Colegiul Electoral din SUA, un sistem complex care vulnerabilizează democraţia americană

Alegerile prezidenţiale din SUA din 5 noiembrie sunt doar un prim pas al sistemului electoral american complex bazat pe un corp de 538 de electori cunoscuţi drept Colegiul Electoral, care cu ocazia scrutinului prezidenţial din 2020 şi-a dovedit nenumăratele vulnerabilităţi şi care ar putea aduce la putere un candidat care nu obţine majoritatea votului popular, transmite EFE, citată de Agerpres.

Deşi Statelor Unite ale Americii le place să se gândească la ele însele ca la cea mai importantă democraţie a lumii, unde fiecare persoană poate avea un cuvânt de spus despre cine ar trebui să fie preşedinte, Constituţia cere statelor să aleagă „electori” care fac alegerea propriu-zisă, aminteşte dpa.

De la primele alegeri prezidenţiale din 1789, câştigate de George Washington, şi până în prezent s-au desfăşurat 59 de scrutine prezidenţiale în SUA. În toate cu excepţia a cinci dintre ele – două în acest secol – preşedintele a câştigat atât votul popular, cât şi votul Colegiului Electoral.

Colegiul Electoral este menţionat în articolul doi din Constituţia SUA, reprezentat de state în funcţie de populaţia lor şi format şi dizolvat în aceeaşi zi cu unicul scop de a alege preşedintele.

Cum sunt distribuiţi electorii de către stat?

Fiecărui stat îi este alocat un număr de electori egal cu numărul lor de reprezentanţi în Congres. Aceasta înseamnă că sunt 538 de electori total: 435 de membri ai Camerei Reprezentanţilor şi 100 de senatori, plus trei pentru Districtul Columbia. Dacă un candidat câştigă 270 de alegători sau mai mult, prin urmare, el sau ea câştigă preşedinţia.

În 48 de state, candidatul cu cele mai multe voturi – oricât de puţine ar fi ele – câştigă toate voturile electorale ale statului. Maine şi Nebraska fac lucrurile altfel şi alocă voturi electorale în funcţie de districte congresionale individuale.

Numărul de electori corespunzător fiecărui stat depinde de ponderea sa parlamentară, care la rândul ei depinde de populaţia sa, şi fluctuează în fiecare deceniu în funcţie de schimbările demografice înregistrate la recensământ, lucru care a făcut ca în acest an statele puternic republicane să aibă un câştig net de doi delegaţi şi ca democraţii să piardă un delegat într-unul din fiefurile lor.

De exemplu, California, cel mai populat stat din ţară, are 54 de electori, în timp ce Dakota, Alaska sau Vermont doar trei fiecare.

Cum sunt câştigaţi aceşti electori?

În SUA, statele sunt însărcinate cu organizarea procesului electoral, inclusiv a celui prezidenţial. De aceea, fiecare stat stabileşte ore de vot diferite, reguli diferite pentru votul anticipat sau cerinţe inegale pentru a putea vota.

Statele sunt, de asemenea, responsabile pentru a decide cum sunt distribuiţi electorii.

În aproape toate, candidatul câştigător, chiar dacă acesta câştigă la o diferenţă de un singur vot, îşi adjudecă toţi electorii cu scopul de a atinge „numărul magic” care îl duce la Casa Albă: 270.

Candidatul cu cei mai mulţi electori câştigaţi este şi cel mai votat?

Nu neapărat. Democraţii au fost cei mai votaţi în şapte din ultimele opt alegeri prezidenţiale, dar în două dintre aceste scrutine au pierdut alegerile.

Candidata democrată Hillary Clinton a obţinut cu aproape 3 milioane de voturi mai mult decât republicanul Donald Trump în 2016, iar democratul Al Gore a obţinut cu jumătate de milion mai mult decât republicanul George W. Bush în 2000, dar ambii au pierdut alegerile.

Acesta este motivul pentru care sistemul Colegiului Electoral este adesea considerat a-i avantaja pe republicani.

Ce se întâmplă în continuare?

Colegiul Electoral se întruneşte la mijlocul lunii decembrie – anul acesta pe 17 decembrie – în mod descentralizat pentru a vota preşedintele şi vicepreşedintele. Apoi se dizolvă.

Dacă cei doi candidaţi sunt la egalitate în ceea ce priveşte numărul voturilor electorilor, atunci alegerea preşedintelui este făcută de Camera Reprezentanţilor.

După Anul Nou, pe 6 ianuarie, Congresul Statelor Unite este însărcinat cu numărarea voturilor Colegiului Electoral, ultima procedură înainte ca noul preşedinte să poată prelua funcţia în data de 20 ianuarie.

Care sunt punctele slabe ale sistemului?

Alegerile din 2020 dintre Donald Trump şi democratul Joe Biden au testat acest sistem complex şi au fost un exemplu pentru tot ce poate funcţiona prost de-a lungul procesului electoral.

Odată proclamată victoria lui Biden, dar nerecunoscută de o mare parte a republicanilor, unii dintre liderii lor la nivel de stat au încercat să formeze un corp paralel de electori care să voteze pentru Trump în Colegiul Electoral, în ciuda înfrângerii.

Niciunul dintre aceste organisme paralele nu şi-a atins obiectivul final, întrucât cele mai înalte autorităţi ale acelor state – Arizona, Georgia sau Michigan – au refuzat să semneze respectivele procese-verbale.

Sistemul şi-a mai demonstrat încă o dată fragilitatea pe 6 ianuarie, când zeci de congresmeni republicani au încercat să conteste rezultatele în mai multe dintre aşa-zisele state „swing”, sau indecise, moment în care numeroşi susţinători ai lui Trump au luat cu asalt Capitoliul pentru a opri procesul.

Deşi toate aceste încercări au eşuat, ele ar fi putut împinge Statele Unite într-o criză constituţională.

Există detractori ai sistemului?

Candidatul democrat la funcţia de vicepreşedinte, Tim Walz, a susţinut recent că Colegiul Electoral ar trebui să dispară în favoarea câştigătorului votului popular, dar ulterior a fost nevoit să retracteze din cauza scandalului provocat.

Chiar şi pentru liderii democraţi, afectaţi în mod evident de sistemul electoral, a propune modificări la ceea ce scrie în Constituţie pare un subiect tabu.

După înfrângerea lui Hillary Clinton în 2016, The New York Times a publicat un editorial numit „Este timpul să terminăm cu Colegiul Electoral”.

„Colegiul Electoral, care este înscris în Constituţie, este mai mult decât un vestigiu al perioadei fondatoare; este un simbol viu al păcatului originar al Americii. Când sclavia era legea pământului (…)”, a scris ziarul cu acel prilej.

Mulţi critici consideră Colegiul Electoral ca fiind un anacronism şi l-ar înlocui cu un vot popular naţional, scrie şi dpa.

Aceştia sunt de părere că Colegiul Electoral îşi bate joc de principiul „un om, un vot” cu care se laudă SUA. În plus, îi face pe candidaţi să-şi concentreze campaniile în primul rând pe o mână de state „swing” în care votul poate merge în orice direcţie, transformând majoritatea alegătorilor din celelalte state în simpli spectatori.

Dar susţinătorii Colegiului Electoral spun că, dacă preşedintele ar fi ales prin vot popular, SUA s-ar putea confrunta cu o situaţie diametral opusă, candidaţii concentrându-şi campania în marile state – California, Texas şi New York -, astfel că alegătorii din statele mai mici ar fi doar privitori.