Corespondență de la Chișinău: Maia Sandu contra Alexandr Stoianoglo în turul 2 al prezidențialelor, referendumul de integrare europeană trece “la mustață” în Republica Moldova / Cauzele unui deznodământ oarecum neașteptat

Au mai rămas câteva zeci de secții din Diaspora de numărat la ora la care scriu și este puțin probabil ca rezultatul scrutinului de duminică 20 octombrie să se mai schimbe: este clar că actuala președintă, Maia Sandu, care candidează din partea Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS, pro-european) cu 42% îl va înfrunta pe 3 noiembrie în turul al doilea pe Stoianoglo, care este susținut de Partidul Socialiștilor (PSRM) și de Federația Rusă, cu 26,3%.

La referendum, la întrebarea Susțineți modificarea Constituției în vederea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană? “Da”-ul a obținut cu doar câteva mii de voturi mai mult decât “Nu”-ul, un avans de mai puțin de jumătate de procent. De data aceasta votul Diasporei a înclinat balanța prin cele peste 115.000 de voturi în plus, care au neutralizat cele peste 110.000 care dădeau avantaj “Nu”-ului în interiorul Republicii Moldova.

Cifrele, mai ales cele de la referendum, sunt surprinzătoare, dacă luăm în considerare sondajele de opinie care dădeau toate o victorie confortabilă a “Da”-ului și unele dintre acestea o indicau câștigătoare din turul 1 pe Maia Sandu. Problema cu aceste sondaje este că aproape toate aveau un mare procentaj de nehotărâți, neparticipanți la vot și refuzuri de răspuns, care prin eliminare umflau scorul de 35% al Maiei Sandu peste majoritatea absolută.

Opoziția pro-rusă a criticat-o pe Maia Sandu că a convocat referendumul constituțional ca să-și tragă scorul în sus și să câștige din primul tur, argumentând că nu era nevoie de acest plebiscit, care de altfel a stârnit nedumerire și printre partenerii din Uniunea Europeană care de abia au decis pe 25 iunie anul acesta începerea negocierilor de aderare cu Republica Moldova, care în sine nu garantează nimic. Cu alte cuvinte, Maia Sandu ar fi pus căruța înaintea cailor.

Dar și opoziția a greșit, atunci când unii dintre candidați au făcut un apel la boicotarea votului la referendum, așa cum au procedat în ziua votării Stoianoglo și cu Renato Usatîi, clasat al treilea la prezidențiale, care nu au introdus buletinul în urna de referendum. Ei au făcut acest apel în speranța că gradul de participare nu va trece de pragul de 1/3 necesar validării scrutinului, care însă a fost depășit cu ușurință. Ca atare numărul de voturi de la prezidențiale a fost cu peste 56.000 mai mare decât cel de la referendum, voturi care, dacă ar fi fot introduse în urne ar fi asigurat o victorie confortabilă “Nu”-ului.

Un alt factor care a perturbat rezultatul votului a fost ingerința brutală a Federației Ruse, preponderent prin interpuși. Moscova și-a declarat fățiș antipatia față de Maia Sandu și simpatia față de unii dintre contra-candidații săi, în frunte cu Stoianoglo. Prin intermediul politicianului infractor condamnat pentru furtul unui miliard de dolari, Ilan Șor, au fost trimise în Moldova prin cărăuși de bani sume de multe milioane de dolari. Deși mulți dintre acești bani au fost confiscați, alții au ajuns, inclusiv prin transferuri bancare, la persoane care au fost mituite pentru a vota în favoarea candidaților pro-Moscova. Organele de anchetă vorbeau despre tentativă de mituire a circa 150.000 de alegători, iar Maia Sandu, într-o primă intempestivă și tardivă reacție la rezultatul votului, vorbea de o tentativă externă, fără a o numi explicit, de mituire a 300.000 de alegători.

Cert este că presa, între care trimisul special al BBC la aceste alegeri și reportera sub acoperire a Ziarului de Gardă, au documentat cazuri de tentative de cumpărare de voturi chiar în ziua alegerilor.

Dar poate mai eficientă decât cumpărarea de voturi a fost probabil intoxicarea informațională pe canale rusești care a atins apogeul în săptămâna dinainte de alegeri. Știri false precum înlocuirea la cererea UE a termenilor de Tată și Mamă în actele de identitate cu cei de Părinte 1 și Părinte 2 în actele de identitate sau introducerea de cote în funcțiile publice pentru persoane LGBT au avut un efect devastator. Numeroși moldoveni care sunt pe rețelele sociale vkontakte, smotri.tu, Telegram sau TikTok au căzut în plasa acestor narațiuni false, votând în consecință.

Printre prizonierii acestor rețele se numără și mulți cetățeni din rândul minorităților etnice, care au rusa ca limbă maternă, în frunte cu găgăuzii care au votat în proporție de 95% împotriva integrării europene, bulgarii de la Taraclia 86%, ca și populația din nordul Republicii Moldova unde locuiesc numeroși etnici ucraineni, mulți dintre ei rusificați, care în pofida războiului din Ucraina, sunt opuși integrării europene și pro-Rusia. Etnicii ruși, mai ales cei tineri, predominant urbani și mai bine educați sunt printre cei mai puțin ostili integrării europene dintre minoritari.

Nu pot să închei această trecere în revistă a cauzelor care au dus la acest rezultat fără să amintesc și contribuția unor români din România, care de regulă din ignoranță, când e vorba de Republica Moldova au reflexul pavlovian de scoate placa cu unirea, limba, etnia și să ajungă pe rețelele sociale la “moldovenii care sunt ruși” și alte insulte care mai de care mai ieftine la adresa celor de la est de Prut, care de peste 200 de ani se află sub o formă sau alta sub dominație directă sau indirectă a Rusiei. Chiar și președintele PNL și candidat la președinția României, Nicolae Ciucă spunea în ziua votării: “Referendumul de astăzi este șansa unirii României și Republicii Moldova în Uniunea Europeană”. Ciucă și mulți alți români au nu învățat că menționarea Unirii în astfel de situații este un dar făcut propagandei rusești care folosește sperietoarea unirii foarte eficient într-o țară unde românofobia este cultivată cu asiduitate de mai bine de un secol. La ora actuală prioritatea Republicii Moldova este integrarea europeană și nu unirea, o cauză care e departe de a întruni un sprijin măcar cât aderarea la UE.

Rezultatul votului de la referendum a provocat o mare falie în societatea moldovenească, unii îi spun o victorie a la Pirus, iar turul doi al alegerilor prezidențiale nu va face decât să adâncească această falie, cu o Rusie care nicicum nu se va da bătută. Dar despre toate acestea într-o corespondență viitoare.