Cine pierde și cine câștigă dintr-o alianță PNL – PSD

Conducerea PSD a votat, luni, începerea negocierilor cu PNL pentru formarea unui guvern. Cei care au presat puternic pentru intrarea la guvernare ar fi primarii și baronii locali, speriați că nu vor mai primi fonduri în caz că ratează acum ocazia recuplării la resurse.

Chiar dacă a fost un vot în unanimitate, unii lideri pesediști n-au susținut intrarea la guvernare dintr-un calcul relativ simplu: PSD riscă să piardă mai mult pe termen lung, chiar dacă pe termen scurt va beneficia de avantajele puterii.

Presiunea din teritoriu a învins însă orice calcule reci. Foamea de bani a primarilor și șefilor de Consilii Județene a bătut rațiunea. Au trecut doar două luni de la ultima rectificare bugetară, când primarii PSD și cei de la USR au primit fărâmituri sau nimic. O traumă nevindecată.

Dragnea a rupt cutuma procentului de 25% din buget care merge la opoziție, iar liberalii au menținut alocarea fondurilor publice exclusiv pentru aleșii puterii, pedepsind opoziția. Or, miza financiară a crescut odată cu amorsarea marilor proiecte, PNRR și Anghel Saligny. PSD nu mai vrea să fie pedepsit.

Baronimea PSD se teme că miliardele de la UE și din bugetul național vor începe să curgă pe sub nasul ei, dar în alte buzunare. Degeaba le explici lor, primarilor amenințați că vor rămâne fără bani de proiecte pentru comunitatea locală, faptul că PSD ar avea mai multe de câștigat, peste trei ani, dacă rămâne în opoziție. Miliardele încep să curgă acum, nu se știe ce va mai fi peste trei ani și nici nu-i interesează foarte tare. Ce-i în mână, nu-i minciună.

Cu toate că, dacă s-ar gândi puțin la buzunarul lor, aceiași primari și baroni locali ai PSD ar realiza că intrând la guvernare acum, dacă PSD pică la loc în sondaje, s-ar putea să-și complice singuri viața la alegerile locale din 2024 și să rateze un nou mandat.

Nimeni nu mai stă să facă însă calcule sofisticate când foamea de bani este atât de mare și toată lumea stă cu ochii țintă pe miliardele UE. Pesediștii din teritoriu vor să trăiască bine acum, nu peste trei ani când nu se știe ce va fi. Banii și puterea iau mințile, în general.

Foarte posibil însă ca, pe lângă presiunea reală din teritoriu, să avem de-a face și cu o înțelegere discretă, mai veche, între Marcel Ciolacu și președintele Klaus Iohannis.

Am văzut-o la lucru punctual și cu ocazia Congresului PNL, când Florin Cîțu a fost ajutat de pesediști să scape de moțiunea AUR/ USR pentru a intra în Congres în funcția de premier. Așadar, drumul unei eventuale colaborări la guvernare a fost netezit încă de acum două luni, poate chiar mai devreme.

Șeful statului i-ar fi îndemnat în aceste zile pe liberali să aleagă varianta colaborării cu PSD. Un indiciu solid că președintele a optat demult pentru formarea unei majorități cu PSD este aruncarea în aer a oricăror punți de comunicare cu USR. Nu faci așa ceva dacă nu știi sigur că ai soluție negociată. Altfel spus, cu soluția negociată în buzunar, președintele și-a permis chiar să joace golf.

Criza era, de fapt, rezolvată înainte să înceapă. Tot ce am văzut de câteva săptămâni este baletul ruperii de USR și justificarea alianței cu PSD drept ”singura soluție”.

Președintele Iohannis câștigă din acest aranjament politic siguranța că-și va duce liniștit mandatul până la capăt și că nu riscă o suspendare.

Pe scurt, marii câștigători ai unei majorități ”după model german” sunt neaoșii baroni PSD, președintele Klaus Iohannis, german doar cu numele în această combinație foarte românească și, desigur, acea parte din PNL conservatoare, de factură pesedistă.

Există liberali, nu puțini, care s-au înțeles mereu foarte bine cu pesediștii, au făcut afaceri împreună și s-au simțit foarte bine în fostul USL.

Aici trebuie subliniat că o parte din PNL a înghițit de la bun început cu noduri guvernarea alături de USR, partidul ”cu care nu te poți înțelege”. Pentru ei, pentru acești liberali nostalgici după fosta USL, revenirea la matcă, la alianța cu partidul lui Ciolacu, li s-a părut mereu mai naturală decât cea cu ”neomarxiștii” și ”leghetebiștii” de la USR.

Dintr-o eventuală alianță între PNL și PSD ar mai avea de câștigat opoziția. Rămâne de văzut cât din electoratul peremist dezamăgit al PSD se va transfera la AUR și câti alegători liberali care se vor simți trădați vor trece la USR.

Printre pierzători, primul partid care va simți cum începe să scadă în sondaje va fi chiar PSD. Ajuns la aproape 40%, partidul va începe să scadă inevitabil odată cu intrarea la guvernare. Strategic, a greșit. Pragmatic, câștigă acces la bani și resurse. Un sacrificiu făcut, la fel ca în 2009, în numele interesului național, pentru țară, etc.

Pierderea de altitudine este inevitabilă. Vine o perioadă dificilă, iar PSD nu poate fi la putere ziua, iar seara să treacă în opoziție la televizor. Oricât și-ar cumpăra liniștea mediatică prin mezalianțe cu Antenele lui Voiculescu sau RTV-ul lui Ghiță, va deconta electoral, valul de nemulțumire îi va atinge de acum și pe ei.

Liberalii nu prea au cum să crească în sondaje într-o astfel de combinație politică toxică, dar rămân la putere, împart resurse și asta este tot ce contează în ochii multora.

Pe lângă câștigul personal referitor la securizarea mandatului, Klaus Iohannis pierde și el ultimele fărâme de încredere publică după ce a reușit o contraperformanță greu de egalat: în numai opt luni a adus PSD înapoi la putere.

În fine, poate cel mai mare perdant din această afacere este electoratul, și așa confuz, derutat și dezamăgit de prestația fostei coaliții PNL – USR. Refacerea USL echivalează în ochii multor alegători cu o trădare de proporții, cu o premeditare prost jucată din ziua eliminării ministrului Stelian Ion din guvern sau poate chiar din primele luni de funcționare a coaliției.

Am văzut cu toții luări de poziție care încearcă să justifice alianța PNL – PSD cu argumentul că România se află într-o criză atât de mare (politică, energetică și sanitară) încât nu-și permită prelungirea ei și că un guvern sprijint de o majoritate puternică în Parlament este soluția corectă în acest moment.

Este o logică puțin strâmbă. Dacă nu am fi avut o criză politică artificial creată și amplificată de președintele Klaus Iohannis, din cauza unui șir de erori tactice, nu am fi avut astăzi de rezolvat decât criza sanitară și pe cea energetică cu același guvern rezultat în decembrie 2020, adică PNL-USR-UDMR.

Nimic nu l-ar fi pus în cap atât de repede dacă președintele Klaus Iohannis, Ludovic Orban, Florin Cîțu și într-o oarecare măsură Dan Barna și Dacian Cioloș nu și-ar fi propus să-l distrugă singuri. Când omori deliberat orice șansă de refacere a coaliției, evident că nu rămâne decât o soluție.

Prin urmare, alianța cu PNL – PSD a devenit ultima soluție pentru că toate celelalte premise de refacere a coaliției au fost dinamitate deliberat sau din prostie politică. Din acest motiv nu stă în picioare susținerea că alianța cu PSD este singura variantă funcțională.

Câștigă țara? Câștigă România un guvern mai eficient, mai competent, mai coerent? Vom vedea.

Klaus Iohannis și PNL au acționat ca în bancul preferat al unor amici: dacă un bordel merge prost, nu te apuci să renovezi clădirea și nici nu înlocuiești mobilierul. Schimbi damele de companie.

PS: Liberalii au dat și ei undă verde, luni seara, după patru ore de discuții, alianței cu PSD. Ludovic Orban, care a participat la ședință, a acuzat ”o trădare a românilor și o sinucidere politică”. Un mic grup de protestatari a întâmpinat mașinile liderilor liberali reuniți la vila Lac cu suluri de hârtie igienică.