Coaliția, paralizată de lipsa reformelor. Moment critic la fix șase luni după preluarea guvernării

Zero reforme structurale, blocaje pe linie la SIIJ, la pensiile speciale ori reforma administrației și bugetarilor. În afara performanței economice peste așteptări, bilanțul coaliției de guvernare după exact șase luni e dezamăgitor. El reflectă faliile dintre agenda USR PLUS și cea a PNL – UDMR, dar și tensiunile ce dau în clocot în interiorul PNL. Nervozitatea în coaliție e maximă, după cum arată ultimele ieșiri ale lui Florin Cîțu și Dan Barna, iar o ruptură majoră nu e deloc exclusă.

• ”Sunt mai multe legi care au trecut de Guvern şi în Parlament s-au blocat. De-acum încolo va trebui să facem reformă prin ordonanţe, altă soluţie nu văd”, a spus Cîțu marți. Barna a întărit opțiunea: ”Înţeleg nemulţumirea premierului, o împărtăşesc şi eu. Până acum s-a dat vina că e perioadă electorală, e delicat, mă rog… Cred că nişte asumări dinspre zona guvernamentală vor deveni necesare undeva în toamnă, dacă lucrurile nu se schimbă”.

Revolta celor doi vine din bilanțul extrem de slab al primelor șase luni de guvernare, pe care o decontează masiv, după cum arată ultimele sondaje de opinie. Reforma educației, alegerea primarilor în două tururi, desființarea Secției Speciale, repararea legilor justiţiei și a codurilor penale, eliminarea pensiilor speciale, legea Romexpo, eliminarea cumulului pensie-salariu la stat, legea educaţiei sanitare – toate sunt blocate în Parlament, unde PNL-ul controlat de Ludovic Orban și UDMR vorbesc mai degrabă pe limba PSD (vezi cazul Romexpo) decât pe limba reformelor cerute de o parte semnificativă a electoratului lor.

Să nu uităm și de președintele Iohannis, care nici el n-a sprijinit prea mult reformele. Ba dimpotrivă, putem spune. Când ministrul Stelian Ion a propus aviz obligatoriu al CSM pentru numirea procurorilor șefi, așa cum scrie și în programul de guvernare, Iohannis l-a refuzat categoric. Când toată lumea de bună credință a criticat legea PSD prin care evazioniștii scapă de închisoare, Iohannis a promulgat-o fără să o mai întoarcă la Parlament. Când dezastrul din Justiție e evident, inclusiv cel făcut de oamenii numiți de el însuși la șefia DIICOT ori a Parchetului General, Iohannis nu suflă o vorbă. La fel, nu suflă o vorbă în cazurile strigătoare la cer ale suspiciunilor de plagiat ale unor Licu și Olaru, deși ”România educată” e proiectul lui de suflet.

În cazul lui Florin Cîțu, în spatele exasperării față de Parlament există și conflictul lui tot mai deschis cu Ludovic Orban. Miza luptei politice dintre cei doi e enormă: câștigătorul are șansa să conducă PNL și guvernul timp de două mandate, adică exact perioada în care România primește aproape 80 de miliarde de euro de la UE.

Realitatea e însă evidentă: pe lângă stângăciile guvernului în susținerea unor reforme structurale (în justiție, administrație, sistemul de pensii, salarizarea bugetarilor), Parlamentul a devenit o frână. Orice proiect care aduce o schimbare a status-quo-ului moștenit de la PSD moare lent în legislativ.

Iar când apar schimbări făcute de Parlament, unele amintesc de brutalitatea celor operate de PSD. Vezi doar cazul schimbării Avocatului Poporului – criticată de Comisia de la Veneția, și numirea șefilor interimari de la TVR și Radio România printr-o procedură neconstituțională, repetată apoi la limita moralității. Să nu mai vorbim despre propunerea UDMR pentru funcția de Avocat al Poporului a unui respectabil magistrat, tânăr pensionar de 49 de ani cu pensie de 10.000 de lei, care va fi dublată de salariul aferent funcției. Adică exact invers decât a promis coaliția, care din vorbe e o mare adversară a pensiilor speciale și a cumulului pensie-salariu la stat.

În aceste condiții, tensiunea crește zilnic.

În primul rând, tensiunea din interiorul PNL. Taberele Orban – Cîțu se luptă atât subteran, cât și la vedere, și ritmul confruntării va crește până la congresul din 25 septembrie. Până atunci, orice încercare de reformă e moartă din fașă, pentru că nici unul dintre competitori nu vrea să-și sperie electoratul intern. Va fi o nouă băltire până la finalul lunii septembrie, iar după congres va mai trece ceva timp până când învingătorul își va impune punctul de vedere în guvern.

Și în coaliție atmosfera e complet deteriorată. Barna & co au înțeles perfect jocul făcut de PNL și UDMR, care faultează pe rând orice tentativă de reformă. Comportamentul lor amintește de blocajul făcut de baronii PDL și colegii UDMR-iști la multe tentative de reformă împinsă de Băsescu în perioada guvernului Boc.

Pentru USR PLUS, bilanțul guvernării e cu adevărat alarmant. Aproape nici unul dintre marile angajamente de campanie nu a fost adoptat. Sondajele arată o tendință clară de scădere, iar partidul e și el în prag de alegeri, unde fiecare candidat – Barna și probabil Cioloș – va vrea să arate că e cel mai reformist și cel mai radical când vine vorba de aplicat promisiunile din campanie.

Dan Barna a vorbit în trei rânduri în doar două zile despre nemulțumirea față de ritmul coaliției. Nu e nimic jucat. Barna e vârful aisbergului de instatisfacție din USR PLUS, un partid care își joacă în aceste luni chiar existența. Încă un an la guvernare fără a face marile reforme promise în campanie se poate traduce într-un rezultat catastrofal la următoarele alegeri. Dan Tăpălagă avertiza încă din 22 decembrie 2020 că ”ministerele grele obținute de USR/PLUS îi pot sălta sau coborî”. Stângăciile unor miniștri USR PLUS se adaugă și ele frânelor din Parlament. Iar acum, pentru că a semnat noul protocol al coaliției, USR PLUS nu se mai poate plânge public prea tare – și-a asumat un alt tip de comportament în coaliție. Ceea ce înseamnă că USR PLUS trebuie să încerce să găsească soluții politice ca să-și treacă obiectivele. Iar dacă nu le găsește, dacă nu are sprijinu coaliției, prea multe soluții nu are.

De aici și promisiunea lui Cîțu și Barna că guvernul va începe să facă reforme prin OUG. Multe dintre aceste reforme sunt prinse în PNRR și guvernul Cîțu va folosi acest pretext pentru adoptarea de OUG-uri. Istoria recentă ne arată însă că, fără sprijinul Parlamentului, aceste reforme împinse exclusiv de guvern sunt fragile și reversibile.

OUG-urile nu sunt soluția magică. Fără un Parlament aliniat, care să răspundă rapid liderilor de partid pe marile direcții de reformă, guvernul va eșua garantat.

Alegerile din PNL sunt noul punct de plecare al guvernării. Până atunci nimeni nu mai are vreo așteptare de schimbare reală. Dacă reformele vor stagna însă și după alegerea viitorului președinte al PNL, cu greu va mai putea fi ținută sub capac presiunea internă din coaliție.