Cortina care apăra demnitatea militarilor ruși a căzut / O armată care are nevoie de obuze nord-coreene și de deținuți din Sankt Petersburg nu mai este un egal pentru NATO (CNN)

Țarul ar putea, brusc, să rămână fără haine. Ceea ce a mai rămas din cortina care proteja demnitatea armatei ruse a căzut iar aceasta nu este cu siguranță a doua cea mai puternică armată din lume, scrie CNN, care analizează retragerea rușilor din fața contraofensivei ucrainene.

Retragerea Rusiei din jurul Harkovului – o „regrupare” planificată pe care unele mass-media de stat nici măcar nu au îndrăznit să o menționeze – este, fără îndoială, mai semnificativă decât prăbușirea anterioară a pozițiilor sale din jurul capitalei ucrainene Kiev. Aceste unități aveau poziții fortificate de luni de zile și uneori se aflau literalmente la câteva minute de mers cu mașina de granița rusă.

Faptul că Moscova nu a putut susține o forță atât de dureros de aproape de propriul teritoriu spune multe despre starea reală a lanțului de aprovizionare și a armatei sale. Este aproape ca și cum aceste unități care se retrăgeau au fugit înapoi către un vid, nu către puterea nucleară care în februarie se aștepta să își doboare vecinul în 72 de ore.

În al doilea rând, unitățile Rusiei nu par să fi efectuat o retragere atentă și prudentă. Au fugit și au lăsat în urmă atât blindate, cât și prețioasele rezerve de muniție rămase. Site-ul de informații cu sursă deschisă Oryx a estimat că, de miercuri până duminică, cel puțin 338 de avioane de luptă, tancuri sau camioane au fost lăsate în urmă.

Este posibil să rămână buzunare de trupe rusești care să hărțuiască forțele ucrainene în săptămânile următoare, dar natura liniei frontului s-a schimbat irevocabil, la fel ca și dimensiunea sa. Kievul duce acum brusc un război mult mai mic, de-a lungul unei linii de front mult reduse, împotriva unui inamic care pare, de asemenea, mult mai mic.

Într-adevăr, armata rusă se bazează acum pe mobilizarea forțată și pe prizonieri pentru rândurile sale epuizate. Ucraina a fost destul de chirurgicală, lovind rutele de aprovizionare pentru a tăia unitățile deja epuizate, detectând care erau cele mai puțin pregătite și dotate. A fost uluitor de eficient și rapid.

Dacă contraofensiva Ucrainei va deveni decisivă depinde de cât de departe sunt acum forțele sale capabile să avanseze: Ar risca să se extindă și mai mult în teritoriu? Sau Ucraina se confruntă cu un inamic care pur și simplu nu mai are putere de luptă? Indiferent cât de mult au fost exagerate forțele Rusiei în timpul deceniilor haotice ale războiului american împotriva terorismului, o armată care are nevoie de obuze nord-coreene și de deținuți din Sankt Petersburg este, în cel mai bun caz, redusă la forța minimă necesară pentru a proteja Rusia însăși.

Deci, ce urmează? Dacă nu asistăm la o răsturnare de situație remarcabilă, încercarea Rusiei de a cuceri în întregime regiunile Donețk și Lugansk s-a încheiat. Herson este în continuare în centrul presiunilor susținute ale Ucrainei. Și, brusc, o întoarcere la granițele pe care Rusia le-a furat în 2014 nu pare a fi departe de realitate.

Timp de luni de zile, s-a crezut că Rusia „nu va lăsa niciodată să se întâmple asta”. Dar acum Crimeea pare ciudat de vulnerabilă – conectată la Rusia prin coridorul terestru care se întinde de-a lungul Mării Azov prin coasta Mariupolului și un pod expus peste strâmtoarea Kerci. Ceea ce a mai rămas din forțele Moscovei supraexpuse, epuizate, slab aprovizionate și echipate implementate mai adânc în Ucraina s-ar putea confrunta cu aceeași încercuire letală ca și lanțul său de aprovizionare din jurul Harkovului.

Oricât de departe împinge Kievul acum linia frontului, am avut parte de o schimbare radicală în dinamica securității europene. Rusia nu mai este un egal pentru NATO.

Săptămâna trecută, Rusia nu mai era nici măcar egala vecinului său înarmat de NATO – o putere mai ales în agricultură și IT până în decembrie – pe care îl atacă constant de opt ani. Ministerul britanic al Apărării a declarat luni că elemente ale Armatei de tancuri a Primului Corp de Gardă al Rusiei – o unitate de elită menită să apere Moscova de orice atac NATO – au făcut parte din retragerea haotică de la Harkov. Aceștia au fugit.

Bugetele de apărare ale statelor membre NATO se apropie încet de ani de zile de procentul sugerat de 2%. Dar vor fi cu adevărat necesare aceste miliarde pentru a face față unei armate care a avut nevoie de obuze de la Phenian după doar șase luni în Ucraina?

Ar fi, de asemenea, o greșeală să interpretăm greșit tăcerea din interiorul Rusiei – câțiva analiști critici, politicieni și talk-show-uri deoparte – ca fiind un semn al unei forțe reziduale, melancolice, care este pe cale să se dezlănțuie. Acesta nu este un sistem capabil să se privească în oglindă. Kremlinul păstrează tăcerea asupra acestor probleme pentru că nu poate face față prăpastiei dintre ambițiile și retorica sa și mercenarii înfometați pe care pare să-i fi lăsat în părăsire în jurul Harkovului.

Cele mai flagrante erori de politică externă din ultimele secole s-au născut din orgoliu, notează analistul CNN, dar Europa se confruntă acum cu o serie de alegeri dure. Continuă să facă presiuni până când Rusia solicită o pace care să îi lase vecinii în siguranță și conductele de energie să fie din nou deschise? Sau păstrează vechea logică greșită conform căreia un urs umilit și rănit este și mai periculos? Un posibil succesor al lui Putin – nu că am ști vreunul – ar căuta o detensionare cu Europa și ar da prioritate economiei rusești, sau și-ar dovedi valoarea printr-un alt act nechibzuit și dur de militarism brutal?

Acesta este, de asemenea, un moment cheie pentru neproliferare și pentru puterea nucleară în era post-Război Rece. Ce face o putere nucleară atunci când este vulnerabilă și lipsită de o putere convențională convingătoare? Rusia nu se confruntă acum cu nicio amenințare existențială: Frontierele sale sunt intacte, iar armata sa este împiedicată doar de o aventură sălbatică aleasă de bună voie. Dar se pare că este aproape de limitele capacităților sale convenționale.