Cine pleacă?

O întrebare nelămurită, după ce s-a risipit perdeaua de fum ridicată, vineri, de șeful SRI: Cine pleacă? Cine este autorul ororilor din proiectele de legi privind securitatea națională care au ajuns pe masa coaliției și de ce nu avem până azi nici o demisie sau demitere din funcție? Cine răspunde pentru atentatul grav la democrație, plănuit prin seria de prevederi care sporesc semnificativ puterea serviciilor și elimină orice mecanisme reale de control asupra lor?

Au trecut două săptămâni de când G4Media a publicat proiectele de legi, iar de plecat a plecat doar jurnalistul Cristian Tudor Popescu. A fost concediat de Digi24 la câteva zile după ce a îndrăznit să critice dur, în răspăr cu linia postului, proiectele de legi ale securității naționale despre care a spus, în esență, că ele arată că SRI vrea să fie chiar mai tare decât Securitatea lui Ceaușescu.

Cum?! După două săptămâni în care autoritățile și cea mai mare parte a presei au stat cu urechile pe spate, singurul care plătește este un ziarist, din cauză că a avut curajul să vorbească? După două săptămâni și numai după ce scandalul s-a internaționalizat, prin luarea de poziție a organizației Reporteri fără Frontiere, șeful SRI s-a simțit dator cu o reacție.

Eduard Hellvig nu a ieșit să-și pună cenușă în cap, să anunțe sancțiuni sau chiar propria demisie, ci să facă teoria securismului. Pe scurt, securiști sunt, în viziunea strâmbă a directorului SRI, chiar cei care au denunțat securismul din legile siguranței naționale. Adică G4Media, Cristian Tudor Popescu și alți câțiva care au îndrăznit să critice legile.

Deci nu sunt securisti cei care vor să oblige cetățenii și firmele să colaboreze la simpla cerere a ofițerului de informații, ci noi, cei care am tras semnalul de alarmă. Securiști nu sunt cei care nu mai vor să dea socoteală nimănui, care vor imunitate și mandat nelimitat în funcție, ci tocmai cei care țipă că serviciile secrete tind să devină stat în stat, o putere colosală scăpată de sub orice control.

Cristian Pantazi a explicat deja de ce ieșirea șefului SRI este un afront, o aroganță, o diversiune în cel mai pur stil securist. Nu mai elaborez. Aș mai adăuga doar că ieșirea scanaloasă a lui Eduard Hellvig îl înfundă și mai rău. A răsturnat vineri în spațiul public o basculantă de principii democratice, numai că nimic din acele principii nu se regăsește în legile pe care singuri și le-au făcut.

Asta arată că șeful SRI că este perfect conștient de faptul că dacă numai un sfert din ororile pe care oamenii lui le-au pus în legi ar trece, România încetează să mai fie un stat democratic. Numai că Eduard Hellvig, la fel ca președintele Klaus Iohannis, a sărit cu grație peste fondul problemei, a ocolit cu grijă elefantul din încăpere ca și cum el nu ar exista.

”Voi comenta conţinutul legilor, abia după ce acestea vor fi asumate în cadrul procesului legislativ, care va include consultarea publică. și în care SRI nu are decât un rol consultativ”, a spus Helvig și a trecut apoi la teoria securismului și la basculanta cu principii democratice. Asta înseamnă să fii securist.

Or, tocmai conținutul legilor este marea problemă, elefantul din încăpere, fix așa cum s-a exprimat Klaus Iohannis când s-a dus în 2017 peste Guvernul Grindeanu pentru a opri infama OUG 13 care l-ar fi scăpat pe Dragnea de închisoare.

Și la momentul acela, OUG 13 nu era decât un draft, o intenție, un proiect, exact așa cum sunt azi legile siguranței naționale. Nici atunci nu era nimic ”asumat”, pentru că porcăriile nu și le asumă nimeni. Ele se fac pe tăcute, pe sub masă, departe de ochii presei.

De ce n-a ieșit și atunci șeful SRI să-i explice președintelui Iohannis că e puțin securist, că vede conspirații și că manipulează oamenii să iasă în stradă? Și atunci, în urmă cu cinci ani, am publicat, la fel ca acum, un draft care, dacă ar fi trecut, scotea România de pe harta Europei.

Acum toți se uită unii la alții și își pasează răspunderea, însă lucrurile le-au cam clarificat tot ei. Proiectele de legi au fost scrise de ”instituțiile responsabile”, adică de servicii. Știm asta chiar de la premierul Ciucă. Președintele Iohannis le-a validat, spunând că reprezintă ”un prim draft” și că am comis ”o eroare majoră prin publicarea lor”. Apariția proiectelor în presă l-a deranjat atât de tare încât a chestionat sursele G4Media.ro, despre care a spus că știe cine sunt.

Un alt atentat grav la principii democratice de bază, la libertatea presei, un act pur securist dacă îmi permite domnul Hellvig. Acest derapaj la președintelui Iohannis a și generat reacția organizației Reporteri Fără Frontiere, care a postat joi pe Twitter un mesaj în care arată că ”este regretabil că președintele Klaus Iohannis a amenințat presa și sursele care au dezvăluit un controversat proiect de lege privind serviciile secrete”.

În fine, mai știm azi dintr-o luare de poziție a Serviciului de Informații Externe, care a anunțat că proiectele legilor securității naționale au fost realizate după ce Serviciul a fost consultat de Departamentul Securității Naționale din Administrația Prezidențială și de Secretariatul General al Guvernului.

Pe scurt, avem următorii responsabili politici, cu nume și prenume, președintele Klaus Iohannis, șeful SRI, Eduard Hellvig, șeful SIE, Gabriel Vlase, premierul Nicolae Ciucă. Premierul a aceptat senin ca legile să fie scrise de servicii, nu de guvern, adică maximă intruziune securistă în procesul democratic. Sub ei s-au clocit proiectele de legi privind siguranța națională. La ei este întreaga responsabilitate. Închei așa cum am început: cine pleacă?

PS: Cineva trebuie să răspundă cu funcția, deoarece a fost compromis în mod grav și pe termen lung un demers absolut necesar: modernizarea legislației privind securitatea națională, într-un context complicat, cu un război la graniță.