Comportamentul iresponsabil al premierului Ciolacu și ministrului Boloș în cazul Roșia Montană: cum mai pot conduce un guvern după ce și-au subminat propriul stat?

Premierul Marcel Ciolacu și ministrul Finanțelor Marcel Boloș au anunțat în ultimele două luni un dezastru, o apocalipsă bugetară pentru România: pierdem miliarde de dolari în procesul pentru aurul de la Roșia Montană. S-au antepronunțat, au pus pe jar partenerii internaționali ai României, au declanșat o isterie pentru publicul intern și au ajuns să facă scenarii politice cu implicații majore precum un referendum național. Vineri, România a câștigat, iar comportamentul lor iresponsabil pune sub semnul întrebării capacitatea lor de înțelegere a modului în care se conduce un guvern.

Din 1 februarie, cei doi demnitari au vorbit constant despre perspectiva, o certitudine din punctul lor de vedere, ca România să fie obligată să plătească despăgubiri companiei canadiene Gabriel Resources în dosarul Roșia Montană. Pe ce s-au bazat? Nu e clar. Dar e evident că șeful guvernului român a proiectat perspectiva unei catastrofe financiare, vorbind în 23 februarie chiar de suma de 6 miliarde de euro, iar în 8 martie anunțând nici mai mult nici mai puțin decât posibilitatea unui referendum.

De ce vorbim de comportament iresponsabil în acest caz? Iată motivele.

Iresponsabilitate față de partenerii instituționali ai României. Orice finanțator al datoriei de stat – bancă, fond de investiții, BEI, BERD etc., orice partener instituțional precum Comisia Europeană au luat notă de declarațiile oficiale ale premierului și ministrului de Finanțe. O pierdere semnificativă la Tribunalul de Arbitraj (ICSID) de peste un miliard de dolari ar fi dus la un impact asupra bugetului, un surprlus de deficit care trebuie acoperit. Și aceste instituții au început să facă calcule, să lucreze scenarii, să miște eventual bani – decizii obligatorii pentru că se bazau pe declarațiile premierului României. Repet, ceea ce au făcut Ciolacu și Boloș nu e o glumă: au anunțat public, repetat, în gura mare, că România va avea o problemă suplimentară cu deficitul bugetar.

Ce credibilitate mai au acum Ciolacu și Boloș în fața acestor parteneri instituționali ai României, după ce s-a dovedit că au vorbit în completă necunoștință de cauză? Cum mai pot sta la masă, de exemplu, cu președinta Băncii Europene de Investiții, să ceară finanțări pentru proiecte care s-ar putea dovedi la fel de fanteziste ca și pierderea procesului cu Gabriel Resources?

Iresponsabilitate față de populație. Cei doi demnitari au creat o atmosferă isterică prin repetarea constantă a temei. Au vorbit despre presupusele daune de miliarde chiar fără să fie întrebați, cum a fost cazul premierului Ciolacu la discursul în fața PSD Mureș. Au ținut ei înșiși tema sus pe agendă și au creat un nou subiect de campanie electorală.

Marcel Boloș a lansat și el o temă fierbinte: posibilitatea relansării proiectului de la Roșia Montană, o temă care a inflamat instantaneu o parte a societății.

Mai mult: Ciolacu a lansat vineri, 8 martie, ideea unui referendum legat de exploatarea de la Roșia Montană. Un referendum are implicații politice, se transformă într-un subiect de dezbatere ce poate adânci faliile din societate – ultimul lucru de care mai are nevoie o țară cu un război la frontieră.

Lipsă de înțelegere a mecanismelor politice. E inadmisibil ca un premier și un ministru de finanțe să pună statul pe care îl servesc într-o poziție atât de slabă. De ce să anunți că ai pierdut un proces la o curte de arbitraj a Băncii Mondiale înainte de verdict? Atenție, aici nu vorbim despre o curte din sistemul național sau internațional de justiție, ci despre o instituție de arbitraj din subordinea Băncii Mondiale, o instituție care are și o componentă politică.

Desemnarea celor trei arbitri are și ea o componentă politică: guvernul și-a desemnat un arbitru, Gabriel Resources un arbitru, iar al treilea a fost chiar șeful ICSID. Nu vorbim așadar de un tribunal în sens judiciar, ci de arbitri care au dat uneori decizii subiective, bazate pe propriile credințe. Cum puteau ști Ciolacu și Boloș care va fi decizia ICSID? Oricât le-ar fi spus avocații guvernului (dacă le-au spus) că șansele de câștig sunt mici, e complet neprofesionist ca un premier să submineze prin declarațiile publice șansele propriului guvern de a câștiga arbitrajul.

Lipsă de înțelegere a mecanismelor bursiere. Declarațiile lui Ciolacu și Boloș au mișcat, la propriu, bani dintr-un buzunar în altul. Valoarea la bursa din Canada a acțiunilor Gabriel Resources a crescut constant după declarațiile publice ale celor doi. Unii jucători au câștigat serios, alții au pierdut ca urmare a declarațiilor celor doi oficiali români. E evident în acest moment că premierul și ministrul său de finanțe nu înțeleg că economia e mai complexă decât o covrigărie din Buzău.

Vor exista voci care să îi acuze pe Ciolacu și Boloș că au vrut să manipuleze bursa, că au avut interese obscure, că au câștigat din aceste declarații. Nu există nici o dovadă în acest sens, dar e dreptul oricui să chestioneze motivele din spatele comportamentului public al premierului și ministrului său de finanțe. Există instituții în România și Canada care pot verifica dacă există vreo încălcare a legii sau a regulilor pieței bursiere.

Cert e însă că Marcel Ciolacu și Marcel Boloș și-au creat singuri o imagine de politicieni lipsiți de responsabilitate și de înțelegere a mecanismelor politice, instituționale și economice.

Iar pentru Marcel Ciolacu și PSD e a treia oară când, pe subiecte mari, arată amatorism și ridică semne de întrebare față de agenda reală. Primul semnal a fost legat de Canalul Bîstroe, când ministrul Sorin Grindeanu și mai mulți lideri PSD au început să acuze Ucraina că nu respectă înțelegerile cu România și pune în pericol Delta Dunării. Un scandal iscat din nimic, care a pus în pericol sprijinul pentru Ucraina și a produs stupoare în toată lumea, din Vietnam la Bruxelles și din Singapore la Washington.

Al doilea moment a fost anunțul intempestiv al premierului Ciolacu, în conferință de presă la Berlin cu cancelarul Olaf Scholz, că Germania ar putea trimite trupe în România. Aproape imediat guvernul german a respins informația, creând un moment diplomatic jenant pentru premierul României.

Scandalul Roșia Montană a devenit acum cea mai mare vulnerabilitate pentru Marcel Ciolacu. El intră în campania electorală pentru cele patru alegeri consecutive cu un bolovan atârnat de gât. Euforia câștigării procesului e înlocuită acum în rândul opiniei publice de dubiile legate de comportamentul șefului PSD. De ce a anunțat că România va pierde? Ce a avut de câștigat din asta? Cât de neinformat e totuși premierul României? Cât înțelege el din modul în care funcționează lumea?

Toată ofensiva de imagine a lui Ciolacu din ultimele luni e pusă acum în paranteză. USR, Drulă, Cioloș și Nicușor Dan, care au fost ținta campaniei politice și mediatice a PSD din ultima lună, au acum un instrument semnificativ cu care să-l lovească pe premier zilnic și să-l acuze că a manipulat opinia publică și bursele.

Dar, dincolo de jocul politic Putere – Opoziție, un lucru e cert: Marcel Ciolacu a avut un comportament politic lipsit de responsabilitate, a dovedit că nu înțelege cum se conduce un guvern și arată incapabil să ocupe scaunul de președintel al României. Ar fi o vulnerabilitate prea mare pentru o țară cu războiul la ușă.