G4Media.ro

Coreea de Nord vrea restaurante McDonald’s. De ce e importantă „diplomaţia burgerilor”

Coreea de Nord vrea restaurante McDonald’s. De ce e importantă „diplomaţia burgerilor”

Dorinţa oficialilor de la Phenian de a permite pătrunderea unui lanţ american de restaurante fast-food în Coreea de Nord este un moment important, care va ajuta la deschiderea ţării comuniste, aşa cum s-a întâmplat cu Uniunea Sovietică şi China în deceniile trecute. Un raport recent al CIA susţine că preşedintele Kim Jong-un ar fi favorabil intrării unui restaurant occidental – în speţă, McDonald’s – pe piaţa din ţara comunistă, ca un gest de bunăvoință faţă de Statele Unite şi pentru a dovedi că Phenianul încurajează investiţiile străine.

Informaţiile date publicităţii vin la câteva săptămâni după remarci similare făcute de consilierul sud-coreean Chung-in Moon, care a descris o Coree de Nord „modernă”, în care ar putea exista un Trump Tower sau un restaurant american. Ar fi un moment semnificativ al diplomaţiei culturale şi gastronomice, remarcă analiştii, care subliniază faptul că McDonald’s este un simbol al globalizării, modernizării şi capitalismului occidental ce a ajutat şi în trecut la modificarea atitudinilor unor ţări comuniste faţă de America.

Raportul serviciului american de informaţii, care a fost citat de NBC, vine în contextul în care președintele Donald Trump a anunţat că se va vedea cu omologul său nord-coreean Kim Jung-un în Singapore, pe 12 iunie. „Întâlnirea secolului,” aşa cum este caracterizată, va aborda mai multe subiecte legate de programul nuclear al nordului comunist şi de posibila încheiere oficială a Războiului din Coreea. Aşa cum se ştie, conflictul desfăşurat între 1950-1953 s-a terminat cu un armistiţiu şi nu cu un acord de pace.

Documentul CIA menţionează o serie de stimulente pe care SUA și Coreea de Sud ar putea să le ofere regimului de la Phenian în schimbul denuclearizării, inclusiv pentru infrastructură și ajutor agricol (Seulul ar fi cel care ar avea iniţiativa livrării de ajutoare alimentare, prin intermediul Naţiunilor Unite, în timp ce americanii ar fi dispuşi să ridice unele dintre sancţiunile impuse Coreei de Nord şi să pompeze bani în statul comunist).

Raportul afirmă că dictatorul comunist este deschis ideii de a permite pătrunderea restaurantelor McDonald’s în ţara asiatică. În comparație cu amenințarea unui război nuclear, informaţiile privind posibila deschidere a unui restaurant american la Phenian par cumva lipsite de relevanţă. Dar experții și precedentele istorice sugerează că mişcarea este mai semnificativă decât pare la prima vedere. „Ar fi un lucru destul de important,” a titrat şi publicaţia Washington Post.

Un simbol al capitalismului

McDonald’s este perceput de mulţi ani ca un simbol al culturii și capitalismului occidental – în special în țările comuniste. În anii ’90, expansiunea lanţului american de restaurante fast-food în China și Rusia a fost considerată un moment de referinţă. „Acest lucru s-a întâmplat cu o serie de culturi comuniste diferite,” a declarat Jenny Town, analist la Centrul Stimson și editorul-şef al paginii de internet 38 North, un site de știri despre Coreea de Nord. „Odată ce au început să aibă diferite contacte cu Occidentul, ele îşi schimbă opiniile – și de obicei se începe cu McDonald’s sau Coca-Cola.”

Încă de la începutuile sale, McDonald’s a fost mai mult decât un restaurant fast-food. El este un vector major pentru cultura americană și un simbol puternic al globalizării, lucru care îi face pe experţi să afirme că McDonald’s „vinde mai mult decât burgeri şi cartofi prăjiţi.” În anii ’70, când lanțul s-a extins în Europa, campaniile sale publicitare au folosit sloganul „United Tastes of America.” Şefii companiei au promis atunci să aducă în ţările în care operau valorile majore ale modului american de a face afaceri – rapiditate, standardizare și eficiență.

După câteva decenii, promisiunile acestora par să fi fost respectate. Potrivit rapoartelor anuale ale companiei americane, McDonald’s operează acum 37.241 de restaurante în 120 de țări. În cartea sa „Grinding It Out: The Making McDonald’s,” co-fondatorul Ray Kroc a descris compania ca fiind „monumentul meu personal dedicat capitalismului”.

Acest lucru explică şi motivul pentru care extinderea companiei în ţările comuniste a fost considerată în ultimele decenii un moment crucial. Atunci când McDonald’s a deschis prima sa locaţie în Moscova, în 1990, clienţii ruși au aşteptat la coadă ore în şir ca să mănânce la ceea ce USA Today a numit atunci „noul simbol al capitalismului din acest oraș.”

Nu după mult timp, compania americană a pătruns în China, deschizând multiple locaţii în Beijing şi Shenhzen. Aşa cum a descoperit atunci un etnograf local, clienţilor chinezi nu le plăcea mâncarea de la McDonald’s, însă erau fascinaţi de aura de prosperitate şi progres reprezentată de lanţul american de fast-food. „În ochii locuitorilor din Beijing, McDonald’s reprezintă America şi promisiunea modernizării,” a scris expertul.

Unele voci au mers chiar mai departe, afirmând că McDonald’s reprezintă mult mai mult decât ideea de America şi capitalism. În 1996, editorul ziarului New York Times, Thomas Friedman, a avansat pentru prima dată o teorie ce a devenită faimoasă: două țări în care există restaurante McDonald’s nu se vor război niciodată, deoarece ambele au economii globalizate, care pun în centrul lor bunăstarea clasei de mijloc.

Predicția jurnalistului a apărut într-un moment aparte, în care compania americană se afla în mijlocul unei expansiuni mondiale fără precedent. Între anii 1967 și 1987, McDonald’s s-a extins cu o medie de două țări pe an. La mijlocul anilor ’90, ritmul s-a accelerat la 10 țări – majoritatea fiind state „comuniste, ex-comuniste și în curs de dezvoltare,” potrivit revistei The Economist. În 1996, Belarus a devenit cea de-a 100-a ţară în care a pătruns McDonald’s.

Teoria lui Friedman, foarte populară la vremea ei, nu şi-a găsit însă întotdeauna acoperirea în realitate (aşa cum a fost cazul, spre exemplu, cu Panama, invadată de americani în 1989 sau cu conflictele care au opus India şi Pakistanul în 1999, Israelul şi Libanul în 2006 sau Rusia şi Ucraina, în urmă cu patru ani. În toate aceste ţări există restaurante McDonald’s). Acest lucru însă nu l-a descurajat pe cunoscutul ziarist american, care a afirmat despre teoria sa: „În timp ce au existat câteva cazuri care au încălcat-o în ultimii 20 de ani, ea a rămas în picioare în marea majoritate a cazurilor. Nu este bine pentru fizică. Însă nu este rău pentru științele sociale!”

Interesant este şi faptul că McDonald’s a devenit deseori o țintă a furiei politice. De exemplu, în timpul manifestaţiilor anti-globalizare şi anti-capitaliste din diferite oraşe de pe glob, restaurantele americane tip fast-food sunt ţinte predilecte ale protestatarilor. Nu puţine au fost cazurile în care restaurantele au fost devastate de manifestanţi furioşi. De asemenea, în timpul ultimului conflict dintre Rusia și Ucraina, după ce Moscova a anexat Crimeea (forțând, printre altele, închiderea a trei restaurante McDonald’s), politicianul naționalist rus Vladimir Jirinovski a cerut închiderea tuturor locațiilor companiei din Rusia: „Vreau ca ele să dispară din ochii mei. Apoi ne vom ocupa de Pepsi-Cola” – un alt brand american simbolic.

McDonald’s la Phenian?

Chiar dacă teoria lui Friedman nu s-a dovedit corectă în toate cazurile, experții vorbesc despre faptul că legăturile culturale și economice mai importante dezvoltate între țări pot reduce conflictele. Ideea lui Friedman corespunde astfel unei teorii populare în relațiile internaționale, potrivit căreia capitalismul promovează pacea într-o anumită măsură deoarece, atunci când concurează pe aceeași piață liberă, țările împărtășesc obiective similare de politică externă.

Jenny Town, de la site-ul 38 North, afirmă că McDonald’s poate să arate oamenilor (în acest caz, nord-coreenilor) o parte a Statelor Unite cu care ei să nu fie familiarizați. Acest lucru poate ajuta la temperarea punctelor de vedere negative în Coreea de Nord, unde propaganda anti-americană este larg răspândită. Town spune că i se pare normal ca un restaurant McDonald’s să se deschidă în Phenian. Ar fi probabil un loc popular: Coreea de Nord ar fi vrut şi în trecut să aibă o franciză McDonald’s, dar în final a decis să accepte un lanţ de restaurante din Singapore, specializat în burgeri şi cartofi prăjiţi.

În aprilie, după întâlnirea istorică dintre cei doi preşedinţi coreeni, un oficial de la Seul a afirmat că nord-coreenii şi-au exprimat dorinţa de a avea o „ţară normală, care să fie recunoscută de Statele Unite.” Chung-in Moon, consilier special al preşedintelui sud-coreean, a afirmat: „Ei doresc ca investițiile americane să vină în Coreea de Nord. Îi salută cu bucurie pe sponsorii americani și companiile multinaţionale care vin în Coreea de Nord”. Chung-in a menționat atunci Trump Tower și McDonald’s ca exemple de ceea ce s-ar putea considera investiţii „moderne” pentru Coreea de Nord. De aceea e important ca situaţia actuală, în care suntem martorii unei deschideri neaşteptate a Coreei de Nord, să continue şi să se transforme într-o politică oficială.

Anunţul făcut de oficialul sud-coreean a provocat la momentul respectiv reacţii imediate printre oficiali şi opinia publică internaţională, unele dintre acestea lăudând dorinţa nord-coreenilor, altele având o notă critică sau chiar parodică (aşa cum este, de exemplu, contul McDonald’s North Korea de pe reţeaua de socializare Facebook).

Care sunt însă şansele ca McDonald’s să pătrundă pe piaţa nord-coreeană? Condiţiile ar fi propice. Despre Kim Jong-un se spune că ar fi un consumator de mâncare fast-food. În 2011, un ziar sud-coreean a relatat că tatăl dictatorului primea în mod regulat mâncare McDonald’s din China, livrată cu aparatele companiei Air Koryo. Dacă e să dăm crezare unor informaţii, şi Kim primeşte mâncare fast-food din China. Liderul comunist speră că deschiderea unui restaurant fast-food le-ar permite nord-coreenilor să livreze mâncarea pentru conferinţele bilaterale viitoare. În plus, Kim ar arăta comunităţii internaţionale că este deschis investiţiilor străine în ţara sa, confruntată cu o situaţie economică precară.

La rândul său, președintele Donald Trump preferă deseori acest tip de mâncare. În timpul campaniei prezidenţiale din 2016, candidatul republican a afirmat de altfel că i-ar plăcea să discute cu Kim despre dosarul atomic, în timp ce mănâncă burgeri şi cartofi prăjiţi. Iar sprijinirea unei companii americane de a pătrunde pe o piaţă virgină, concomitent cu obţinerea unor rezultate concrete în urma negocierilor cu liderul comunist din perioada următoare, ar reprezenta o realizare semnificativă pentru preşedintele american (să nu uităm că Trump are în spate un trecut solid de om de afaceri).

La fel de importante sunt însă şi obstacolele care stau în calea deschiderii unor restaurante americane în Coreea de Nord. Cele mai dificile sunt chiar sancţiunile pe care Statele Unite şi comunitatea internaţională le-au impus regimului de la Phenian. Orice investiţie americană în Coreea de Nord presupune ridicarea în prealabil a unora dintre sancţiunile impuse regimului de la Phenian. Nu este un lucru imposibil, dar mulţi experţi sunt rezervaţi că acest lucru s-ar putea petrece în viitorul apropiat. Kayla Orta, analist în cadrul Wilson Center, şi-a exprimat de altfel scepticismul în legătură cu această chestiune: „Poate că ziua în care vom vedea restaurante fast food în stil american în Coreea de Nord va fi ziua în care diplomația culturală va triumfa. Dar suntem departe de ziua aceea.”

Deschiderea unui restaurant McDonald’s la Phenian ar fi un moment semnificativ în ceea ce priveşte relaţiile dintre America, principala putere economică şi politică a lumii, şi ţara comunistă izolată. Deşi e greu de imaginat în acest moment, momentul s-ar putea să nu fie foarte îndepărtat. Să nu uităm că, de exemplu, exact în urmă cu un an, Donald Trump şi Kim Jong-un erau ocupaţi cu schimbarea de ameninţări şi insulte, amplificând la maximum tensiunile uriaşe din Peninsula Coreeană. Peste doar câteva zile însă, ei se vor aşeza la masa de negociere. Aşa cum am mai scris, în ceea ce priveşte Coreea de Nord, nimic nu este bătut în cuie, iar ceea ce a funcţionat în cazul Uniunii Sovietice şi a Chinei ar putea să meargă şi în cazul Phenianului.

Surse: Washington Post, Newsmax, NBC News, Business Insider, Facebook, New York Times

Foto: McDonald’s

Publicitate electorală

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

1 comentariu

  1. noi am avut pepsi si inainte de ’89, nu vad ca s-a schimbat prea mult …