Compozitorul Burt Bacharach, celebru pentru hiturile din anii ’60-’70, între care și ”Alfie” sau ”Raindrops Keep Fallin’ On My Head”, a murit la 94 de ani

Compozitorul Burt Bacharach, care, împreună cu Hal David, textierul său de lungă durată, a produs o serie de hituri în anii 1960 și 1970, printre care „Alfie” și „Raindrops Keep Fallin’ On My Head”, a murit miercuri, la locuința sa din Los Angeles. El avea 94 de ani, transmite The Jewish Telegraphic Agency.

Bacharach și David, ambii evrei din New York, au scris și o serie de cântece care au făcut din Dionne Warwick un megastar, precum „Walk on By”, „Do You Know the Way to San Jose” și „I Say a Little Prayer”.

Duo-ul a devenit celebru în timp ce lucra în Brill Building – o Mecca a editării muzicale din Midtown Manhattan care găzduia o mulțime de compozitori evrei, inclusiv echipele Carole King și Gerry Goffin și Barry Mann și Cynthia Weil. Dar, spre deosebire de colegii lor, care scriau pentru piața în plină dezvoltare a adolescenților, cântecele lor erau marcate de o anumită eleganță și romantism care se inspirau mai mult din Great American Songbook și de pe Broadway decât din rock ‘n’ roll.

Cei doi au colaborat cu producătorul de pe Broadway David Merrick la musicalul „Promises, Promises” din 1968, care a produs două hituri, inclusiv melodia care dă titlul piesei și „I’ll Never Fall in Love Again”. Și acest spectacol a avut un puternic pedigree evreiesc: Cartea legendarului dramaturg Neil Simon se baza pe filmul „The Apartment” din 1960, scris de Billy Wilder și I. A. L. Diamond.

Bacharach a crescut în Forest Hills, Queens; tatăl său a fost jurnalist, iar mama sa muzician amator. El și-a amintit în autobiografia sa din 2013, „Anyone Who Had a Heart”, scrisă împreună cu Robert Greenfield, că „nimeni din familia mea nu a mers vreodată la sinagogă sau nu a acordat prea multă atenție faptului că era evreu”.

Și totuși, Jonathan Freedman, autorul cărții „Klezmer America: Jewishness, Ethnicity, Modernity”, a declarat pentru New York Jewish Week în 2013 că ceea ce a făcut ca muzica lui Bacharach să fie evreiască a fost „jocul său sălbatic cu semnăturile temporale; el este pentru semnăturile temporale ceea ce [George] Gershwin este pentru schimbările de acorduri”. El l-a numit pe Bacharach „cu adevărat îndrăzneț și experimental”, un exemplu a ceea ce vede că fac artiștii evrei care „intră în forme populare și le fac proprii”.

Bacharach a fost, de asemenea, primul compozitor care a fost prezentat în seria „Great Jewish Music” a muzicianului de jazz experimental John Zorn de la sfârșitul anilor 1990; în notele de copertă ale CD-ului, Zorn îi mulțumește că nu și-a schimbat numele și subliniază că Bacharach este „unul dintre marile genii ale muzicii populare americane – și este evreu”.

În anii 1970, Bacharach s-a despărțit de David și Warwick și a intrat într-o nouă colaborare – și a treia din patru căsătorii – cu textiera Carole Bayer Sager, o altă evreică din New York. Cel mai cunoscut cântec al lor a fost imnul de strângere de fonduri pentru SIDA „That’s What Friends Are For”.

Bacharach a rămas ocupat aproape până la sfârșitul vieții, iar activitatea sa ulterioară a inclus colaborări cu starul rock Elvis Costello. A câștigat în total șapte premii Grammy, ultimul în 2006 pentru albumul său instrumental pop „At This Time”. În 1983, în plin avânt al „Noului Val” britanic în rock, o versiune synth-pop a cântecului Bacharach-David „(There’s) Always Something There to Remind Me”, pe atunci în vârstă de 20 de ani, a celor de la Naked Eyes, a urcat în Billboard Top Ten.

Bacharach avea să se reunească în cele din urmă cu Warwick și cu David. În 2012, la 40 de ani după ce au fost incluși în Songwriters Hall of Fame și cu puțin timp înainte ca David să moară la vârsta de 91 de ani, Bacharach și David au primit Premiul Gershwin pentru cântec popular al Bibliotecii Congresului – numit după compozitorul evreu cu care Bacharach a fost comparat mult timp.