„Cod roșu” în Marea Neagră. Harta trupelor rusești în regiune

Între forțele navale ale lui Putin și Ucraina a izbucnit un nou conflict. Marea Neagră nu este doar un spațiu periculos pentru Moscova și Kiev. Ci și un front între NATO și Rusia, se arată într-un comentariu publicat pe site-ul Deutsche Welle.

Marea Neagră e de regulă destul de lină. Multă vreme, din punct de vedere geostrategic, apele liniștite ale Mării Negre nu au prea figurat pe harta zonelor globale de conflict. Ceea ce s-a schimbat radical în 2014, când Rusia a anexat Crimeea. Putin a luat înapoi pur și simplu cadoul făcut Ucrainei în 1954 de liderul sovietic Nikita Hrușciov, transformând peninsula într-un ”portavion” pentru interesele Rusiei în flancul de sud-est al NATO.

Pentru că Rusia face și desface la Marea Neagră. Numai în Crimeea staționează 28.000 soldați rusi. Cheltuielile militare aproape că s-au dublat în ultimii zece ani. Cert este că mini-flota Ucrainei, aflată în Marea Azov, se află în menghina lui Putin. Deja din 2008, prezența militară în regiune se tot extinde, conform analizei experților de la Fundația pentru Știință și Politică de la Berlin. Districtul militar vestic al Rusiei este teren de înarmare mai ales în Marea Neagră.

Militarizarea la Marea Neagră, prin submarine și fregate rusești noi, dotate cu rachete de croazieră ”Kalibr” cu rază lungă de acțiune, este o declarație de forță față de statele vecine NATO, mai ales Bulgaria și România.

Marea Neagră – un lac rusesc?

Mai ales pentru aceste țări, potențialul scenariu de criză în regiune este o chestiune aprinsă. Bulgaria, loială Moscovei în perioada sovietică, și România, mai degrabă distanțată de Uniunea Sovietică în acele vremuri, se află de mult timp de partea cealaltă a baricadei, în calitate de membre NATO. Coasta acestora la Marea Neagră face parte din mult-neglijatul flanc de sud-est al alianței.

România, mai precis fostul președinte Traian Băsescu, a avertizat deja cu mult timp înaintea anexării Crimeei față de transformarea Mării Negre într-un ”lac rusesc”. Bucureștiul insistă asupra unei prezențe NATO mai extinse la fața locului, care să includă staționarea unei flote multinaționale.

Bulgaria a refuzat inițial ferm această idee. Legăturile culturale și emoționale cu ”mama Rusie” sunt încă prea prezente. Un punct slab pentru alianță. Apoi, armata bulgară încă mai are în dotare armament din era sovietică. Armata rusă cunoaște foarte bine vechile sisteme de apărare antiaeriană, mai ales punctele lor slabe. Dar până și Bulgaria a reacționat la solicitările președintelui american Donald Trump ca fiecare stat membru să investească mai mult în apărare. Premierul Boiko Borisov a declarat în vară că va investi unul până la două miliarde de euro în modernizarea armatei.

Rușii și turcii – cooperare între doi factori de putere

Călcâiul lui Ahile pentru NATO în flancul de sud-est devine mai clar dacă privim către Turcia. Presimțirea președintelui Erdogan, reconfirmată de-a lungul anilor, că occidentul nu are de gând să integreze turcii în totalitate, este întărită prin rezervele reciproce între președintele SUA și Erdogan. Ankara își caută de mult viitorul economic și de securitate politică în est. Tocmai Moscova i-a vândut armatei turce sisteme de apărare antirachetă S400. Lucru care a atins un punct nervos în NATO punând sub semnul întrebării loialitatea turcilor.

Forțele marine turce – mai ales flota de submarine – sunt net superioare celor rusești, în pofida înarmării Crimeei. Dar din punct de vedere al politicii de securitate, Turcia se comportă vizibil defensiv. Rusia nu este pentru Erdogan un potențial dușman, ci mai degrabă un partener de cooperare. Lucru care a fost foarte clar mai ales când președintele turc l-a vizitat pe Putin în urma doborârii unui avion militar rus deasupra Siriei, prezentându-și scuzele și promițând despăgubiri consistente victimelor. Nu sunt tocmai prieteni adevărați, dar au apus timpurile din secolul 19 în care rușii și turcii au purtat mai multe războaie în regiunea Mării Negre.

Și din nou gazele: „Turkstream”

Totul se reduce la interese economice în nordul și sudul mării. Pentru că din punct de vedere economic, Ankara este mai apropiată de Rusia decât ar dori NATO și UE. Gazoductul „Turkstream” va fi inaugurat la sfârșitul lui 2019, lucru pe care Putin și Erdogan l-au hotărât săptămâna trecută. Gazele vor curge atunci prin Marea Neagră, dar vor evita Ucraina. Care nu va încasa taxele uriașe de tranzit. Ucraina simte tot mai puternic gheara Rusiei și când vine vorba despre economie. Profitorii vor fi Bulgaria, Serbia, Ungaria și Slovacia, pentru că gazele vor fi direcționate din 2020 prin aceste țări spre Europa Centrală. Și acest lucru slăbește flancul sud-estic al NATO.

Ucraina: izolată și slăbită

Ucraina iese slăbită din toate acestea. Din partea EU și NATO, guvernul Poroșenko nu poate primi mai mult decât declarații de solidaritate. Solicitările sale față de cancelara Angela Merkel de a trimite nave de război în zona peninsulei Crimeea sunt aproape de nerealizat. Ucraina nu este membru NATO, iar alianța nu se grăbește să preia o țară de risc.

Ucraina, atrasă într-un conflict armat în Donbas și slăbită prin anexarea Crimeei de către Rusia, rămâne deocamdată izolată în est. Chiar dacă acțiunile Rusiei în Crimeea și în Marea Azov contravin dreptului internațional, Ucraina este prea slabă militar pentru a-și cere drepturile.

La marginea UE : regiune neomogenă cultural

Regiunea Mării Negre, spre deosebire de zona Mării Mediterane sau Baltice, nu este o regiune omogenă din punct de vedere istoric și cultural. Astăzi se întâlnesc literalmente în mijlocul mării trei mari puteri: Rusia, Turcia și ”vestul”. Și din nou nu este vorba despre armonizare, ci despre stabilizarea zonelor de interes. Un teren propice pentru conflicte.

Criza de la Marea Neagră va fi o temă centrală pe 4-5 decembrie, când se vor reuni la Bruxelles miniștrii de Externe ai NATO. Este destul de puțin probabil ca răspunsul față de înaintarea rușilor spre flancul de sud-est al NATO să se concretizeze printr-o prezență mărită, permanentă a forțelor marine aliate în Marea Neagră. (Sursa: Deutsche Welle)

Sursa Foto: Captură YouTube