Cine este ultimul mare fugar al UDMR. Investigație Atlatszo despre Gergely Olosz, cel mai aventuros personaj din viața publică maghiară din Transilvania

În timp ce a aspirat la președinția UDMR ca omul partidului Fidesz, i-a tras clapa mafiei din județul Gorj, iar în Secuime a ajutat pe firma Schweighofer să-și deschidă fabrică de cherestea. Condamnat la trei ani de închisoare cu executare în decemberie, parcă a intrat în pământ. Portalul de investigații atlatszo.ro a realizat portretul, a scanat afacerile și a documentat mărirea și căderea lui Gergely Olosz, prieten cu vicepremierul Zsolt Semjen, dar și conectat, prin fratele său, la ministerul dezvoltării pe când era condus de Elena Udrea.

În data de 11 noiembrie 2018, la slujba de resfinţire a bisericii reformate din Zagon, a fost ultima apariție publică a lui Gergely Olosz, fost politician UDMR și om de afaceri. Între timp autoritățile române au emis ordin internațional de reținere, însă nu se știe nimic despre locul lui actual de ședere.

Cu toate că mulți ar pune pariu pe sumă mare că Olosz se ascunde undeva în Ungaria – ceea ce se poate presupune fiindcă are relații bune cu politicieni din partidele aflate la guvernarea Ungariei, mai ales cu Zsolt Semjén, preşedintele celui mai mic partid de guvernământ, Partidul Popular Creştin Democrat –, nu avem nici un fel de dovadă pentru asta.

Cert este însă că, în pofida dosarului de corupție și a zvonurilor nu neapărat măgulitoare la adresa lui, cu puțin timp în urmă Olosz a fost complet prezentabil în rândul guvernului ungar și în cercurile din Transilvania apropiate de acesta.

Nu știm dacă slujba religioasă menționată din noiembrie a avut vreun șef de protocol, dar este destul de straniu că în ciuda cazului său penal care durează deja de ani buni, Olosz a stat în primul rând, alături de vicepremierul ungar Zsolt Semjén și de deputatul UDMR Árpád Márton, membru al comisiei juridice din Camera Deputaților și are un rol important în modificarea legilor justiției.

Nu este cunoscut în ce calitate a fost invitat Olosz, nici de ce l-au așezat într-un loc distins, lângă oaspeții de cel mai înalt rang: în acel moment Olosz nu era decât un om de afaceri local, și nici în aceste afaceri ale lui nu a fost de deosebit succes, după cum vom vedea mai jos.

Tragerea de timp ar fi cea mai bună strategie?

Olosz iese imediat în evidență și în poza de grup realizată lângă biserică; este îmbrăcat într-un costum bleumarin, având sacoul cu nasturii desfăcuți și un zâmbet larg pe buze. În galeria de fotografii publicată pe pagina Eparhiei Reformate din Ardeal este de asemenea eternizat momentul când el răsfoiește plin de curiozitate o carte veche și groasă, împreună cu Zsolt Semjén.

În timpul acestei ocazii festive lui Olosz i-a fost cel mai probabil deja clar că, oricât ar încerca el să răsucească lucrurile, în cazul lui penal se apropie pronunțarea sentinței: în timp de doi ani, ședințele la Înalta Curte de Casație și Justiție s-au sfârşit de fiecare dată cu amânarea cauzei, era evident că acesta nu se poate repeta până la infinit. De altfel, cu mai puțin de o săptămână după evenimentul din Zagon, judecătorul a anunțat că va pronunța sentința în decembrie. După încă două amânări, în data de 20 decembrie, l-au şi condamnat.

Tragere de timp: în mare asta a fost strategia lui Olosz în cazul lui penal. Acest lucru era deja remarcabil cu ani în urmă, când am examinat dosarul lui în arhiva Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din aceste documente reiese de exemplu că Olosz și-a schimbat constant avocații doar pentru a putea solicita amânare la prima ședință, motivând cererea prin faptul că noul avocat nu a avut încă timp să se familiarizeze cu dosarul.

Inculpatul își dă seama că este avocat

În aceeași strategie se potrivește și un alt element: deși procesul a început la Înalta Curte de Casație și Justiție, Olosz a demisionat în 2013 din funcția lui de senator, de aceea dosarul a fost transferat la Tribunalul din București. Aici s-a pronunțat condamnarea deja în același an, Olosz însă „și-a adus aminte” că el este membru al Baroului Avocaților din Bacău-Neamț, de aceea sentința în cazul lui nu intră în competența Tribunalului din București, îndreptățită de a lua o decizie fiind doar Curtea de Apel din București. Referindu-se la acesta, a solicitat anularea sentinței Tribunalului din București care l-a condamnat la șapte ani de închisoare cu executare.

Judecătorul care a pronunțat această condamnare, Mitu Stegaru, în motivarea sentinței a exprimat o opinie devastatoare despre inculpat:

• „În ciuda materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât si cu ocazia cercetării judecătorești (declarațiile coinculpaților pur si simplu l-au pus cu spatele la zid pe inculpatul Olosz), acesta a ales să uzeze de dreptul la tăcere, singurul lui țel și al apărătorilor săi fiind tergiversarea soluționării cauzei, în speranța ca mai devreme sau mai târziu va intra în vigoare noul Cod penal care din păcate prevede pedepse mult mai blânde nu numai pentru toate infracțiunile, dar mai ales pentru cele de corupție”.

Judecătorul a menționat de asemenea că, deși el i-a cerut avocaților lui Olosz să înregistreze actele care ar demonstra inocența lui, să propună probe, aceștia au tot amânat de fiecare data, „pentru ca la ultimul termen de judecată pur și simplu să înșire o sumedenie de mijloace probatorii, una mai neutilă decât alta, in speranța (…) tergiversării cauzei”.
„Bilă” trage pe sfoară interlopii din Județul Gorj

Dar despre ce e de fapt vorba în acest dosar de corupție? Pe scurt: Olosz, care în 2007-2008 a fost președintele Autorității Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei a pus contactele lui la dispoziția „băieților șmecheri” din piața de energie, iar pentru asta a cerut și a primit recompensă cu vârf și îndesat.

De exemplu două firme (SC Budirom Serv SRL și SC Power Plus SRL) care se află sub influența unui personaj cunoscut din lumea interlopilor din Județul Gorj, Ion Bârcină, au cumpărat astfel energie electrică în condiții avantajoase, pe care au vândut-o la rândul lor pentru o sumă mai ridicată decât prețul pieței furnizorului de energie electrică CEZ în 2010-2011.

Olosz a fost plătit în calitate de consilier; textele copiate de pe internet și contractul său de consilier erau de „de râsul curcilor”, reiese dintr-o conversație telefonică interceptată, evidențiind că în cazul unui control vor fi dați de gol fără scăpare.

Parlamentarul din UDMR – conform actului de inculpare, cunoscut în rândul oamenilor de afaceri sub numele de „Bilă” – a cerut în total 516 de mii de euro, din care a și primit 384 de mii. De asemenea, i-au dat 400 de mii de lei chiar în parcarea din fața parlamentului.

Pe lângă energia electrică, Olosz l-a amăgit pe Bârcină și pe cercul lui și cu o serie de alte afaceri. A fost vorba de reciclarea deșeurilor, recuperarea datoriilor și despre niște fonduri ale Uniunii Europene în domeniul pescuitului. Din documentul de inculpare reiese însă că aceste proiecte nu s-au mai realizat, spre deziluzia oamenilor de afaceri.

„Mai rău decât un cămătar”

Între timp și cei din Județul Gorj și-au dat seama că Olosz își bate joc de ei, respectiv că cere prea mulți bani pentru a facilita niște contracte lucrative. Într-o conversație telefonică cineva se plânge:

«Omu’ nu e învăţat cu furăciune, de asta pe faţă, ce dracu’ să-i facem? Nu e învăţat cu furăciune, nu ştie de… păi ce noi suntem domne?» sau «Mă, verifică dacă au intrat banii ăia, că m-a asasinat „Bilă” m-a, m-a omorât! E teroare mai rău decât cămătarii!»

În data de 20 decembrie 2018, Gergely Olosz a fost condamnat de Înalta Curte de Casație și Justiție la trei ani de închisoare cu executare pentru trafic de influență. De asemenea, s-a ordonat confiscarea a 384 de mii de euro și a 400 de mii de lei de la Gergely Olosz, precum și punerea sub sechestru a completei averi.

Celelalte sentințe sunt: un an și patru luni cu executare pentru Ion Bârcină, un an și patru luni cu suspendare pentru Costin Iliescu, doi ani cu suspendare pentru Cătălin Stan, respectiv un an cu suspendare pentru Ovidiu Ionel Badea.

Această „afacere” din 2010 nu a fost însă singura mișcare remarcabilă a lui Olosz. Deși a petrecut aproape un deceniu în politică, nu ne putem aminti de nici o inițiativă comunitară a lui, în schimb a provocat tensiuni în UDMR și în afara partidului de mai multe ori. Olosz nu a construit nimic durabil în viața publică a comunităţii maghiare din Transilvania, cel mult dacă am lua în considerare fabrica de cherestea Schweighofer din Reci (jud. Covasna).

Frații Olosz: aventurierii unei conjuncturi unice

Omul de afaceri din Trei Scaune (judeţul Covasna) și fratele lui, Szabolcs Olosz, au apărut în viața publică în anii 2000, într-o conjunctură politică în care pentru UDMR s-au deschis o serie de poziții în aparatul de stat, care înainte păreau inaccesibile.

Conform portretului realizat de Transindex, frații Olosz au avut rețeaua de contacte necesară pentru a se descurca în primul rând mulțumită tatălui. Acesta înainte de 1989 a fost la conducerea Întreprinderii de Construcții, Reparații și Administrare Locativă (ICRAL), apoi om de afaceri, iar între 2000 și 2004 subprefectul Județului Covasna.

Gergely Olosz a terminat gimnaziul la Colegiul Székely Mikó din Sfântu Gheorghe, iar liceul a urmat la școala renumită a Abației Benedictine din Pannonhalma. În 1998 a obținut diploma în științe economice la Institutul Széchenyi István din Győr, apoi licența în științe economice cu examen de specialitate în științe juridice la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta. A fost numit doctor în 2010, la Facultatea de Drept a Universității din Szeged.

Gergely Olosz și-a început cariera în sfera privată: a lucrat ca manager și economist la o serie de firme, iar în 2004 a fost numit directorul Companiei Naționale a Uraniului. Mai târziu a fost președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, din 2007 președintele ANRE dar a demisionat din cauza unui scandal în legătură cu salarii şi prime exagerat de mari.

Fratele lui, omul lui Băsescu

Paralel cu aceste evenimente, cariera lui în UDMR a început de asemenea să evolueze: în 2008 Olosz a devenit deputat, iar din 2010, ca rezultatul unei manevre neașteptate, el a devenit liderul fracțiunii parlamentare a partidului. După decembrie 2012 a preluat funcția de senator UDMR pentru regiunea Trei Scaune, la care a renunţat în 2013.

Conjunctura politică a fost favorabilă din cauza rolului pe care îl avea UDMR în al doilea guvern Boc, dar la ascensiunea lui Olosz a contribuit și fratele lui, Szabolcs Olosz. În cercurile UDMR era considerat cert că el este omul președintelui Băsescu, și a lucrat o vreme în calitate de consilier la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului cu protejata acestuia, Elena Udrea, având astfel o influență considerabilă asupra împărțirii fondurilor de dezvoltare destinate Secuimii.

În această perioadă PDL a experimentat cu întemeierea relațiilor paralele în Secuime: în timp ce mai devreme UDMR a luat deciziile legate de dezvoltările în această regiune, Băsescu a început să intre direct în contact cu primarii de acolo, mărindu-și astfel influența. În acest proces au avut un rol mare Elena Udrea și consilierul ei, Szabolcs Olosz.

Cariera fraților Olosz în UDMR părea să atingă punctul culminant la congresul partidului din 2011, când Gergely Olosz a candidat pentru președinția UDMR. Béla Markó a anunțat mai înainte că nu are de gând să-și reînnoiască mandatul, așadar Olosz a concurat pentru această funcție pe o parte cu Hunor Kelemen, succesorul pregătit calculat al lui Markó, pe de altă parte cu Péter Eckstein-Kovács.

Citește textul integral pe atlatszo.ro