Cine e Aluziva, fata care strânge donații în timp record: Alina Greavu, de la demisia în direct de la Digi24 la ”mamă de trei” și actele de caritate care schimbă destine

E cunoscută ca ”Aluziva”, iar mesajele ei devin rapid virale pe rețelele de socializare. În urma lor, nu se schimbă lumea toată, dar lumea cuiva se schimbă radical. În bine.

Cele mai cunoscute exemple: două ambulanțe moderne au ajuns în curtea spitalului de copii ”Grigore Alexandrescu”, iar o copilă cu performanțe școlare de top și-a putut plăti taxa (apărută în urma Brexit) la Universitatea Oxford, unde a fost admisă să cerceteze biotehnologiile care tratează bolile genetice.

Alina Greavu, așa cum o recunoaște familia și starea civilă, este jurnalist, activist, fundraiser și mama a trei copii. Are doar 32 de ani și un trecut plin de întâmplări de toate felurile, prin redacții cu cotidian intens din România.

A lucrat în mai multe trusturi între care Playboy, PRO Tv și Digi 24 de unde și-a dat demisia în direct, la finalul ultimului său jurnal în care a prezentat știrile.

Și-a schimbat viața radical după ce a ieșit din presă.

S-a născut în pragul dintre comunism și democrație și pare că toată revolta strânsă de generațiile crescute în dictatură a atins-o și pe ea. Își amintește că era răzvrătită încă de mică, atunci când refuza regulile impuse în copilărie, iar la școală comenta mai tot timpul dacă nu era de acord cu ce i se cerea.

La fel de des intervenea și pentru a-și salva colegii supuși bullyingului. A continuat să se revolte și în adolescență, și acum, la maturitate, și să taxeze nedreptățile.

• ”Sunt creator de conținut, jurnalist, activist, fundraiser independent și mamă de trei, așa cum mi-am scris și în descrierea contului de Instagram. Mai profund de atât, sunt o persoană ambițioasă, extrem de empatică, ”mama răniților”, cum mi-au spus prietenii și familia dintotdeauna, cu un scop definit și o mare misiune în viață, încă de când eram mică: să schimb lumea, să fac, să dreg! Anii au trecut și am înțeles că e foarte greu să schimbi lumea, însă poți cu siguranță să schimbi lumea cuiva, poți să faci tu un pas și să-i convingi și pe alții să-l facă. Cu riscul de a părea sărită de pe fix, eu cred realmente că sunt aici să îndeplinesc un scop divin, că sunt protejată și primesc de undeva energia de a face tot ce fac. ALUZIVA, așa cum mă știe toată lumea, a fost întotdeauna parte din mine, când refuzam să respect reguli idioate în copilărie, când nu suportam injustițiile la școală, când mă băgam să despart colegi dacă erau bullies cu alții, când mă ridicam în picioare în oră să spun că nu mi se pare normal treaba aia și tot așa. Mai târziu am făcut același lucru la muncă sau în alte situații de viață și o fac și astăzi, când am curajul de a fi oaia neagră în peisajul social media din România – curajul nebun, ar zice alții, de a o critica public pe Dana Budeanu sau de a mă implica activ în scandalul Plush Bio, de exemplu”.

De la revolta pentru nedreptate la faptele bune n-a fost decât un pas, pe care Alina l-a făcut în copilărie. Prima ”faptă bună” a fost lipsa de toleranță pentru rasism, de care-și amintește încă din primele frânturi de memorie:

• ”Faptul că aveam 5-6 ani și eram singurul copil din fața blocului de la mamaie care se juca cu un băiat de etnie rromă. Deși eu mai aveam mulți prieteni, eu eram cea mai bună prietenă pentru el, împărțeam mâncarea, sucul, jucăriile etc”.

Primul caz public pentru care a cerut ajutor de când a apărut ALUZIVA a fost cel al unei adolescente din Arad care a rămas însărcinată în urma unui abuz sexual. A strâns 3000 de euro în 24 de ore, iar mama și fetița sunt în continuare în grija Alinei și a comunității ei.

• ”Nu mai țin minte prima acțiunea din viața de dinainte de a fi ALUZIVA, dar în mod public primul caz puternic a fost cel al Cristinei din Arad, o fată de 17 ani care rămăsese însărcinată în urma unui abuz sexual. Ea are acum 20 de ani și este în continuare în grija noastră, alături de fetița ei. Pentru ea am strâns 3000 euro în 24 ore anul trecut și a fost prima mea acțiune de strângeri de fonduri independentă care s-a remarcat în online”.

În acțiunile de caritate pe care le desfășoară Alina se lovește de prea multe ori de prejudecățile oamenilor care consideră că nu e treaba lor să ajute, ci să taxeze empatia celorlalți. S-a întâmplat și atunci când a cerut bani pentru cumpărarea a două ambulanțe pentru copiii de la Spitalul ”Grigore Alexandrescu”, și când a ajutat o absolventă de liceu eminentă să ajungă la Oxford:

• ”E greu, dar se poate. Când am strâns banii pentru ambulanțe, unii au zis că nu e treaba lor, că e treaba statului să cumpere ambulanțe. Așa e, sunt de acord! Și dacă statul nu cumpără, noi ce facem? Stăm cu mâinile în sân și comentăm? Păi nu mai bine facem noi? Când am strâns banii pentru a trimite o fată olimpică la facultate la Oxford, unii au zis că alții n-au ce mânca și eu strâng bani să o trimit pe una la facultate. Obstacolele sunt întotdeauna mentalitatea, frica, supărarea și frustrarea oamenilor. Îmi aduc aminte că am primit un comentariu la articolul în care vorbeam despre cazul fetei de la Oxford și cineva mi-a scris, la câteva zile după publicare, că ”baftă și la revedere, că n-o să doneze nici dracu!”. Mare mi-a fost satisfacția când i-am răspuns ”stai liniștită, că i-am strâns pe toți de acum două zile”.

La pachet cu prejudecățile față de acțiunile caritabile vin prejudecățile față de persoana Alinei și, odată cu ele, și nelipsitele atacuri la persoană, cele mai multe din cauza aspectului fizic: ”Păr verde, cercel în nas, tatuaje”:

• ”Dacă vorbesc despre LGBT, vin homofobii internetului peste mine să mă blesteme. Dacă vorbesc despre educație sexuală… nici nu mai zic. Aici vorbim despre un anumit grad de deschidere pe care nu îl are toată lumea, motiv pentru care unii m-ar arde pe rug. Despre mine, ca femeie însă, am citit multe rele. Că n-am nimic în cap, de exemplu, doar pentru că am cercel în nas, părul verde, tatuaje și vorbesc romgleză. Mi-am auzit tot felul de idioțenii care la început mă afectau, dar acum doar mă amuză”.

Cu toate astea, Alina și-a văzut de faptele bune și, până acum, le-a dus pe toate la bun sfârșit. Cel mai tare se teme, însă, de ziua în care nu va mai reuși să strângă banii pentru o cauză:

• ”Din fericire, în ceea ce privește strângerile de fonduri, au ieșit toate foarte bine până acum, ba chiar am depășit targetul de fiecare dată. Trăiesc însă mereu cu o teamă că într-o zi o să postez o cauză și nu o să se adune banii. Mi-e frică de ziua aia, să fiu sinceră, dar nu știu să zic de ce. Poate că mi-ar fi rușine și m-ar durea să dezamăgesc beneficiarul cauzei respective. Toți oamenii îmi cer ajutorul pentru că știu că strâng toți banii și m-ar durea rău să nu le ating așteptările. Știu că mă consum aiurea și că dacă nu aș reuși să strâng banii atitudinea mea ar trebui să fie ”aia e, eu am făcut tot ce am putut”, dar tot mă tem de acel posibil moment”.

Alina nu are o cauză preferată, își ia energia din toate acțiunile iar cea mai mare satisfacție este ”armata pe care o are în spate” și care ”este gata să lupte pentru cauzele pe care le pun pe agendă”:

• ”Faptul că am atins, inspirat, încurajat și motivat oameni să doneze, să se implice, să recicleze, să nu tacă, să vrea să schimbe măcar puțin lumea. Aici nu mă refer la sumele adunate, ci la energia creatoare a oamenilor care s-au adunat într-o cauză comună, oricare ar fi aia. O mare satisfacție e că am ajutat elevi și studenți completându-le chestionarele pentru școală, că am semnat petiții, că ne-am unit și am sprijinit inițiative de tot felul. Nu pot pune degetul pe o anumită cauză, pentru că de fapt cea mai mare satisfacție este că am o echipă, o armată în spate, gata să lupte pentru cauzele pe care le pun pe agendă”.

Mesajele Alinei devin virale cu o viteză fulgerătoare, o chestiune greu de atins astăzi, în marea de site-uri, mesaje și campanii de fundraising. Care e secretul? Nu folosește filtre și își expune viața așa cum e, susține Alina:

• ”Faptul că sunt reală, transparentă, că-mi arăt viața așa cum e, că nu folosesc niciun fel de filtre la propriu și la figurat, că nu mi-e frică să-mi arăt vulnerabilitățile, că nu-mi pasă de ce zice lumea și multe altele. Cred că oamenii mi se alătură în cauze pentru că mereu argumentez de ce îmi pasă mie de cauza x, de ce consider că e important să ne pese tuturor, practic gândesc cu voce tare. Înainte de orice, însă, cred că oamenii mi se alătură pentru că văd că sunt un om bun și vreau să fac bine”.

În toată munca ei nu s-a bazat pe instituții niciodată, nu le crede nici un bun partener, nici încurcă-lume:

• ”Tot ce am făcut până acum a fost început pe barba mea, după care dus mai departe de comunitatea mea din online, demersuri la care s-au alăturat pe rând alți influenceri sau brand-uri. Nu cred că am văzut până acum vreun efort din partea autorităților, deși ar fi fost minunat”.

Cu toate astea, Alina a reușit să strângă o sumă record în prima jumătate de an din 2021, aproape 230.000 de euro și spune despre proiectele ei de anul ăsta că sunt ”cauze aparent imposibile”:

• ”Anul ăsta, din martie până în septembrie, sunt aproape 230.000 euro. În anii trecuți nu mai știu câți am strâns, dar sunt și acolo câteva mii. Diferența dintre activitatea mea de fundraiser de anul ăsta și cea din anii anteriori e că în 2021 mi-am ales niște cauze aparent imposibile, ca să îmi testez puterea în online. Am vrut să văd cât de lungă mi-e plapuma, cum s-ar zice. Înainte strângeam sume mici pe Instagram sau mai mult donații în haine, rechizite și diverse altele”.

Cât despre visul secret al Alinei? Nimic mai romantic decât să ajungă scriitoare:

• ”Evident că cel mai mult îmi doresc ce e mai bine pentru copiii mei, să crească liberi, sănătoși și fericiți. Pentru că majoritatea timpului meu este dedicată acum copiilor, casei și muncii, abia aștept să mai crească puțin ca să pot scrie. Îmi doresc foarte mult să public cel puțin o carte. Am început mai multe cărți încă din adolescență, dar nu am terminat niciuna, pentru că nu mai am timp. Am putea zice că visul meu secret este să fiu, de fapt, scriitoare”.