G4Media.ro

Conferinţa „Poate poezia salva lumea?” cu Ana Blandiana, la Târgul de carte…

sursa foto: G4Media

Conferinţa „Poate poezia salva lumea?” cu Ana Blandiana, la Târgul de carte Alba Transilvana: Poezia era o formă de supravieţuire mentală, o formă de a nu înnebuni, de a nu-ţi pierde condiţia umană

Scriitoarea Ana Blandiana a prezentat, în cadrul unei conferinţe intitulată „Poate poezia salva lumea?”, susţinută vineri seara la Târgul de cArte Alba Transilvana, trei momente în care oamenii au recurs la poezie ca la o salvare, relatează Agerpres.

„Primul este ceva ce ne aparţine numai nouă, este un fenomen absolut românesc, de care nu suntem nici suficient de conştienţi, nici de mândri. Este felul în care s-a făcut poezie în închisorile comuniste din România în deceniile 5 şi 6 ale secolului 20”, a spus Ana Blandiana.

Ea a adăugat că, după Revoluţie, după înfiinţarea Memorialului de la Sighet, a încercat mereu să afle în ce măsură acest fenomen a existat şi în alte ţări şi a constatat că el a existat doar în România.

„La Sighet există o sală care se numeşte ‘Poezia în închisori’, care este în întregime acoperită cu versuri făcute în închisoare. Spun făcute, pentru că termenul scrise nu este potrivit, nu exista creion şi nu exista hârtie. Deci, pentru a realiza o poezie şi a face ceea ce voiau să facă cu ea era nevoie de trei oameni, cel care o gândea, cel care o memora şi cel care o transmitea prin alfabetul Morse. Faptul că acest fenomen a funcţionat mai bine de 20 de ani, faptul că poeziile nu numai că se făceau, dar se transmiteau din celulă în celulă… În aceste condiţii nu mi se pare neobişnuit să spun, să folosesc formula ‘rezistenţa prin poezie’. Deci în România a existat o rezistenţă prin poezie”, a afirmat Ana Blandiana.

Ea a adăugat că poezia era o formă de supravieţuire mentală, o formă de a nu înnebuni, de a nu-ţi pierde condiţia umană.

„Deci ceea ce trebuie să se înţeleagă din asta şi ceea ce a funcţionat este faptul că în condiţii extreme, în care oamenii îşi simţeau ameninţată însăşi condiţia umană, însăşi condiţia de om, recursul la poezie era o formă de rezistenţă”, a punctat poeta.

Ana Blandiana a spus că după Revoluţie a fost o perioadă de vreo doi ani în care în revistele literare a fost o mare dezbatere despre rezistenţa prin cultură, dacă a existat sau nu a existat, a fost eficace sau nu a fost eficace, a avut rost sau nu a avut rost. „Mi s-a părut absolut nedrept felul în care n-am fost mândri de felul în care am rezistat prin cultură şi prin poezie”, a subliniat poeta.

Un al doilea exemplu prezentat de Ana Blandiana a fost cel al felului în care avea importanţă poezia în ţările comuniste în anii ’60, ’70, ’80.

„Poezia era importantă pentru că în ea se strângeau ultimele molecule de libertate pe care oamenii le căutau ca să le respire. Asta se întâmpla pentru că poezia avea la dispoziţie, spre deosebire de celelalte mijloace de exprimare, metafora. Iar asta făcea ca poezia să se nască în mijlocul drumului dintre cel care scria şi cel care asculta, cel care citea, peste capul sau sub nasul cenzurii. Şi această formă de respirare a libertăţii crea o solidaritate şi o importanţă a poeziei extraordinară”, a spus poeta.

Cel de-al treilea exemplu dat de către aceasta are legătură cu situaţia contemporană din Europa, cu un fel de saturaţie la care s-a ajuns după decenii de societate de consum.

„La ora asta în Europa şi în lume, dar în Europa mai mult, există sute de festivaluri de poezie, de tot felul, în diverse forme, sunt unele la care se strâng mii de oameni. (…). Ei bine, explicaţia mea pentru acest tip de evenimente este că oamenii au ajuns într-un punct în care au simţit că nu mai pot merge mai departe numai prin materialitate, adică nu este destul să munceşti tot mai mult, să câştigi tot mai mult”, a spus Ana Blandiana.

Poeta a conchis că poezia are o forţă de a putea funcţiona ca o rezistenţă în condiţii extreme.

Printre invitaţii celei de-a 15-a ediţii a Târgului de cArte Alba Transilvana, care are loc la Alba Iulia de vineri până duminică, la care participă peste 70 de edituri, se numără şi jurnalistul Cristian Tudor Popescu şi preotul Constantin Necula.

Organizatorii Târgului de cArte Alba Transilvana sunt Consiliul Judeţean Alba şi Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga”, iar parteneri Primăria Municipiului Alba Iulia, Muzeul Naţional al Unirii, Universitatea „1 Decembrie 1918”, Filiala Alba – Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România, unităţi de învăţământ şi centre culturale din judeţul Alba.

Târgul de carte Alba Transilvana : Ana Blandiana
sursa foto: Alba Iulia Cnipt/Facebook

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

4 comentarii

  1. Aveți dreptate doamna Blandiana,complimente lui Arpagic.Eu seara la culcare citesc o poezie,de la Mihai Codreanu la Vadim sau Bacovia .Poezia poate salva lumea ,dar atâta timp cât ne conduce un Ciolacu sau un Ciucă,cu regret afirm că pe noi românii nu ne mai salvează nici Moscova.

    • Dacă trei sferturi din români ar citi si jumătate din aceștia ar vota Ciulacii nu ar mai ajunge să ne conducă. Dar acești Ciulaci vor ca românii să fie analfabeți, săraci si dependenți de mărunțișul aruncat din când in când cu zâmbete scârboase pe chipuri .
      Ciulacii sint dependenți de analfabeți pe când analfabeții se pot descotorsi de ei…..învățând să citească..

    • Dacă trei sferturi din români ar citi si jumătate din aceștia ar vota Ciulacii nu ar mai ajunge să ne conducă. Dar acești Ciulaci vor ca românii să fie analfabeți, săraci si dependenți de mărunțișul aruncat din când in când cu zâmbete s.cârboase pe chipuri .
      Ciulacii sint dependenți de analfabeți pe când analfabeții se pot descotorsi de ei…..învățând să citească..

  2. Îmi pare nespus de rău să o contrazic pe doamna Blandiana. Dar intelectualitatea de dinainte de 1989 se ascunde, iar și iar, în spatele frumoaselor cuvinte, dar nu-și recunoaște niciodată lașitatea. În alte țări a existat dizidența intelectualității. La noi…
    Din păcate.