Cine este Muharrem Ince, adversarul lui Erdogan la alegerile de duminică. Portretul Sultanului care conduce Turcia de 16 ani

În Turcia au loc duminică alegeri prezidențiale și parlamentare, dar cine sunt principalii candidați? În 16 ani de când e la putere, Recep Tayyip Erdoğan (64) a transformat Turcia profund. De acum, el acţionează pentru a-şi instala definitiv puterea şi a intra în istorie ca un egal al fondatorului Republicii, Mustafa Kemal, scrie publicația franceză Courrier International, citată de Rador. Principalul său adversar este Muharrem Ince (54 de ani), un parlamentar revoluţionar din tabăra secularistă puternică din Turcia, a dat un nou suflu unei opoziţii obosite relatează agenţia dpa, citată de Agerpres. Sondajele de opinie sugerează că Erdogan, pentru prima dată în cei 16 ani de putere a sa, se confruntă cu o reală provocare.

Muharrem Ince (54 de ani), un parlamentar revoluţionar din tabăra secularistă puternică din Turcia, a dat un nou suflu unei opoziţii obosite înainte de alegerile decisive din 24 iunie, prezidenţiale şi parlamentare, atrăgând mulţimi masive la mitingurile sale, colorate cu selfie-uri, dansuri şi cântece pe scenă, relatează agenţia dpa.

Ince recurge la o retorică populistă efectiv la fel ca preşedintele Recep Tayyip Erdogan, promiţând sfârşitul a ceea ce el numeşte ”domnia unui singur om” şi abordarea problemelor economice.

Spirit vioi, Ince parcurge scena atacându-l violent pe Erdogan în discursuri virulente ce au drept ţintă costisitorul palat prezidenţial şi exprimând preocupări în legătură cu şomajul puternic şi declinul normelor democratice.

Ince a fost parlamentar timp de 15 ani, din partea principalului partid de opoziţie din Turcia, CHP, şi aparţine aripii mai naţionaliste a formaţiunii. El este renumit pentru discursurile sale aprinse din parlament şi pentru campania sa împotriva planului lui Erdogan privind extinderea puterilor prezidenţiale în cadrul unui referendum în 2017.

Fost profesor de fizică la liceu, Ince este originar din provincia Yalova, de la Marea Marmara. Este căsătorit şi are un copil. Muharrem Ince a pierdut două curse în faţa lui Kemal Kilicdaroglu, actualul lider al partidului, în 2014 şi 2018.

El promite să reducă inegalităţile, să inverseze fluxul de emigrare a specialiştilor din Turcia, să reformeze sistemul educaţiei şi să ofere drepturi sporite minorităţilor, inclusiv etnicilor kurzi şi alewi.

Ani de zile, CHP (Partidul Republican al Poporului, social-democrat) nu a reuşit să-l înfrunte pe Erdogan, care încă se bucură de sprijin puternic în centrul conservator anatolian.

Cu toate acestea, sondajele de opinie sugerează că Erdogan, pentru prima dată în cei 16 ani de putere a sa, se confruntă cu o reală provocare. Guvernul lui Erdogan, aliat cu două partide ultranaţionaliste, riscă să-şi piardă majoritatea în parlament, iar preşedintele ar putea ajunge cu Ince în cel de-al doilea tur de scrutin prezidenţial, pe 8 iulie, potrivit sondajelor.

În primele 40 de zile ale campaniei sale, Ince a participat la peste 70 de mitinguri electorale. Promiţând că va fi un preşedinte bipartizan, Ince a afirmat că doreşte să mute biroul prezidenţial la simbolica reşedinţă Palatul Cankaya, folosită de către Mustafa Kemal Ataturk, şi să transforme palatul prezidenţial al lui Erdogan din Ankara, care are 1.150 de încăperi, într-un centru pentru educaţie.

Ince a promis, de asemenea, să pună capăt polarizării din societatea divizată din Turcia.

El l-a vizitat pe Selahattin Demirtas, candidatul prezidenţial din detenţie al partidului prokurd HDP, în celula lui din închisoare. Erdogan îl consideră pe Demirtas drept ”terorist”.

În cursul unui rar miting la miezul nopţii, pe 9 iunie, în cartierul Kadikoy din Istanbul, un bastion al electoratului secularist, Ince îşi sufleca mânecile în timp ce-şi rostea discursul foarte critic la adresa lui Erdogan şi păşea pe scenă.

El a ajuns la locul mitingului în Kadikoy după un marş de 2,5 km care a atras mulţimi imense, de la grupuri de suporteri ai fotbalului la oameni care salutau de la balcoanele lor înainte de masa de Sahur, dinainte de ivirea zorilor.

La un miting, Ince a mers cu bicicleta până la scenă. A cântat, a dansat şi a făcut selfie la un alt miting. În drum spre un miting în provincia sudică Osmaniye pe 20 mai, Ince a oprit maşina cu care circula, s-a urcat pe un tractor şi l-a ajutat pe un fermier să-şi strângă recolta.

”Erdogan este turcul alb. Eu sunt coloratul Turciei. Erdogan este din palat, eu sunt săracul. Erdogan este unul care ţine prima pagină a ziarelor, eu sunt omul care se luptă cu şefii. Erdogan este susţinătorul statu-quo-ului, eu sunt reformatorul”, declara Ince la un miting electoral pe 6 iunie la Istanbul.

Apoi, el a apelat la principala preocupare din societatea turcă. ”De ce a decis Erdogan să organizeze alegeri anticipate? Pentru că o criză economică bate la uşa noastră, şi el ştie. Acest om obosit nu poate surmonta această criză. Ne îndreptăm spre faliment. Turcia are nevoie de sânge proaspăt”, afirma Ince. (Sursa Foto: Facebook)

Portretul Sultanului Erdogan

În 16 ani de când e la putere, Recep Tayyip Erdoğan a transformat Turcia profund. De acum, el acţionează pentru a-şi instala definitiv puterea şi a intra în istorie ca un egal al fondatorului Republicii, Mustafa Kemal, scrie publicația franceză Courrier International, citată de Rador.

Nici o şedere la închisoare, nici manifestaţii uriaşe, nici chiar o sângeroasă tentativă de puci nu au stopat irezistibila ascensiune a „Raisului” („regelui”), cum îl numesc cei mai fervenţi partizani ai săi, care conduce ţara cu o mână din ce în ce mai fermă din 2003.

La vârsta de 64 de ani, dl Erdoğan este de acum tot mai aproape de scopul lui: să vadă acordându-i-se, la alegerile generale care au loc duminică, un mandat de hiperpreşedinte croit pe măsură în termenii unei revizuiri a Constituţiei adoptate anul trecut.

Potrivit Courrier International, oricare ar fi rezultatul acestui vot care se anunţă mai disputat decât se prevedea, dl Erdoğan a transformat deja profund Turcia prin mega-proiecte de infrastructură şi ducând o politică externă mai hotărâtă, cu riscul de a-i supăra pe aliaţii occidentali tradiţionali.

Pentru partizanii lui, el rămâne, în ciuda dificultăţilor actuale, omul „miracolului economic” care a făcut Turcia să intre în clubul celor 20 de ţări cele mai bogate şi campionul majoritaţii conservatoare multă vreme dispreţuite de o elită urbană şi laică.

Dar detractorii săi îl acuză pe dl Erdoğan de derivă autocratică, în special după tentativa de puci din iulie 2016, care a fost urmată de epurări în masă. Opozanţi şi jurnalişti au fost arestaţi, provocând îngrijorare în Europa.

Tribun fără pereche. Adesea descris în Occident ca un sultan nedetronabil, acest nostalgic al Imperiului Otoman este un animal politic redutabil care a câştigat toate alegerile de la venirea la putere a partidului său, AKP, în 2002.

La mitinguri, demonstrează calităţi de tribun fără pereche care au contribuit mult la longevitatea sa politică, cu referiri la poeme naţionaliste şi Coran pentru a electriza mulţimile.

Născut într-un cartier popular din Istanbul, dl Erdoğan a avut în vedere o carieră în fotbal – sport pe care îl va practica la un nivel semi-profesionist -, înainte de a se lansa în politică.

Îi învaţă dedesubturile în cadrul mişcării islamiste a fostului prim-ministru Necmettin Erbakan, înainte de a fi propulsat în avanscenă fiind ales primar al Istanbulului în 1994.

În 1998 este condamnat la închisoare cu executare pentru că a recitat un poem religios, un episod care nu va face decât să-i întărească aura.

Îşi ia revanşa când AKP, al cărui cofondator a fost, câştigă alegerile în 2002. În anul următor, este numit prim-ministru, funcţie pe care o va ocupa până în 2014, când devine primul preşedinte turc ales prin sufragiu universal direct.

Căsătorit şi tată a patru copii, dl Erdoğan rămâne omul politic preferat de o majoritate dintre turci, singurul în stare să „ţină piept” Occidentului şi să conducă nava prin crizele regionale, începând cu conflictul sirian.

Virulentele lui diatribe contra „islamofobiei” care gangrenează, după părerea lui, Europa şi luările lui de poziţie în favoarea palestinienilor îi aduc de asemenea o imensă popularitate în lumea musulmană.

„Opera supravieţuieşte”. Dar de la marile manifestaţii antiguvernamentale din primăvara lui 2013, reprimate brutal, el a devenit şi personalitatea politică cea mai criticată din Turcia, detractorii lui denunţând o derivă autoritară şi islamistă.

Puterea lui se clatină la sfârşitul anului 2013 când izbucneşte un răsunător scandal de corupţie care viza cercul lui apropiat. Dl Erdoğan denunţă un „complot” şi afacerea este înăbuşită.

Dar în noaptea de 15 spre 16 iulie 2016, preşedintele turc se va confrunta cu cea mai grea încercare, sub forma unei sângeroase tentative de puci.

Imaginea dlui Erdoğan chemând în acea noapte poporul în ajutor prin intermediul ecranului unui smartphone, livid, a marcat spiritele. La fel ca şi sosirea lui triumfală la principalul aeroport din Istanbul în zori, semnificând înfrângerea puciştilor.

Preşedintele turc acuză un fost aliat, pe predicatorul Fethullah Gülen, că s-a aflat în spatele loviturii de forţă, ceea ce acesta neagă. Sunt lansate epurări de masă.

Adulat de partizanii săi, urât de detractori, dl Erdogan pare în orice caz convins că va lăsa o urmă de neşters în istoria ţării sale. „Un om moare, dar opera lui supravieţuieşte”, repetă adesea preşedintele, care a ordonat construirea unei moschei gigantice la Istanbul. Aşa cum făceau sultanii înaintea lui. (Preluare după Courrier Internationa/ Traducere realizată de Rador, Gabriela Sârbu)