principalul său instrument în căutarea substanței care avea să marcheze invenția sa revoluționară.

Sarcina de a rezolva problema bătăilor de motor i-a revenit lui Midgley în timp ce lucra la General Motors în 1916.

„Era începutul erei automobilelor în Statele Unite, iar Ford dezvoltase modelul T, care nu era foarte puternic”, a declarat Gerald Markowitz, profesor de istorie la City University of New York. „GM s-a asociat cu Standard Oil și DuPont pentru a încerca să dezvolte motoare mai puternice și, pentru a face acest lucru, trebuiau să rezolve problema motoarelor care bat cu combustibilul pe care îl aveau la acea vreme.”

Sub conducerea lui Charles Kettering, un alt inventator american influent și director de cercetare la GM, Midgley a studiat mii de substanțe – inclusiv arsenic, sulf și siliciu – în încercarea de a găsi una care să reducă bătăile la benzină. În cele din urmă a ajuns la tetraetilul de plumb, un derivat al plumbului care a fost comercializat pur și simplu sub denumirea de Etil. Benzina cu plumb a fost pusă în vânzare pentru prima dată în Dayton, Ohio, în 1923 și s-a răspândit apoi în întreaga lume.

Conform UNICEF, plumbul este extrem de otrăvitor, neexistând un nivel sigur de expunere, și poate afecta dezvoltarea copiilor, cauzând scăderea inteligenței și tulburări comportamentale. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 1 milion de persoane mor anual din cauza otrăvirii cu plumb.

Toxicitatea plumbului era deja cunoscută atunci când Midgley l-a adăugat în gaz, dar acest lucru nu l-a împiedicat din a deveni un succes comercial.

„Au fost trase semnale de alarmă, deoarece plumbul era cunoscut ca o toxină”, a declarat Markowitz. „Dar poziția industriei a fost că nu există nicio dovadă că plumbul care iese din țevile de eșapament ale mașinilor va răni oamenii. Această lipsă de dovezi a fost cea care l-a determinat în cele din urmă pe chirurgul general să nu ia măsuri după o conferință privind sănătatea publică din 1925.”

Cu toate acestea, lucrătorii din industria producătoare de etil s-au confruntat rapid cu efecte negative.

„Faptul că oamenii care lucrau în laboratoarele care produceau plumb tetraetil se îmbolnăveau a fost cel care a creat o criză”, a declarat Markowitz. „Ei înnebuneau literalmente ca urmare a expunerii lor la plumb.”

Midgley a mers atât de departe încât și-a turnat etil pe mâini și l-a inhalat în timpul acelei conferințe de presă din 1924, în încercarea de a potoli temerile.

Dar, în realitate, și el se otrăvea.

„Cu siguranță a scris într-o scrisoare din ianuarie 1923 că a avut o atingere de otrăvire cu plumb și a avut otrăvire cu plumb pentru tot restul vieții”, a declarat Bill Kovarik, profesor de comunicare la Universitatea Radford din Virginia. „Nu dispare cu adevărat atunci când ai atât de mult plumb în organism. Este un handicap grav, pe termen lung.”

Perforarea stratului de ozon

La doar câțiva ani după inventarea etilului, Midgley – stimulat din nou de Kettering – și-a îndreptat atenția către dezvoltarea unei alternative netoxice și neinflamabile la gazele refrigerante precum amoniacul, care erau utilizate la acea vreme în aparate și aparate de aer condiționat, provocând o serie de accidente mortale în anii 1920.

El a inventat freonul – un derivat al metanului, compus din atomi de carbon, clor și fluor – primul CFC. Într-o altă demonstrație publică, în 1930, Midgley a inhalat gazul și a stins o lumânare cu el, o mișcare menită să demonstreze siguranța acestuia.

Freonul, precum și CFC-urile ulterioare, au devenit succese comerciale și au făcut ca adoptarea aerului condiționat să crească vertiginos în Statele Unite. După cel de-al Doilea Război Mondial, producătorii au început să utilizeze în mod curent CFC ca agenți de propulsie pentru tot felul de produse, inclusiv insecticide și fixativ.

La mijlocul anilor 1970, la trei decenii după moartea lui Midgley, daunele provocate de cele două invenții ale sale au devenit cunoscute publicului. CFC făcuseră o gaură în stratul de ozon de deasupra Antarcticii; dacă nu era controlată, gaura s-ar fi extins până la punctul de a amenința în cele din urmă toată viața de pe Pământ.

Ca urmare a presiunilor continue din partea industriei, benzina cu plumb a fost eliminată treptat în Statele Unite abia în 1996 și, ulterior, lent în întreaga lume. Ultima națiune care a scăpat de ea, Algeria, a continuat să o vândă până în 2021, iar aditivii cu plumb continuă să fie utilizați în combustibilul pentru aviație. Un studiu realizat în 2022 a estimat că jumătate din populația actuală a SUA a fost expusă la niveluri periculoase de plumb în copilăria timpurie, dar daunele aduse sănătății colective a lumii sunt mai greu de cuantificat.

În 1987, a fost semnat Protocolul de la Montreal pentru eliminarea treptată a CFC din 1989 până în 2010, după care acestea au fost interzise. (Emisiile de CFC au crescut din nou recent, semn că acestea ar putea fi încă produse ilegal). Gaura din stratul de ozon este în curs de remediere și se va vindeca probabil în următoarea jumătate de secol, într-o rară victorie ecologică.

„Adevărul foarte trist este că nu știm în special numărul de copii care au fost afectați”, a declarat Markowitz. „Nu există un nivel sigur de plumb în corpul unui copil. Vorbim de zeci de milioane de copii, sute de milioane de copii pe parcursul unei jumătăți de secol sau mai mult, care au fost afectați negativ, șansele lor de viață fiind diminuate de praful de plumb ca urmare a gazelor de eșapament care au ajuns în sol sau pe străzi.”