
Consumul de ceai poate ajuta la filtrarea metalelor grele, arată un studiu
Consumul de ceai a fost asociat cu diverse beneficii pentru sănătate, inclusiv un risc mai scăzut de boli de inimă și un grad de inflamație în organism, potrivit CNN. Acum, un nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Northwestern sugerează un alt beneficiu surprinzător al băuturii: Procesul de preparare poate ajuta la purificarea apei.
Prepararea ceaiului poate absorbi în mod natural metale grele precum plumbul și cadmiul, conform studiului publicat luni în revista ACS Food Science & Technology. „Absorbția” se referă la capacitatea unui material solid de a reține molecule – ale unui gaz, lichid sau substanță dizolvată – sub forma unui film subțire pe suprafața sa exterioară sau în interiorul suprafețelor interne, cum ar fi crăpăturile.
„Acesta este unul dintre puținele studii „sistematice” care oferă un control rațional, statistici semnificative și un nivel de sofisticare la nivel de „nanotehnologie” adus unui subiect aparent banal de preparare a ceaiului”, a declarat, prin e-mail, autorul principal al studiului, Dr. Vinayak Dravid, profesor Abraham Harris de știința și ingineria materialelor la Universitatea Northwestern din Illinois. „Se studiază atât de puțin despre potențialul său de captare, pe lângă „eliberare”.”
Autorii au studiat modul în care adsorbția metalelor grele depindea de diferite tipuri de ceai – negru, verde, alb, mușețel și rooibos – de metodele de preparare și de faptul dacă acesta era în frunze libere sau în pungi din bumbac, nailon sau celuloză (un material natural biodegradabil obținut din pulpă de lemn).
Testarea ceaiului
Pentru experimentul de absorbție, echipa a creat soluții din apă și concentrații de plumb și alte metale precum cadmiu, crom, cupru și zinc, apoi le-a încălzit până puțin sub punctul de fierbere. Autorii au adăugat apoi frunze sau pliculețe de ceai și le-au lăsat la infuzat pentru diferite perioade de timp, de la câteva secunde la 24 de ore, înainte de a măsura cantitatea de metale rămasă în apă.
Pungile din celuloză au avut cele mai bune rezultate, în timp ce pungile din bumbac și nailon abia au absorbit metalele.
„Pungile de ceai din nailon sunt deja problematice pentru că eliberează microplastice, dar majoritatea pungilor de ceai utilizate în prezent sunt fabricate din materiale naturale, cum ar fi celuloza”, a declarat într-un comunicat de presă Dr. Benjamin Shindel, primul autor al studiului și inginer contractual în cadrul Laboratorului Național de Tehnologii Energetice al Departamentului pentru Energie al SUA. Shindel a lucrat la studiul de cercetare în timp ce era student doctorand la Northwestern.
Tipul și măcinarea ceaiului au contat, de asemenea, într-o mică măsură. Frunzele fin măcinate, în special cele de ceai negru, au adsorbit mai mulți contaminanți decât frunzele întregi.
„Atunci când frunzele de ceai sunt transformate în ceai negru, ele se încrețesc și porii lor se deschid”, a spus Shindel. Aceste încrețituri și pori, precum și o măcinare mai fină, cresc, de asemenea, suprafața, sporind capacitatea de fixare a contaminanților.
În general, prepararea ceaiului poate filtra aproximativ 15% din plumbul din apa potabilă, au constatat autorii. Această estimare se bazează pe o cană de apă și un pliculeț de ceai fiert timp de trei până la cinci minute. Cu toate acestea, cel mai semnificativ factor dintre toate tipurile de experimente a fost durata de timp în care cercetătorii au infuzat ceaiul – cu cât l-au lăsat mai mult la infuzat, cu atât absorbția metalului a fost mai bună.
Aceste constatări au fost valabile pentru concentrații de plumb de până la 10 părți pe milion, sau ppm, deși concentrații de acest nivel nu sunt probabile în zonele foarte dezvoltate.
„Având în vedere condițiile de testare a unei concentrații inițiale de 1 ppm (1000 ppb), este dificil de spus cum s-ar traduce aceasta în scenariile din lumea reală”, a declarat prin e-mail Dr. Tasha Stoiber, cercetător principal la Environmental Working Group, care nu a fost implicat în studiu.
„Ceaiul preparat (în apă distilată) conține aproximativ 1-4 ppb de plumb. În SUA, apa potabilă din sistemele publice de apă variază de la aproximativ 1 la 10 ppb pentru majoritatea sistemelor, iar nivelurile cuprinse între 30-100 ppb ar fi foarte contaminate. Prin urmare, concentrațiile testate în studiu reprezintă o cantitate extremă de plumb în apă”.
Ce înseamnă acest lucru pentru cei care consumă ceai
Autorii susțin că prepararea ceaiului poate absorbi metalele grele prin intermediul ionilor de metale grele care se lipesc de suprafața frunzelor de ceai și rămân captivi până când punga este eliminată. În cazul pungilor din celuloză, acestea pot avea o suprafață mai mare și, prin urmare, mai multe locuri de legare, decât materialele sintetice.
„Nu sunt sigur că frunzele de ceai au ceva unic remarcabil ca material”, a spus Shindel. „Ele au o suprafață activă mare, care este o proprietate utilă pentru un material absorbant și ceea ce face ca frunzele de ceai să fie bune la eliberarea rapidă a substanțelor chimice aromatizante în apă”.
Cu toate acestea, ceea ce este special este că, în afară de apă, „ceaiul se întâmplă să fie cea mai consumată băutură din lume”, a adăugat Shindel. „Ai putea zdrobi tot felul de materiale pentru a obține un efect similar de remediere a metalelor, dar acest lucru nu ar fi neapărat practic. Cu ceaiul, oamenii nu trebuie să facă nimic în plus”.
Studiul promovează sau consolidează ideea că se poate curăța sau filtra un pahar pe rând în situații în care curățarea împrejurimilor nu este posibilă, a spus Dravid. Dar nu sugerează că prepararea ceaiului este un substitut pentru curățarea apei cu un filtru, deoarece apa nefiltrată poate avea alți contaminanți pe care frunzele sau plicurile de ceai nu le pot adsorbi.
Aceste impurități pot include nitrați (utilizați pentru îngrășăminte), subproduse de dezinfecție, arsenic sau substanțe alchil per- și polifluorurate, denumite și PFAS, a declarat Stoiber.
Reducerea nivelului de plumb din apa potabilă este „ușor de realizat cu un simplu filtru cu carbon”, care este, de asemenea, cea mai bună metodă, a spus Stoiber. „Carbonul acționează într-un mod similar cu frunzele de ceai prin (adsorbția) plumbului, dar face acest lucru mult mai eficient.
„Și, după cum demonstrează lucrarea la concentrații mai mari, există limite ale (absorbției), motiv pentru care este important să nu uitați să vă schimbați cartușul filtrului la timp, așa cum este recomandat”, a adăugat Stoiber. „În general, studiul este un bun memento pentru a fi conștienți de ceea ce este în apa noastră potabilă”.
Acest lucru este deosebit de important pentru copii, pentru care nu există un nivel sigur de expunere la plumb, a spus Stoiber.
Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului G4Media
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen BankCitește și...
Pentru a posta un comentariu, trebuie să te Înregistrezi sau să te Autentifici.