Cine este Yves Saint Laurent? Marirea și căderea creatorului de modă care a introdus arta în fashion / A avut perioade în care amesteca pastile cu alcool, valium cu tărie, slăbea și se îngrășa anormal

Mulți am auzit de Saint Laurent, i-am văzut gențile, i-am văzut pantofii, i-am văzut poate fără să știm ideile, peste tot, pe social media, la restaurant, la prieteni. Dar întrebarea rămâne cine este cu adevărat Saint Laurent?

Yves Saint Laurent, pe numele întreg, s-a născut în August 1936 în Oran, Algeria. Dintr-o mamă casnică, iubitoare de petreceri și un tată mai puțin prezent în viața sa, adesea plecat de acasă, ocupându-se de o companie de asigurări dar și gestionând un lanț de cinematografe din Algeria, Maroc și Tunisia se naște Yves Saint Laurent.

Într-un an în care aveau loc răsturnări politice, rupturi în societate și pericolele escaladau, dar și vârsta de aur a teatrului și dansului nu este tocmai o întâmplare că unul dintre cei mai mari designeri ai timpurilor își face loc pe această lume.

Încă de la vârsta de 3 ani designerul a început să meargă mai întâi la teatrul de păpuși, apoi de la 7 ani a început să își îmbrace singur marionetele. A avansat până la a decupa siluete din carton și a le îmbrăca cu resturi de țesături. Primii lui 10 ani din viață s-au rezumat numai la a se juca de-a creația.

A fost mereu înconjurat de femei, lucru ce l-a influențat și mai mult. Fie că era vorba de mama sa, bunica sa, surorile sale, dar cea mai bine îmbrăcată dintre le care probabil i-a și influențat cel mai mult cariera este strămătușa și mama sa, Lucienne. Acesta spune despre ea: „Când ea mergea la bal, noi, copiii, rămâneam s-o admirăm înainte să plece, în așteptarea sărutului de rămas-bun” relatează Bertrand Meyer – Stabley în cartea sa „12 creatori care au schimbat istoria”. 

Unul din momentele care l-au marcat pe adolescentul Yves s-a întâmplat la vârsta de 14 ani când acesta a văzut spectacolul de teatru L’Ecole des Femmes de Moliere, cu costume al cărui designer era Christian Berard. Designerul spune despre această experiență că „a fost o experiență emoțională extraordinară” relatează Emma Baxter – Wright în „Little Book of Yves Saint Laurent”. 

De atunci Yves a început să deseneze și să creeze colecții pentru păpușile sale, iar în 1953, încurajat de familie, acesta câștigă premiul trei în competiția International Wool Secretariat Fashion. Prin tatăl său ajunge la Michael de Burnoff, editorul Vogue Paris de la vremea respectivă, care îl încurajează să se înscrie la Ecole Chambre de Syndicale de la Couture Prisienne, cea mai bună școală de couture din Paris.

Cu ajutorul lui Michael Burnoff acesta ajunge la Christian Dior, care l-a angajat pe loc. Și de aici începe întreaga sa istorie. Din 1957 după moartea subită a couturierului francez, Yves Saint Laurent preia conducerea casei de modă. Discipolul lui Dior prezintă colecția ‘Trapez”, iar reacțiile sunt pe măsura renumitelor ținute care au marcat întreaga industrie.

„Nu am văzut niciodată o colecție mai bună Dior”, scria New York Herald Tribute. „Miracolul s-a produs” scrie The New York Times, „Aclamații și sărutări pentru Dior numărul 2” spune The Daily Mirror, relatează Bertrand Meyer – Stabley în cartea sa „12 creatori care au schimbat istoria”. 

Dar acesta a plecat în 1960 de la Dior, dar la scurt timp și-a deschis propria casă de modă alături de Pierre Berge.

În 1965 Saint Laurent marchează din nou industria modei cu colecția sa inspirată din picturile lui Mondrian, remodelând siluetele feminine. Cu rochii drepte și cu dungi colorate pe un fond alb, exact ca în picturile artistului, colecția a fost atât de populară și de apreciată încât inclusiv maiestatea sa Grace de Monaco care și-a cumpărat un model Mondrian, iar vânzările casei de modă au crescut incredibil, relatează Bertrand Meyer – Stabley în cartea sa „12 creatori care au schimbat istoria”. 

Anul următor Saint Laurent, pentru a zecea sa colecție șochează din nou lumea modei cu ideile sale inovatoare. Pentru colecția de primăvară-vară crează primele ținute de așa numit marinere pentru femeie, dar este bine cunoscut și pentru colecția sa safari. Mai mult, ceea ce a fost cu adevărat șocant pentru criticii de modă din 1966 este că acesta crează smocking-ul pentru femei.

De-a dreptul uluitor ca o femeie să poarte costum. Dar a avut mare succes. Și nu numai acesta ci și prima pereche de pantaloni de cocktail de catifea și colecția inspirată din Pop-Art.

Saint Laurent a fost un adevărat fan al artei. A mers mereu pe principiul că arta și moda sunt strâns legate între ele și nu pot fi separate.

În septembrie al aceluiași an se deschide primul butic Rive Gauche din dorința de a crea colecții de pret-a-porter pentru toată lumea, nu doar couture pentru clientela exclusivistă.

Saint Laurent a făcut un gest revoluționar: a părăsit teritoriul estetic pentru a pătrunde în cel social. Era un manifest, un spațiu al libertății. Astfel el a dat expresie unui lux care nu era generat de avere, ci de atitudine, relatează Bertrand Meyer – Stabley în cartea sa „12 creatori care au schimbat istoria”. 

Yves a fost mereu captivat de Maroc de aceea la sfârșitul anilor 60 și-a cumpărat casa, astăzi transformată în muzeu, din Marrakech. Acolo petrecea cât putea de mult timp, din decembrie până în iulie desena. Desena noile colecții, dar de acolo a pornit și noua sa adicție. Drogurile.

Anii ’70 au fost pur simplu definiți printr-un singur cuvânt: scandal. Scandalos era faptul ca el Yves era de nerecunoscut, amesteca pastile cu alcool, valium cu tărie, slăbea și se îngrășa anormal, iar partenerul său Pierre Berge era obligat să țină casa de modă în frâu. Petrecea zile în șir în casă, găsind confort numai în droguri sau alcool. Casa de modă pariziană mergea în schimb în continuare sub frâiele lui Berge.

În 1971 Yves prezintă o colecție numită de cei prezenți ca fiind kitsch. O colecție care trimitea la anii ’40, cu sacouri scurte, umeri pătrați, turbane de catifea, sau încălțări cu platformă. Mai mult, autorul Bertrand Meyer – Stabley scrie că multe femei de bună calitate s-au ridicat încă de la începutul prezentării spunând că „Nu voiau, după cum spuneau, să stea în același loc cu târfele”.

Saint Laurent era la un pas de eșec, dar colecția sa „Balul lui Proust” a fost un succes. Colecția de pret-a-porter din toamna lui 1971 a fost ceva unic, cu un simț al culorii, al proporțiilor și al volumelor. De la fustele mari la bluzele decoltate stilul lui Yves era irezistibil.

În deceniul scandalului Yves a pozat nud pentru campania sa de parfum, pe care de altfel revistele precum Vogue Paris au refuzat să o afișeze. Dar el a devenit și mai cunoscut prin prisma acestei campanii stârnind curiozități printre clienți.

Astfel că 5 ani mai târziu, în 1976 Saint Laurent a prezentat poate cea mai memorabilă colecție a sa „Opere și balete rusești?”, resurscitând astfel imaginea Rusiei veche prin cojoacele țărănești sau caftanele îmblănite ale boierilor. Astfel, Berge a putu savura succesul colecției.

La sfârșitul anilor ’70 Yves semnează cea mai bună colecție a sa. Un adevărat mixaj de genuri, de la lână la catifea, de la mătase la blană, încă o dată Saint Laurent este definit de unicitate și curaj, inspirat fiind de colaborare dintre Diaghilev și Picasso.

În 1981 vine pe podium cu colecția inspirată din Matisse și Leger definită prin culoarea negru. Un negru cu culori puse peste el. Cu rochii de seară lungi, negre sau albe din satin, drepte cu bust drapat și 7 ani mai târziu prezintă colecția cu sacourile van Gogh.

Totuși, după prezentarea sa din cadrul petrecerii L’Humanite  din 1988 care a avut 180 de modele și care a avut un mare succes, acesta se închide cu săptămânile în apartamentul său din Paris. În primăvara lui 1990 casa de modă dă un comunicat de presă spunând că acesta se tratează pentru „un surmenaj intelectual în timp ce făcea ultimele retușuri la colecția sa de pret-a-porter”, când în realitate era la dezintoxicare.

După acest moment nu s-a mai așteptat nimeni să mai apară pe scenă, în schimb, acesta apărea în fiecare an. 10 ani de zile a auzit doar că colecțiile sale nu mai sunt ce au fost, sau doar că își aduce aminte de colecțiile trecute. Așa că în 1998 acesta renunță complet să deseneze pentru Saint Laurent Rive Gauche, Alber Elnez devenind director de creație pe parea de pret a porter.

În 2000 se anunță venirea la conducerea casei a lui Tom Ford, bine cunoscut pentru redresarea casei de modă Gucci. În 2002 Saint Laurent se pensionează și prezintă ultima sa colecție la Centre Pompidou cu 320 de modele și 117 top modele. O prezentare unică care aducea un tribut lui Yves Saint Laurent și a anilor săi ca designer. În 2008 acesta se stinge din viață. A murit din cauza unei tumori la creier.

Yves Saint Laurent rămâne în viață prin noile colecții fiind unul dintre stâlpii modei feminine de la începuturi și până în prezent.

În prezent brandul aparține conglomeratului de lux Kering, căruia a fost vândut pentru 1 miliard de dolari în 1999. Averea sa a rămas la partenerul său de business și de viață Pierre Berge, în valoare de aproximativ 350 de milioane de euro. Pierre Berge a decedat în 2017.

Surse utilizate: Bertrand Meyer – Stabley -„12 creatori care au schimbat istoria”; Emma Baxter – Wright – „Little Book of Yves Saint Laurent”; Foundation Pierre Berge – Yves Saint Laurent

Nota: Ana-Maria Cristea este absolventă de Fashion Business Media and Communication la Istituto Marangoni di design din Londra.