Colonelul Dragomir, urmărit penal în ”Dosarul Revoluției din Sibiu”, a stat față în față cu foștii milițeni și securiști / O parte dintre ei au stat câteva săptămâni în bazinul școlii militare / „Trecutul îl putem cosmetiza, prezentul îl putem ameliora, viitorul, istoria ne va judeca”

Lansarea cărții „N-am nimic de ascuns”, semnată de Aurel Dragomir, comandatul școlii militare „Nicolae Bălcescu” în vremea revoluției din 1989, a reunit joi pentru prima dată în istoria locală toți actorii acelor zile: de la milițienii care au arborat mesajul „Suntem cu voi” pe sediul încercuit de protestatari, la securiștii care au reclamat relele tratamente din zilele în care au fost ținuți în bazinul școlii militare și până la revoluționarii care, între toate taberele, au avut aceeași obsedantă întrebare a ultimilor peste 35 de ani: „Cine a tras în noi?”, scrie Turnul Sfatului.

Motivul întâlnirii a fost lansarea cărții tipărită anul trecut la editura Argonaut, din Cluj-Napoca. Semnată de colonel Aurel Dragomir, cartea poartă numele „N-am nimic de ascuns. Sibiu, Decembrie 1989”.

În 1989, Școala militară de ofițeri activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu era condusă de locotent-colonel Aurel Dragomir. Considerat un erou al revoluției la început, Aurel Dragomir a fost trimis în judecată de către procurorii militari, fiind mai apoi considerat „principalul vinovat pentru deznodământul sângeros al revoltei sibiene”. După 286 de termene de judecată, în 2010, Aurel Dragomir a fost scos de sub urmărirea penală. Nimeni nu este considerat vinovat pentru cei 99 de morți de la Sibiu.

„Parafrazându-l pe generalul Antonescu, în alt cadru poate nu avem voie să vorbim, știți că el a primit memoriu de la măicuțele de la Vâlcea, să îl înmormânteze cu onoruri militare pe preotul de la ele, care a fost și preot pe front. Și Antonescu a pus rezoluția, pe care am văzut-o și în facsimil, «Popă pe tun, nici dracu` n-a văzut! Aprob, ca să se vadă!». Și eu am spus: de acord. (…) Știți bine cum se spune: trecutul îl putem cosmetiza, prezentul îl putem ameliora, viitorul, istoria ne va judeca. Nu-i momentul acum. Vă mulțumesc și vă doresc sănătate!”, a vorbit, pe un ton specific militarilor de carieră, Aurel Dragomir.

A luat cuvântul și un fost căpitan de securitate, Viorel Sârbu, care a făcut parte din „lotul Chiran”: adică răniții operați la Spital, de unde au fost luați forțat și duși în sala de sport și, mai apoi, în bazinul de înot.

„Am ajuns la spitalul județean, în 23, noaptea, am fost înconjurat de gărzi. Am ajuns la sala de sport, cu bătăi, cu patru gloanțe în mine, iar acolo oamenii au fost legați la mâini cu sârmă. Despre relele tratamente aduse celor din bazin, știți ceva?”, s-a adresat Sârbu lui Aurel Dragomir. „Justiția s-a pronunțat”, a răspuns pe un ton ridicat Dragomir, invocând o ordonanță a parchetului, din 2010.

„Justiția nu s-a pronunțat, în 3 martie 2010 a fost închis dosarul fără să mai fie trimis în instanță”, a insistat Sârbu pentru a primi un răspuns.

Dragomir a invocat dimensiunile mari ale unității militare (50 de ha cu tot cu clădiri) și faptul că nu putea fi cel care controlează tot. „Domnule colonel, știați de relele tratamente din bazin?”, a insistat fostul colonel de securitate. „S-a pronunțat instanța”, a rămas răspunsul fostului șef al școlii militare.