Cine profită de liniștea din România

Am realizat într-o bună zi că, dacă urmărim doar televiziunile de știri, vom constata că în România nu se mai întâmplă nimic din ce eram obișnuiți în ultimii 30 de ani. Vă mai amintiți cum, nu foarte demult, vuiau goarnele mogulilor? Ați uitat de hărmălaia din politică, de certurile din coaliție, de războiul etern dintre președinte și premier, cine or fi fost ei? Dar de anchetele DNA care puneau pe jar clasa politică?

De necrezut cum talk-show-urile de seară, unde erau tocați mărunt cei de la putere sau din opoziție, s-au transformat în cartierul general al rezerviștilor care fac cele mai plictisitoare emisiuni posibile despre războaiele altora, din Ucraina sau mai nou din Israel. Televiziunile au noroc cu Hamas, Rusia nu mai prea făcea audiență. Mogulii au evacuat aproape în totalitate temele interne de pe agendă în emisiunile de maximă audiență. Cât mai puțin despre guvernare, președinte, justiție, stat de drept, democrație sau alte teme mari. Anchetele, dezvăluirile, dezbaterile aprinse pe temele fierbinți ale zilei au devenit amintire.

De exemplu, aceasta temă importantă, apariția unui nou serviciu secret cu puteri sporite, NU a existat pe televiziunile din România: Ministerul Apărării retrage proiectul de lege dezvăluit de G4Media prin care voia ca spionajul militar să devină serviciu secret cu personalitate juridică, cu puteri similare cu ale SRI .

Gata cu scandalurile! Foarte bine că s-a făcut liniște! Este minunat că PNL și PSD lucrează în bună înțelegere în guvern. În mod miraculos, președintele Iohannis și premierul Ciolacu trag cot la cot pentru țara lor. Partidele mari se comportă în sfârșit matur, ceva mai civilizat și mai responsabil. Cetățenii pot merge seara la culcare fără să le crească tensiunea din cauza măcelului intern. Poate că așa vor gândi mulți români de bună credință. Asta ne-ar lipsi acum, să ne omorâm între noi. Destul cu un război la graniță și încă unul în Israel pe cale să se transforme în ceva mai cumplit.

Numai că această liniște grea nu este liniștea naturală instalată într-o țară așezată, cu instituții funcționale și guvernare eficientă. Este o liniște înșelătoare, o liniște cumpărată cu bani grei, o liniște total nefirească într-o democrație încă șubredă cum este România. O liniște otrăvită menită să adoarmă conștiința publică, nu să o trezească la realitate. Banii pompați de PNL și PSD în televiziunile de știri le-au transformat din câinii de pază ai democrației în cățeluși așezați pe două labe în fața puterii în așteptarea următoarelor recompense. O bună parte a presei s-a oprit din lătrat și miaună frecându-se de picioarele puternicilor zilei sau doar mimează lătratul.

În cazul monarhului Klaus Iohannis, tăcerea în tihnă și confort vine cumva natural. Ea reprezintă un mod de viață. Acum pare total concentrat pe următoarea funcție europeană pe care visează să o ocupe după ce va pleca de la Cotroceni. Din acest motiv, nu-l mai interesează prea tare ce se întâmplă în politica internă. Pentru a deveni Înalt Comisar UE pentru politică externă, de exemplu, sau orice altceva la Bruxelles, are nevoie de sprijinul premierului Marcel Ciolacu. Orice propunere într-o funcție importantă în afara țării are nevoie de susținerea Guvernului de la București. Prin urmare, președintele a abdicat complet de la rolul său de mediator în societate și între puterile statului pentru a nu supăra guvernul.

La rândul său guvernul este mai tăcut, atât cel de acum cât și cel de dinaintea lui, pentru că are dificultăți de exprimare. Premierul Ciolacu și colegul său de coaliție, fostul premier Nicolae Ciucă, vorbesc mai greu. Dar nu asta îi împiedică neapărat să se certe sau să zbiere unul la altul, ci pentru că acești doi lideri de partid de la PSD și PNL sunt crescuți cu simțul ierarhiei și al respectului față de superior. Greu de spus care dintre ei dispune de mai puțină autonomie politică, dar amândoi știu cu precizie când să tacă și să ia poziție de drepți. La asta se pricep foarte bine, ceea ce poate să treacă în ochii multora drept responsabilitate, seriozitate, etc.

Pănă și gălăgiosul AUR face mai puțin circ pe teme interne, în schimb se strâmbă la UE, la Zelenski sau la cine îi permite lanțul scurt al liderului partidului extremist. AUR și George Simion fac urât cât să sperie publicul atât de tare, încât varianta continuării coaliției PNL-PSD să pară o variantă rezonabilă. Despre valoarea de întrebuințare a AUR am scris pe larg aici.

USR se confruntă cu un boicot mediatic masiv, cu acces tăiat la megafoane, așa că din partea opoziție vine o gălăgie perfect controlată, deci cvasi-inofensivă. Pe de altă parte, și partidul condus de Cătălin Drulă s-a instituționalizat între timp și nu mai dispune de energia anti-sistem pe care o degaja la început, înainte să treacă o tură prin guvernare, parlament etc. Controlul opoziției sau reducerea ei la tăcere prin organizarea unui boicot mediatic masiv sunt acte anti-democratice, care distorsionează grav echilibrul politic într-o societate.

Adăugați la explicațiile de mai sus oboseala societății, lipsa de perspectivă politică și veți constata că doar atunci când ajunge cuțitul la os mai ies oamenii în stradă. Vezi greva profesorilor. Doar atunci se mai produc vibrații în societate, când se mai produce câte o explozie gen Crevedia sau alte nenorociri. Cu ajutorul televiziunilor, puterea este ocolită de unda de șoc.

Până și mediul de afaceri a intrat într-o letargie profundă. Nu mai contează cât de proaste, de impredictibile și de periculoase sunt deciziile guvernului, reacția mediului de afaceri este tot mai anemică, spre zero. Ultimul exemplu dintr-un lung șir: Guvernul interferează din nou cu politica comercială a companiilor private: limitează prin ordonanță adaosul comercial la șapte alimente importate vrac. Reacție slabă a mediului de afaceri 

În rest, guvernarea PSD-PNL, baronii celor două partide, beneficiază de toată liniștea de care are nevoie pentru a se bucura în liniște de avantajele guvernării și pentru a împărți frățește resursele publice. Cele două anchete DNA (cu președintele CJ Vaslui și primarul din Mioveni) au tulburat puțin liniștea, dar nu atât de mult încât să îngrijoreze în mod real cele două partide. Procurorii au pus sub acuzare fie personaje căzute în dizgrație, fie irelevante politic.

Pe final de guvernare, Parlamentul este și el tot mai greu de mobilizat și sunt tot mai dese situațiile în care nu se adună cvorum de ședință în comisii. Parlamentarii își văd de afacerile lor, la fel și șefimea și directorimea din ministere și agenții guvernamentale, care nu au garanția că de la anul vor mai avea în mână pâinea și cuțitul. În această liniște de mormânt, fiecare își vede de afacerile lui, netulburat de nimeni și de nimic. Este o liniște profitabilă doar pentru ei, nu și pentru noi.

Cel mai tare profită cei obișnuiți să manevreze puterea din umbră și să profite din plin de ea. Pentru ei, pentru artizanii democrației cu epoleți, liniștea, discreția și anestezia socială sunt condiții esențiale pentru o guvernare de succes.

Vreți scandal? Nu v-ați săturat de crize politice, de certuri sterile, de istericale mediatice? Sunteți disperați că vă moare audiența? Am auzit și reproșul ăsta uneori. Mai gândiți-vă odată cum am ajuns aici? Câte afaceri subterane, câtă corupție înflorește la vârful puterii în această liniște apăsătoare, cât de fericiți trebuie să fie puternicii zilei că nu mai trebuie să dea socoteală nimănui pentru greșelile guvernării.

Așa moare orice democrație, ca în clasicul exemplu cu broasca pusă într-o oală, la foc mic. Nu simte când apa atinge punctul de fierbere și, deja sleită, nu mai are putere să sară afară pentru a se salva.