Concert aniversar Nicu Covaci, miercuri seară, la Arenele Romane

Liderul trupei Phoenix, Nicu Covaci, sărbătoreşte, miercuri, împlinirea vârstei de 76 de ani printr-un concert la Arenele Romane din Capitală, relatează Agerpres.

Invitaţi speciali ai spectacolului „Nicu Covaci – Concert Aniversar 76 de ani” sunt Ovidiu Lipan Ţăndărică, Manni Neumann, Titi Dragomir, Cristian Hrubaru, Călin Pop de la „Celelalte Cuvinte”, Marius Pop, Tavi Colen, Crivat şi Luparu de la Bucovina, Bogdan Munteninţă, Alin Dincă şi Balauru de la Trooper, Alin Oprea şi Ştefan Valentin.

Concertul se va desfăşura într-un cort încălzit, potrivit paginii de Facebook a Arenelor Romane.

Fondator şi lider al grupului rock ‘Phoenix’, Nicolae Covaci s-a născut la 19 aprilie 1947, la Timişoara.

În 1961, Nicu Covaci şi Kamocsa Camo Bela, elevi la Şcoala medie nr. 2 din Timişoara, pun bazele formaţiei ‘Sfinţii’, grupul făcându-şi debutul un an mai târziu. Iniţial, repertoriul trupei era compus doar din preluări din muzica rock internaţională, de la formaţii precum Beatles, Shadows sau Animals.

În 1964, trupa revine pe scenă sub un alt nume: ‘Phoenix’, din componenţa căreia făceau parte: Nicolae Covaci (chitară solo, voce), Claudiu Rotaru (chitară armonie), Kamocsa Bela (bas), Ioan ‘Pilu’ Ştefanovici (tobe). Sunt cooptaţi în trupă, mai întâi, Florin ‘Moni’ Bordeianu (voce) şi apoi Gunther Reininger (clape). Prima lor compoziţie a fost înregistrată în 1965, la studiourile Radio şi se intitula ‘Ştiu că mă iubeşti şi tu’. Tot în 1965, Covaci devine student al Institutului de arte plastice din oraşul de pe Bega.

În următorul an, beneficiind de sprijinul poetului Victor Cârcu, Moni Bordeianu şi Nicu Covaci compun o serie de piese, care-i vor face ulterior celebri: ‘Canarul’, ‘Nebunul cu ochii închişi’ şi ‘Vremuri’ (Hei, tramvai). Acesta din urmă a fost primul mare hit al rock-ului românesc.

După plecarea solistului Moni Bordeianu în SUA, în 1970, Nicu Covaci reface grupul, alături de Gunther Reininger (orgă, pian electric, voce), Zoltan Kovacs (bass), Cornel Liuba (baterie), Laurenţiu Butoi – flaut, oboi. În perioada 1970 – 1976, Nicu Covaci lansează împreună cu Phoenix trei albume de tip opera-rock, consacrate în muzica românească: ‘Cei ce ne-au dat nume’, ‘Mugur de fluier’, ‘Cantafabule’.

În noaptea de 1 spre 2 iunie 1977, un camion condus de Nicu Covaci, în care se aflau colegii săi de trupă ascunşi în boxele Marshall (cu excepţia lui Mircea Baniciu), părăsea România, cu destinaţia R.F. Germania. Oficial, Nicu Covaci, care emigrase legal în Olanda (în 1976), revenise în ţară pentru a-şi lua instrumentele muzicale şi restul aparaturii.

În cei 13 ani în Germania, proiectele muzicale ale liderului Phoenix sunt sporadice, în 1983 cântând în duet cu Dzidek Marcinkiewicz. În 1987 este solicitat de primăria din Osnabruck pentru a pune în scenă opera ‘Evita’ (Andrew Lloyd Weber), împreună cu Erlend Krauser, iar un an mai târziu pentru opera ‘Jesus Christ Superstar’ (Andrew Lloyd Weber, Tim Rice). În 1988, Nicu Covaci scoate discul single ‘Tuareg/Mr G’s Promises’ sub numele Phoenix.

Iniţiator al etno-rock-ului, muzicianul Nicu Covaci mai este cunoscut ca având şi alte valenţe artistice de pictor, grafician şi sculptor. Pe perioada şederii sale în Germania, Nicu Covaci predă arta plastică în Osnabruck şi creează o serie de tablouri, cel mai cunoscut fiind giganticul ‘Gladiator 2000’ (1986), expus în exteriorul sălii de sport din acelaşi oraş. Având dimensiuni imense (45×6 metri) este realizată printr-o tehnică specială, cu vopsele care intră în pânză, ceea ce face ca pictura să reziste foarte mult timp. Printre altele, la cererea primăriei din Osnabruck, creează o statuie a zeiţei fertilităţii (‘Fruchtbarkeitskönigin’), având forme rubiconde.

După 1989, revine în ţară şi reia seria concertelor cu Phoenix, iar în 1992 publică volumul autobiografic ‘Phoenix…însă eu’. Două dintre albumele importante în discografia trupei, apărute după 1989, sunt „La umbra marelui urs” (2000) şi „Baba Novac” (2005). Alte discuri de referinţă ale formaţiei Phoenix sunt „Cantafabule” (1975), „Transsylvania” (1981) şi „SymPhoenix” (1992).

La 4 aprilie 2003, Nicolae Covaci primeşte de la Eugen Simion, preşedintele Academiei Române, diploma ‘Distincţia culturală’. În 2007, cu ocazia împlinirii a 45 de ani de activitate muzicală şi pentru contribuţia la dezvoltarea muzicii rock din România a formaţiei Phoenix, Nicu Covaci a fost decorat cu ‘Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler’.

În prezent, Nicu Covaci locuieşte în Spania.