VIDEO Conferință Economedia – G4Media – Sierra Quadrant: „PNRR, un proiect de țară de 30 de miliarde de euro. Își permite România să rateze ultimul tren spre economia viitorului?”

„PNRR, un proiect de țară de 30 de miliarde de euro” este a treia conferință dintr-o serie de 12 întâlniri care își propun să găsească răspunsuri la provocările viitorului și să descrie modul în care România se adaptează la marile tendințe societale. Conferința are loc astăzi, 28 octombrie a.c., între orele 10-12 AM, în format online.

• Invitații conferinței organizate de portalurile Economedia și G4Media și compania de insolvență Sierra Quadrant sunt:

Cristian Ghinea – fost ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene, responsabil pentru elaborarea și negocierea PNRR

Mihai Matei – CEO Essensys Software, președinte al Asociației Patronale a Industriei de Software și Servicii (ANIS)

Gabriel Biriș – partener al casei de avocatură Biriş – Goran, fost secretar de stat la Ministerul Finanțelor

Tana Foarfă – membru al Consiliului Director al Europuls

Moderator: Cristian Pantazi, redactor-șef G4Media.ro

Urmărește live principalele declarații ale invitaților.

Cristian Ghinea: 

Cea mai importantă întrebare este dacă avem capacitatea administrativă.

Sper să nu vă surprind foarte tare sau să vă arunc în depresie dacă vă spun că România nu are capacitatea per se.

Însă România este o țară care este obișnuită cu salturi de dezvoltare sau salturi de obiective venite ca urmare a presiunii politice, a presiunii UE și a presiunii publice.

În mod evident, acest instrument nou, inovator la nivel european, care presupune să dai o grămadă de bani, dar pe rezultate palpabile, vizibile, cu totul altfel față de logica de coeziune vechee, ne-a prins cu administrația nepregătită. Mie chiar mi se pare că facem regrese, din diverse motive, politice în cea mai mare parte.

Dar ce alternative aveam? Să mai stăm 15 ani să ne facem administrație mai bună?

Am fost efectiv prinși în necesitatea de a face rapid acest program și să ne dezvoltăm.

Mihai Matei:

Sunt în asentimentul lui Cristi Ghinea, nu cred că avem ca stat capacitatea administrativă și tehnică de a gestiona programul acesta.

Sunt de asemenea de acord cu Cristi Ghinea că avem capacitatea de a face un heirup aparent organizat.

Însă este evident și de bun simț că orice heirup are consecințe: poate implementarea nu o să fie cea optimă, poate în unele cazuri doar se vor bifa obiective și vom împacheta ce s-a făcut într-un mod mai frumos, fie vor fi bani irosiți.

Dat fiind contextul, cred că este rezultatul probabil cel mai apropiat de optim pe care îl puteam obține.

Mie mi-e teamă de detalile de implementare. Și pe zona de digitalizare.

Este necesară o reformă a legii achizițiilor publice. Modul în care achizițiile publice se derulează în momentul acesta este bezna minții. S-a ajuns la un formalism, la o birocrație care s-a îndepărtat cu totul și cu totul de spiritul și de fondul pe care trebuie să îl aibă o achiziție publică. Ar trebui să urmărești să cheltuieli banul public cu cel mai bun impact. Or asta nu se întâmplă, de 30 de ani.

Avem o legislație extrem de complicată, extrem de rigidă. Sunt două straturi. O dată este stratul de legislație. Și apoi este stratul de cutumă.

Am experiența achizițiilor publice în România, avem câțiva clienți publici, știu ce înseamnă o achiziție publică și am experiență în licitații internaționale. Este o diferență de la cer la pământ

Dacă în documentația românească am avut 1.000 de pagini mai mult de formă, în licitația internațională am avut undeva la 150 de pagini.

Principalele teme de discuție ale conferinței:

· Dispune România de capacitatea tehnică și administrativă pentru a implementa Planul Național de Redresare și Reziliență și pentru a cheltui peste 29 de miliarde de euro în următorii cinci ani?

· Va duce PNRR la modificarea structurală a proceselor decizionale în statul român? Va impune noi standarde în economia privată, plecând de la cele două componente specifice – digitalizarea și protecția mediului?

· PNRR este condiționat de o serie de reforme, la care se adaugă mari lucrări de infrastructură în diferite domenii și salturi calitative în privința digitalizării, a protecției mediului și a utilizării de noi tehnologii. La finalul implementării acestui plan, va rămâne România cu un plus de know-how și resurse?

· Există riscul ca PNRR să destabilizeze economia României, prin presiunea asupra datoriei publice și creșterea importurilor necesare implementării programelor asumate?

· Ce se întâmplă dacă România nu-și respectă angajamentele de reformă asumate? Există posibilitatea creării unui mecanism care să indice clar cine este responsabil pentru neimplementarea reformelor asumate?