Cine atacă infrastructura petrolieră din Orientul Mijlociu? Posibile răspunsuri

Anchetatorii americani cred că Iranul sau grupările pe care le susține au folosit încărcături explozive pentru a ataca patru nave petroliere în apele teritoriale din Emiratele Arabe Unite duminică dimineața, într-un incident care a intensificat tensiunile dintre regimul de la Teheran, pe de-o parte, și Statele Unite și aliații lor din regiune, pe de altă parte. Dezvăluirile au fost făcute în contextul în care, marți, a avut loc al doilea atac asupra infrastructurii petroliere din zonă, în timpul căruia drone înarmate au atacat cu materiale explozive două stații de pompare a petrolului din Arabia Saudită. Dacă ultimul incident pare să fi fost opera rebelilor Houthi sprijiniți de Teheran, unii experți cred că atacul de duminică împotriva unor tancuri petroliere a fost realizat de către o unitate specială a Corpului Gardienilor Revoluției din Iran.

Primul atac

Primul incident a avut loc duminică dimineața, în apele teritoriale ale Emiratelor Arabe Unite din Golful Oman, la est de emiratul Fujairah. Ministerul de Externe din EAU a declarat că patru nave comerciale au fost vizate într-un „atac-sabotaj” lângă portul Fujairah, în apropiere de Strâmtoarea Ormuz. Nu au existat victime, dar Arabia Saudită a declarat că două dintre navele sale au suferit „daune semnificative.” Este vorba de tancurile petroliere Amjad și Al Marzoqah, ambele aflate în proprietatea firmei de transport maritim saudit Bahri.

Ministrul saudit al Energiei, Khalid al-Falih, a spus că unul dintre petrolierele sale atacate era încărcat cu petrol din portul Ras Tanura din Arabia Saudită, urmând să fie livrat clienților companiei Aramco din Statele Unite. Oficialul a numit atacul „o amenințare la adresa securității aprovizionării cu petrol la nivel mondial.” Al-Falih a afirmat că nu au existat victime sau pierderi de petrol, dar că s-au produs distrugeri considerabile ale structurii navelor.

Un alt treilea vas avariat a fost un petrolier înregistrat în Norvegia, în timp ce al patrulea (A. Michel) ar aparține Emiratelor Arabe Unite.

Televiziunea saudită a prezentat imagini ale navelor saudite avariate, iar o imagine difuzată de autoritățile din EAU a arătat o navă sub pavilion norvegian, Andrea Victory, cu ceea ce pare a fi o gaură în carenă. Thome Ship Management, compania norvegiană care gestionează nava, a precizat într-un comunicat că a fost „lovită de un obiect necunoscut la linia de plutire.”

Anchetatorii militari americani care au fost trimiși să investigheze incidentul cred că Iranul sau grupările pe care le susține au folosit explozibili pentru a ataca cele patru nave. Experții au găsit găuri mari în fiecare dintre cele patru vapoare și cred că acestea au fost provocate de încărcături explozive, a relatat Associated Press, citând un oficial anonim. Investigatorii americani nu au explicat cum au făcut legătura dintre Iran și atacurile de duminică și, deocamdată, nu a fost prezentată nicio dovadă că regimul de la Teheran ar fi plănuit și desfășurat actele de sabotaj.

Între timp, activitățile au fost reluate în Fujairah. Atacurile au avut loc în contextul în care oficialii din EAU lucrează în prezent la extinderea capacităților portului, pentru ca acesta să dețină cea mai mare unitate de depozitare a țițeiului din lume, capabilă să stocheze până la 14 milioane de barili de petrol.

Analiștii sunt de acord că incidentul de duminică a sporit considerabil tensiunile dintre Iran, care mărginește Strâmtoarea Ormuz, și Statele Unite. Aproximativ 18.5 milioane de barili de petrol pe zi sunt transportați pe calea navigabilă îngustă dintre Iran și Peninsula Arabică. După ce, la sfârșitul lunii aprilie, Statele Unite au amenințat cu sancțiuni toate țările care vor importa petrolul iranian (într-un efort de a reduce la zero exporturile republicii islamice), Iranul a avertizat că ar putea închide strâmtoarea, o mișcare care ar afecta serios economia mondială.

Așa cum G4Media.ro a explicat într-un articol recent, Statele Unite au avertizat anterior că Iranul sau grupurile sale proxy ar putea afecta traficul maritim în regiune și, în ultimele zile, au desfășurat nave de război pentru a contracara „semnele clare” ale amenințărilor venite din partea republicii islamice. Secretarul american al Apărării, Patrick Shanahan, a declarat chiar că Pentagonul are planuri de a trimite până la 120.000 de soldați în Orientul Mijlociu, în cazul în care Iranul va ataca forțele americane de acolo sau va accelera munca în domeniul nuclear.

Într-o analiză dedicată incidentului, BBC a scris că, în comparație cu atacurile anterioare asupra distrugătorului american USS Cole (2000), a petrolierului Limburg (2002) și a atacurilor mai recente produse în largul coastelor yemenite, daunele provocate celor patru petroliere din regiunea Golfului au fost minimale. Nu au avut loc scurgeri de petrol, incendii și nu au existat victime. Dar momentul producerii incidentului este suspicios și periculos, iar cei care au realizat acest atac erau conștienți de tensiunile în creștere din Golful Persic, cu dislocarea de noi forțe americane în regiune. Analiștii cred că atacatorii au încercat în mod deliberat să intensifice această tensiune, care ar putea duce la producerea unui conflict.

În timp ce Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite nu au dat vina în mod explicit pe Iran, dușmanul lor principal, oficialii americani au spus că suspectează regimul de la Teheran. Dar Iranul a condamnat atacul ca fiind „îngrozitor” și a cerut o anchetă completă a incidentului. În plus, un purtător de cuvânt al Parlamentului de la Teheran a declarat că suspiciunile iraniene indică Israelul.

În ciuda negațiilor venite de la Teheran, analiștii cred însă despre Corpul Gardienilor Revoluției și flota pe care o deține că sunt pe deplin capabili să realizeze acest gen de atacuri. Pagina DEBKA, apropiată de serviciile israeliene de informații, a sustinut că atacul de duminică a fost realizat de o unitate specială a diviziei maritime a Corpului Revoluționar din Iran, având două obiective: 1) pentru a arăta SUA și statelor din Golf că Teheranul nu are nevoie să blocheze Strâmtoarea Ormuz pentru a da peste cap exporturile petroliere din Golful Persic spre piețele internaționale; 2) Emiratele Arabe Unite au construit noua conductă de petrol Habshan-Fujairah cu scopul de a evita Strâmtoarea Ormuz. Prin atacarea portului Fujairah, iranienii au demonstrat că rutele alternative de transport maritim sunt la fel de vulnerabile la atacurile iraniane ca și Ormuz.

De asemenea, sursele DEBKAfile au remarcat că, deși tensiunile dintre SUA și Iran au crescut semnificativ în ultima perioadă, serviciile de informații occidentale și emiratele din Golf au fost surprinse de locația atacului iranian și de precizia acestuia. Se estimează că operatorii iranieni au calibrat cu grijă explozibilul pentru a provoca daune, dar cu intenția clară de a nu scufunda navele sau de a provoca pierderi umane.

Atacul de marți

La două zile după atacurile împotriva petrolierelor din Golful Oman, două conducte de petrol din Arabia Saudită au fost atacate de drone marți, a afirmat ministrul saudit al Energiei, Khalid al-Falih. Ministrul a numit atacul realizat de către dronele înarmate cu explozibil „un act de terorism care a vizat aprovizionarea cu petrol la nivel mondial.” Cele două stații de pompare aparțin companiei saudite Aramco, iar atacul a obligat firma petrolieră de stat să-și suspende operațiunile pentru a evalua ceea ce Falih a descris ca fiind „daune limitate.” Cele două instalații atacate sunt situate în orașele Afif și Dawadmi și sunt legate de o conductă care transportă petrol de la câmpurile petrolifere din est către portul Yanbu de la Marea Roșie.

Anterior, un post de televiziune deținut de insurgenții Houthi, care sunt sprijiniți de iranieni, a relatat despre atacuri cu drone împotriva instalațiilor din Arabia Saudită, fără a identifica însă țintele exacte sau momentul producerii  atacurilor.

Observatorii cred că atacul a fost susținut de Iran, care se folosește de milițiile Houthi din Yemen împotriva forțelor guvernamentale yemenite, sprijinite de Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și alte țări (Statele Unite, care inițial furnizau informații, asistență logistică și alimentare cu combustibil aerian încă de la începutul conflictului, în 2015, și-au retras recent o parte din sprijinul acordat Riadului, din cauza îngrijorărilor legate de încălcarea flagrantă a drepturilor omului de către regatul saudit). Iranul a respins însă acuzațiile, afirmând că „am anticipat  că (SUA) vor adopta astfel de măsuri pentru a provoca tensiuni.”

Media de stat de la Teheran au relatat marți că atacul împotriva conductelor din Arabia Saudită a fost efectuat de „șapte drone ale forțelor armate ale Yemenului,” citând o sursă de yemenită anonimă, care a declarat că operațiunea a fost efectuată ca „răzbunare pentru agresiunea Arabiei Saudite și asedierea statului sărac din Peninsula Arabă.” În opinia analiștilor însă, rebelii yemeniți nu au dezvoltat drone înarmate, ceea ce indică faptul că, cel mai probabil, armele au fost furnizate sau operate de Iran (în cursul lunii decembrie 2018, rebelii din Yemen au folosit o dronă explozivă furnizată de Iran pentru a bombarda o paradă guvernamentală, ucigând mai mulți oficiali și civili pro-saudiți).

Experții militari au avertizat de altfel constant că Iranul ar putea să încurajeze rebelii Houthi cu care sunt aliați să atace transporturile de petrol din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite destinate Europei. (Cele două țări au preluat cota de piață a Iranului ca urmare a implementării sancțiunilor americane). În cursul actualului conflict din Yemen, Houthi au lansat deja rachete împotriva Arabiei Saudite, care consideră că milițiile rebele sunt organizații teroriste.

Atacul cu drone este cel de-al doilea atac împotriva infrastructurii petroliere a Arabiei Saudite în ultimele două zile și, foarte probabil, va intensifica și mai mult tensiunile din regiune. Ele vin în contextul strategiei agresive adoptate de către administrația americană împotriva Iranului în ultimii doi ani, în care a cerut constant regimului de la Teheran să-și schimbe atitudinea, condamnând activitățile sale regionale, sprijinul acordat terorismului și ambițiile nucleare ale republicii islamice (în perioada scursă de la retragerea Statelor Unite din acordul nuclear cu Iranul, oficialii de la Washington au intensificat în mod constant presiunea economică asupra  regimului iranian și au implementat o serie de sancțiuni împotriva exporturilor sale de petrol și ca pedeapsă pentru sprijinul acordat unor forțe proxy, precum Hezbollah. În urmă cu câteva săptămâni, Statele Unite au desemnat Corpul Gardienilor Revoluției ca fiind o organizație teroristă).

Recent, grupurile de luptă USS Abraham Lincoln și USS John C. Stennis, bombardiere B-52 și o baterie de rachete Patriot au fost desfășurate de către americani în regiunea Orientului Mijlociu.

Strategia Iranului

Mulți analiști consideră că strategia Iranului în regiune se bazează pe sprijinul acordat grupurilor militare locale care se luptă pentru îndeplinirea unor cauze interne, pe care Teheranul le poate folosi în cele din urmă spre a-și susține propriile obiective: înfrângerea Arabiei Saudite și subminarea influenței SUA în Orientul Mijlociu.

Dar ce variante ar avea Iranul în cazul în care vrea să atace ținte ale SUA și ale aliaților lor din Orientul Mijlociu pentru a-si îndeplini aceste obiective?

* Atacarea forțelor americane și aliate din Siria și Iran este una dintre opțiunile republicii islamice. Statele Unite au aproximativ 2.000 de soldați în Siria, unde Iranul și milițiile aliate au o prezență militară semnificativă. Circa 5.000 de forțe americane de securitate activează în Irak, unde republica islamică rămâne un jucător influent. De asemenea, aproximativ 14.000 de soldați americani sunt prezenți în Afganistan, unde Teheranul a făcut o cauză comună cu talibanii în lupta împotriva Statului Islamic. Observatorii cred că Iranul are mijloace și resurse de a escalada tensiunile în oricare dintre aceste trei țări.

* Milițiile aliate Iranului ar putea ataca cu rachete bazele americane din Siria și Irak. Multe dintre forțele care acționează în cele două țări sunt sprijinite de regimul de la Teheran. Folosirea forțelor proxy nu este o variantă deloc nouă pentru republica islamică.

* Iranul a amenințat în repetate rânduri că ar putea perturba comerțul mondial cu petrol, dintre care o mare parte se desfășoară prin Strâmtoarea Ormuz. Experții cred însa că, chiar dacă nu ar putea să exporte petrol prin ea, e puțin probabil ca Iranul să închidă Ormuz. Prin strâmtoare trec nu doar exporturile iraniene de petrol, dar și exporturile și importurile sale non-petroliere. „Își vor tăia singuri gâtul dacă vor închide strâmtoarea,” a declarat Michael Knights, expert în regiune la Institutul Washington, un think tank american care studiază Orientul Mijlociu.

* Una dintre variantele cele mai la îndemână pentru Iran ar fi atacarea și hărțuirea aliaților americani din regiune, între care Israel și Arabia Saudită. Teheranul susține financiar, logistic și militar organizația palestiniană Hamas, care recent a lansat aproximativ 600 de rachete către Israel din Fâșia Gaza.

De asemenea, Iranul ar putea să-i încurajeze pe rebelii Houthi din Yemen, cu care sunt aliați, ca să atace transporturile de petrol destinate Europei sau Statelor Unite. Scenariul pare să fi fost folosit în atacul de marți.

Surse: BBC, US News, DEBKAfile, AP