Ciorile pot număra vocal până la patru, indică un nou studiu din Germania

Poate că, până la urmă, „creier de pasăre” nu este o insultă – ciorile, omniprezenta pasăre urbană, pot număra vocal până la patru, conform celor mai recente cercetări, relatează CNN.

Nu numai că aceste creaturi curioase pot număra, dar pot să potrivească numărul de sunete pe care le fac atunci când li se arată o cifră, potrivit unui nou studiu, condus de o echipă de cercetători de la laboratorul de fiziologie animală al Universității Tübingen din Germania.

Modul în care păsările recunosc și reacționează la numere este similar cu un proces pe care noi, oamenii, îl folosim, atât pentru a învăța să numărăm când suntem copii mici, cât și pentru a recunoaște rapid câte obiecte avem în fața ochilor. Descoperirile, publicate în revista Science, ne adâncesc înțelegerea tot mai profundă a inteligenței corbilor.

„Oamenii nu dețin monopolul unor abilități precum gândirea numerică, abstractizarea, fabricarea de unelte și planificarea în avans”, a declarat Heather Williams, expert în cunoașterea animalelor, prin e-mail. „Nimeni nu ar trebui să fie surprins de faptul că ciorile sunt «inteligente».” Williams, profesor de biologie la Williams College din Massachusetts, nu a fost implicată în acest studiu.

În regnul animal, numărarea nu se limitează la ciori. Cimpanzeii au fost învățați să numere în ordine numerică și să înțeleagă valoarea cifrelor, la fel ca și copiii mici. În încercarea de a-și cuceri partenerele, unii masculi de broască numără apelurile masculilor concurenți pentru a le egala sau chiar depăși acest număr atunci când le vine rândul să se dea la o femelă. Oamenii de știință au emis chiar și teoria conform căreia furnicile își refac drumul înapoi spre colonii numărându-și pașii, deși metoda nu este întotdeauna exactă.

Ceea ce a arătat acest ultim studiu este că ciorbile, la fel ca oamenii tineri, pot învăța să asocieze cifrele cu valorile – și să numere cu voce tare în consecință.

Pot ciorile să numere la fel ca și copiii mici?

Cercetarea a fost inspirată de copiii mici care învață să numere, a declarat autorul principal al studiului, Diana Liao, neurobiolog și cercetător principal la laboratorul din Tübingen. Copiii mici folosesc cuvintele numerelor pentru a număra numărul de obiecte din fața lor: Dacă văd trei jucării în fața lor, numărătoarea lor ar putea suna ca „unu, doi, trei” sau „unu, unu, unu”.

Poate că și ciorile ar putea face la fel, s-a gândit Liao. Ea a fost inspirată, de asemenea, de un studiu din iunie 2005 despre puii de pasăre care își adaptează apelurile de alarmă în funcție de mărimea prădătorului. Studiul a arătat că, cu cât anvergura aripilor sau lungimea corpului unui prădător era mai mare, cu atât mai puține sunete foloseau în apelul lor de alarmă. Opusul a fost valabil pentru prădătorii mai mici – păsările cântătoare foloseau mai multe sunete dacă întâlneau o pasăre mai mică, care ar putea reprezenta o amenințare mai mare pentru puii de mierlă, deoarece sunt mai agile, a spus Liao.

Autorii studiului asupra puilor nu au putut confirma dacă păsările cântătoare mici aveau control asupra numărului de sunete pe care le scoteau sau dacă numărul de sunete era un răspuns involuntar. Dar această posibilitate a stârnit curiozitatea lui Liao – ar putea ciorile, a căror inteligență a fost bine documentată de-a lungul a zeci de ani de cercetare, să arate control asupra capacității lor de a produce un anumit număr de sunete, „numărând” efectiv, așa cum fac copiii mici?

Ciorile și-au planificat numărul de croncănituri

Liao și colegii săi au antrenat trei ciori de specie europeană, înrudită îndeaproape cu cioara americană, pe parcursul a peste 160 de sesiuni. În timpul antrenamentelor, păsările au trebuit să învețe asocieri între o serie de indicii vizuale și auditive de la 1 la 4 și să producă numărul corespunzător de croncănituri. În exemplul oferit de cercetători, un indiciu vizual ar putea arăta ca o cifră albastră strălucitoare, iar semnalul audio corespunzător ar putea fi cântecul de o jumătate de secundă al unei tobe.

Se aștepta ca ciorile să execute același număr de croncănituri ca și numărul reprezentat de indiciu – trei croncănituri pentru indiciul cu cifra 3 – în termen de 10 secunde după ce au văzut și auzit indiciul. După ce păsările se opreau din numărat și din croncănit, ele ciuguleau o tastă „enter” de pe ecranul tactil care prezenta indicii pentru a confirma că au terminat. Dacă păsările numărau corect, primeau o recompensă.

Se pare că, pe măsură ce indicațiile continuau, ciorile aveau nevoie de mai mult timp pentru a reacționa la fiecare indicație. Timpul lor de reacție creștea pe măsură ce „mai multe vocalize erau iminente”, a scris Liao, sugerând că ciorile planificau numărul de croncănituri pe care urmau să le facă înainte de a-și deschide ciocul.

Cercetătorii puteau chiar să își dea seama câte sunete plănuiau să facă păsările după felul în care suna primul lor croncănit – diferențe acustice subtile care arătau că ciorile știau câte numere aveau în față și sintetizaseră informația.

„Ele înțeleg numerele abstracte… și apoi planifică în avans, deoarece își potrivesc comportamentul pentru a se potrivi cu acel număr”, a spus Williams.

Chiar și greșelile pe care le făceau ciorile erau oarecum avansate: Dacă ciorile au croncănit de prea multe ori, s-au bâlbâit la același număr sau și-au validat prematur răspunsurile cu ciocul, Liao și cercetătorii săi au putut detecta din sunetul primului apel unde au greșit. Acestea sunt „aceleași tipuri de erori pe care le fac și oamenii”, a spus Williams.