Corriere della Sera: Un român, șeful echipajului SOS Humanity, navă care salvează refugiați în Mediterana / „Nu m-am resemnat cu faptul că se poate muri în continuare prin înec” / ”Sincer, nu știu cât mai putem rezista”

Dragoș Nicolae, coordonatorul operațiunilor de salvare de pe nava Humanity 1 a SOS Humanity. o organizație de căutare și salvare a refugiaților care vor să intre în Europa prin Marea Mediterană, se luptă cu furia și epuizarea, relatează Corriere della Sera, despre povestea unui fost jurnalist care s-a dedicat voluntar ajutorării refugiaților.

„Am salvat 179 de migranți, majoritatea sunt minori neînsoțiți. I-am scos din apă, după ce unii dintre ei au fost nevoiți să-și vadă prietenii și apropiații înecându-se. Și acum nu știu cum să le explic că au stat în frig și în ploaie, așteptând un port care le aparține de drept”, spune el. „Dar chiar și în cazul adulților, cum este posibil să înțeleagă logica politică europeană complicată și întortocheată care îi face să se simtă nedoriți, respinși? Mai ales după ce au trecut prin ce au trecut”.

Cu pașaport românesc, „m-am născut la Constanța, România”, după cum spune el mândru, fost jurnalist timp de 14 ani, s-a angajat la Sos Méditerranée, pentru care a lucrat timp de cinci ani. „Fratele meu Ștefan este încă la ei”, spune el.

„Am început să fac asta pentru că nu mă resemnez la gândul că se mai poate muri înecat, căzând de pe o plută. Ar trebui să fie ceva ce aparține trecutului, precum războaiele. Dar nu este așa. Ajunge pe Aquarius și Ocean Viking și Dragos salvează zeci de vieți. Apoi trece la Sos Humanity, varianta germană a lui SOS Méditerranée.

„Echipajul de pe Humanity 1 este foarte bun. Echipa este formată din jumătate din voluntari, dintre care o treime sunt femei. Sunt fericită și mândru să lucrez cu ei toți”, spune fostul jurnalist reporterilor italieni.

Cu toate acestea, pe măsură ce trec zilele, gestionarea atât a echipei, cât și a migranților devine din ce în ce mai dificilă. Iar oboseala începe să se instaleze.

„Suntem pe mare de mult timp (mai mult de zece zile de la ultima salvare, n.r.), lucrăm 24 de ore pe zi, mâncăm cu toții, atât echipajul cât și naufragiații, aceeași mâncare, dar aceasta începe să se scadă, la fel ca și apa. Suntem o navă de salvare, nu un punct fierbinte plutitor. Sincer, nu știu cât mai putem rezista”, explică Dragoș.

Ultimele câteva ore au fost deosebit de dificile. „Noaptea a fost lungă, cu valuri înalte. Mulți au dormit pe punte, în ploaie. Unii au făcut febră și au devenit foarte neliniștiți. Au infecții ale pielii și poartă urmele torturii suferite în lagărele din Libia”.

Înainte de a fi redenumită Humanity 1, nava lui Dragoș și a tovarășilor săi a fost SeaWatch4, soră a aceleiași ambarcațiuni pe care Carola Rackete a condus-o în portul din Lampedusa în iunie 2019, forțând o blocadă impusă de ministrul de interne de atunci, Matteo Salvini.

Ar fi făcut cum a făcut Carola Rackete? Ar fi mers și el împotriva ordinelor autorităților italiene dacă acestea nu ar fi dat undă verde de la Roma pentru debarcarea tuturor migranților?

„Eu nu mă ocup de operațiunile de îmbarcare. Așadar, nu ar fi de competența mea să iau o astfel de decizie. În orice caz, trebuie reamintit faptul că, în conformitate cu legea mării, avem datoria de a salva o persoană naufragiată. Iar acest lucru presupune să îl ducem într-un loc sigur, să andocăm”, explică el.

În plus, spune el, aceste persoane, atât minori cât și adulți, „au fugit din Libia, unde au fost expuși la încălcări ale drepturilor omului. În calitate de refugiați, ei sunt în mod clar într-o stare vulnerabilă, unii sunt vizibil traumatizați”.