Cine sunt judecătorii și procurorii care ies în valuri la pensie / Generația magistraților urâți de politicieni

S-a ridicat un val de pensionări în rândul judecătorilor și procurorilor. Vom asista probabil la cea mai rapidă golire a sistemului judiciar de profesioniști din ultimii 30 de ani. Cauza este de acum arhicunoscută: agitația politică pe tema reducerii pensiilor speciale și a creșterii vârstei de pensionare, iminența unei decizii despre care deocamdată mai mult se discută la televizor.

La fel s-a întâmplat acum câțiva ani când au început primele discuții despre pensiile speciale, dar atunci valul a fost mai mic. Condițiile de pensionare nu s-au modificat. Regimul Dragnea încercase chiar să reducă vechimea necesară pensionării de la 25 la 20 de ani tocmai pentru a încuraja cât mai mulți magistrați dintre cei cu experiență să iasă din sistem și să scape în acest fel tocmai de cei incomozi.

Valul de ieșiri din sistem ridicat acum se va umfla foarte probabil în perioada următoare, pe măsură ce ne apropiem de luna decembrie, anunțată de politicienii de la putere drept data limită pentru rezolvarea problemei pensiilor speciale, după cum s-a angajat România la Bruxelles prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Iminența modificării condițiilor de pensionare va accelera în mod previzibil exodul magistraților care azi îndeplinesc condiția legală, adică minim 25 de ani vechime.

Vorbim, așadar, în special despre procurorii și judecătorii intrați în sistem după 1989, care nu au făcut învățământ ideologic. Este o generație cu un mod de gândire complet diferit de cel al magistraților școliți pe vremea comunismului, învățați din băncile facultății că voința partidului este mai presus de lege și că oamenii puterii sunt intangibili. Mulți dintre cei care ies astăzi la pensie au intrat în profesie pe la sfârșitul anilor 90. Au prins gustul libertății după reformele din 2004 inițiate de fostul ministru al justiției, Monica Macovei, cu susținerea lui Traian Băsescu în primul mandat.

Am cunoscut ca jurnalist foarte mulți judecători și procurori în ultimii 25 de ani. Am aflat, odată cu ei, sub ce presiuni infernale, politice sau mediatice, au trebuit să-și facă meseria în vremurile azi apuse când anti-corupția funcționa la turație maximă. Profesioniștii buni, cei stăpâni pe meserie, s-au ținut pe picioare. Mânați de conștiința că reprezintă cu adevărat o putere independentă în stat, au exercitat-o ca atare, cu bună credință.

Cei mai mulți așa au fost și au făcut masă critică. A se vedea numărul mare de baroni locali, primari, miniștri, foști premieri, moguli de presă atotputernici, oameni de afaceri extrem de influenți și chiar colegi magistrați corupți – anchetați, trimiși în judecată și cei mai mulți condamnați după 2004. Iar toate acestea, poate ați uitat, s-au întâmplat într-o atmosferă infernală mediatică și politică, cu televiziuni dezlănțuite împotriva justiței, cu lungi campanii de linșaj la adresa unor procurori și judecători, cu legislația penală luată cu asalt în mod regulat.

O probă a încrederii publice acordate acestei categorii de magistrați au fost protestele din 2017 pro-justiție, când societatea a făcut scut în jurul lor, în timp ce regimul Dragnea aplica loviturile de baros la temelia sistemului și începea vânătoarea de magistrați incomozi în încercarea de a paraliza justiția penală.

Alții, semnificativ mai puțini, s-au predat, au pactizat cu sistemul și s-au împrietenit cu politicienii sau cu oamenii din umbră (serviciile secrete) pentru a le face pe plac. Aici intră impostorii, mediocrii, oportuniștii, avizii după funcții, lacomii sistemului. N-au lipsit nici ei din noua generație, chiar dacă nu s-au format sub comunism.

Aceștia din urmă nu se vor grăbi foarte tare să iasă la pensie sau mai bine zis nu atât de tare cât colegii lor din prima categorie. Pe ei nu-i urăște nimeni, dimpotrivă. Le sunt foarte utili politicienilor care își doresc o justiție cât mai supusă și controlabilă.  Dar am văzut plecări și din rândurile lor. Până la urmă și ei au calculat la fel: vor să se bucure de tineri de o rentă generoasă din partea statului. Acesta este ultimul tren, ultimul vagon, ultima ușă. Nimeni nu vrea să-l rateze.

România este pe cale, așadar, să piardă o generație de magistrați foarte buni. Ei împreună cu șefii lor au scris o pagină importantă în istoria justiției din România. Nu i-aș numi, ca în fotbal, chiar generația de aur, dar în tot cazul le putem zice generația magistraților detestați și temuți de politicieni. Ei sunt exact opușii generației cu carnet de partid în buzunar din epoca Stănoiu- Iliescu-Năstase, care a și generat mega rețelele de corupție patronate de Cătălin Voicu la Înalta Curte și destructurate cu greu de procurorii DNA în urmă cu mai bine de zece ani.

Decizia multora de a părăsi sistemul are la bază în primul rând calcule financiare, desigur. Dar situația este ceva mai complexă decât pare la prima vedere. Cunosc o mulțime de magistrați foarte buni, pasionați de meseria lor, care au luat decizia pensionării foarte greu sau încă ezită. La 50 de ani nu iese nimeni cu entuziasm pe tușă, mai ales dacă îți iubești meseria. În cazul special al magistraților vorbim de vârful carierei, când experiența acumulată și înțelepciunea dobândită îi face mai eficienți.

Numai că numeroși judecători și procurori nu mai fac față numărului mare de dosare și stau cu amenințarea Inspecției Judiciare deasupra capului. Oricând riscă o acțiune disciplinară. La instanțele și parchetele mari, întârzierile sunt inevitabile. Apoi, hărțuirea continuă a magistraților curajoși, eliminarea unora din sistem în mod brutal și demostrativ, i-a descurajat pe mulți să mai facă dosare grele, să ia poziții publice sau să protesteze atunci când politicienii mutilează legile justiției în Parlament.

Pe scurt, mulți au obosit după ani de muncă pe brânci, alții s-au resemnat și au renunțat la luptă preferând să-și vadă de viața lor. Ieșirile în masă din sistem vor aglomera și mai mult instanțele și parchetele deja sufocate de dosare. Judecătorii vor da termene și mai lungi, vom vedea și mai multe cauze prescrise sau târându-se ani de zile până la o condamnare definitivă. La fel în cazul procurorilor: anchete mai puține și de lungă durată, pe mize mici. Vremea marilor dosare cu nume grele s-a cam dus.

Institutul Național al Magistraturii nu poate umple golul cu aceeași viteză cu care se golește magistratura. Vom avea de-a face cu o criză de sistem pe termen lung, cu riscul de paralizie temporară în zone întregi din justiție. Ce va urma? Este ușor de imaginat că, pentru a rezolva criza de resurse din sistem, politicienii vor coborî din nou standardele de intrare în magistratură. O vor coloniza cu avocați sau absolvenți de drept făcut la Spiru Haret, așadar cu personaje mai flexibile și manevrabile.

Cine vor fi mari câștigătorii? I-ați ghicit deja. Inutil să elaborăm.

Sigur că trebuie făcută ordine în pensiile speciale, dar se pare că Guvernul, coaliția PNL-PSD-UDMR, continuă deocamdată lupta doar cu magistrații. Demonizarea lor e în interesul tuturor, moguli sau politicieni. La magistrați sunt cel mai ușor de identificat ”pensii nesimțite” iar unele sunt pe bună dreptate sfidătoare într-o țară lovită de crize multiple.

Greu de crezut că Guvernul Ciucă, condus de un fost general de armată, avea curajul să taie înainte de toate din pensile militarilor, ale foștilor ofițeri din serviciile secrete sau ale polițiștilor, cu toate că ele apasă cel mai greu asupra bugetului, aici sunt cei mai mulți ”pensionari speciali” și de aici ar trebui începută reforma. Mă tem că toată agitația se va rezuma în cele din urmă la eterna luptă a politicienilor cu magistratura și cam atât.

Final de epocă. Ar trebui să le mulțumim multora dintre cei care pleacă azi din justiție pentru curaj și pentru ce au lăsat în urma lor: o umbră de speranță în dreptate. Totuși, nu este cazul să dramatizăm. În definitiv, nu este nimeni de neînlocuit. Vor veni din urmă alte generații și este de acum datoria lor să o ia de la capăt și să facă o justiție mai bună decât cea în care tocmai intră.