“Cosa Nostra a Austriei”: Cum a declanșat un ziarist independent o furtună politico-mediatică după ce a criticat partidul lui Nehammer

Matthew Karnitschnig, corespondentul șef pentru Europa al POLITICO, povestește, într-un amplu articol, modul în care partidul de centru-dreapta OVP al cancelarului Karl Nehammer a ajuns să controleze segmente largi din societatea austriacă, inclusiv presa, într-o țară pe care o conduce practic fără întrerupere din 1987.

Dezvăluirile ziaristului vin cu două zile înainte de alegerile de duminică. în care partidul de extremă dreapta FPO este cotat ca fiind favorit. Detalii, aici.

Mai jos, traducerea articolului publicat de Politico:

“În urmă cu un an, am descoperit pe pielea mea – în urma unei confruntări într-o emisiune TV de maximă audiență – extraordinara anvergură a Partidului Popular din Austria (ÖVP) și capacitatea acestuia de a trage sfori în culisele vieții publice.

Întâlnirea mea cu tentaculele lungi ale ÖVP nu este o surpriză pentru austrieci. Indiferent cine se va clasa pe primul loc în alegerile naționale de duminică, toată lumea de aici știe deja care partid va conduce cu adevărat spectacolul. ÖVP nu numai că va fi membru al viitoarei coaliții, dar va juca un rol central în cadrul acesteia, la fel cum a făcut-o de când se știe.

Cu rădăcinile în mișcarea creștin-socială din secolul al XIX-lea, partidul a fost considerat mult timp extensia politică a Bisericii Romano-Catolice din Austria (credincioșii partidului sunt încă numiți în mod colocvial die Schwarzen – „negrii” – o referire la costumele negre purtate de preoți).

În zilele noastre, partidul servește un alt zeu: puterea.

ÖVP a fost la putere în Austria fără întrerupere din 1987, fie într-o mare coaliție condusă de social-democrații de centru-stânga, fie ca partener principal al Partidului Libertății de extremă dreapta. Partidul Libertății conduce în sondaje la votul de duminică.

În cadrul sistemului federal austriac, care diluează puternic puterea executivului, influența reală rezidă în cele nouă state ale țării. Aici, ÖVP, partidul tradițional al agricultorilor, este dominant, controlând șase din cele nouă. Prin urmare, chiar dacă ÖVP, care conduce în prezent guvernul federal, pierde duminică cancelaria, influența sa asupra politicii austriece va rămâne intactă.

Influența partidului se manifestă în ceea ce s-ar putea caracteriza drept un stat profund. Timp de decenii, ÖVP și social-democrații au împărțit roadele puterii printr-un sistem clientelar cunoscut sub numele de Proporz. Funcțiile de funcționar public, posturile didactice și posturile de conducere din companiile controlate de stat au fost distribuite în mod aproximativ egal membrilor celor două partide pentru a menține un echilibru în aparatul de stat.

Deși rigiditatea acestui sistem s-a erodat în ultimele decenii, pe măsură ce noi partide, inclusiv Verzii și Partidul Libertății, au câștigat teren, numirile se fac în continuare în funcție de afilierea politică, formală sau informală. Și nicio forță nu a fost mai pricepută în manipularea acestui sistem decât ÖVP.    

Întâlnirea cu mafia

Acum am experiența directă a cât de ferm este controlul său.   

În octombrie anul trecut, radiodifuzorul public austriac, ORF, m-a invitat să particip la emisiunea sa de discuții politice în direct de duminică, Im Zentrum („La centru”).

În calitate de jurnalist și de austriac care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în afara țării, presa locală îmi cere uneori să comentez afaceri externe, în special în ceea ce privește Statele Unite, unde am crescut.

Cu această ocazie, producătorii m-au invitat să discut despre războiul din Ucraina. Cu câteva zile înainte de emisiune, însă, m-au sunat să mă întrebe dacă aș fi dispus să discut despre politica internă, ca urmare a publicării unui videoclip în care cancelarul austriac Karl Nehammer de la ÖVP sugera ca oamenii săraci să își hrănească copiii la McDonald’s.

Am fost de acord să apar, deși bănuiam că ORF nu își dădea seama în ce se bagă.

Deși teoretic neutru, ORF, care este urmărit de mai mult de două treimi din populație în orice zi cu emisiunile sale de radio și televiziune, se află în centrul sistemului Proporz.

Cele trei canale de televiziune, nenumăratele posturi de radio și portalul de știri online dominant din Austria fac din ORF o țintă frecventă a manipulării politice. Redacția ar trebui să fie ferită de intervenții directe, însă acestea au loc frecvent. Într-un caz deosebit de flagrant în urmă cu câțiva ani, un politician de rang înalt din Partidul Libertății a sunat reporterii de 22 de ori într-o singură zi pentru a se plânge. (O expunere recentă a revistei austriece de investigații Dossier a relatat în detaliu amploarea amestecului politic).

ÖVP, deși nu se dă în lături de la astfel de intervenții, preferă abordarea mai subtilă a instalării oamenilor săi în poziții cheie de putere, fie că este vorba de un post de redactor, de un prezentator sau de „director general”, funcția de vârf a ORF.

Numirea directorului general la fiecare cinci ani este un proces bizantin de negociere politică și de construire de alianțe, asemănător cu selectarea papei. Actualul titular, Roland Weißmann, este un om al ÖVP.

În seara în care am apărut la Im Zentrum, mi s-au alăturat redactorul șef al cotidianului vienez Der Kurier, o extensie tipărită a Partidului Popular, precum și secretarii generali ai social-democraților și ai ÖVP.

În condițiile în care am studiat toată viața politica austriacă, eram îngrijorat că discuția se va transforma într-un fel de “el a spus, ea a spus” între reprezentanții celor două partide, așa cum se întâmplă adesea în astfel de emisiuni. Am decis să ies din tipare.

În ultimii ani, am scris pe larg despre corupția din ÖVP și despre problemele care l-au cuprins pe fostul său Rege Soare, Sebastian Kurz. Deși corupția politică din Austria nu este în niciun caz apanajul exclusiv al ÖVP, mi s-a părut deconcertantă măsura în care partidul s-a infiltrat în fiecare aspect al societății austriece.

Când moderatorul m-a întrebat ce părere am despre videoclipul McDonald’s și despre impactul pe care îl va avea, nu m-am abținut, susținând că videoclipul ilustra faptul că ÖVP nu mai are nicio legătură cu valorile creștine pe care a fost fondat.   

„ÖVP nu mai este un partid normal sau chiar un partid politic, ci mai degrabă un fel de Cosa Nostra politică ai cărei membri își acordă avantaje unii altora”, am continuat. „Partidul nu mai este guvernat de o filozofie sau o idee centrală, ci de nevoia sa de a-și păstra puterea”.

Christian Stocker, secretarul general al ÖVP, a devenit vizibil agitat în timp ce vorbeam. Mi-a replicat că este deplasat din partea mea să compar partidul său cu ucigașii mafioți (ceea ce ducea mai departe decât o făcusem eu aluzia la Cosa Nostra) și mi-a cerut să-mi cer scuze.

Am refuzat. După emisiunea în direct, Stocker, roșu la față, s-a ridicat, strângându-și notițele, și a ieșit din studio, unde îl aștepta limuzina sa cu șofer. (Unul dintre motivele pentru care comentariul meu a atins un punct sensibil a fost acela că discuțiile scurse între înalți oficiali ai ÖVP au dezvăluit că nomenclatura partidului se numește ea însăși „familia”, ceea ce evocă imagini cu Michael Corleone și „Nașul”).

Vendetta vieneză

În zilele care au urmat apariției mele, clipul Cosa Nostra a devenit viral, stârnind dezbateri animate pe rețelele sociale. Un oficial al ÖVP m-a calificat drept „agitator de stânga”, stârnind o veselie considerabilă în rândul celor care îmi cunosc opera.

Oameni pe care nu îi mai întâlnisem niciodată m-au abordat pe stradă în Viena pentru a-mi mulțumi pentru că am vorbit deschis. (Este posibil să fi gaz ulei pe foc comparându-l ulterior pe Stocker cu un personaj din „Nașul”).

„Ai avut atât de multă dreptate”, mi-a trimis un important om de afaceri austriac.

ÖVP, însă, nu a fost amuzat. Potrivit unor surse din cadrul radiodifuzorului, oficialii partidului s-au plâns direct conducerii ORF, nu doar de apariția mea, ci și de faptul că moderatorul emisiunii nu a făcut suficient pentru a mă contracara.

După ce portalul de știri al ORF a postat un clip cu comentariul meu înainte de replica lui Stocker, s-au plâns din nou. Sub presiunea ÖVP, oficialii ORF au însărcinat chiar o firmă de avocatură să evalueze episodul și să stabilească dacă a fost tratat corect de echipa editorială, au declarat sursele.

Firma a dat ORF o notă de trecere. Dar acest lucru nu a liniștit ÖVP. Partidul a continuat să facă agitație împotriva emisiunii și a moderatoarei acesteia, Claudia Reiterer, au declarat surse din cadrul radiodifuzorului. ÖVP a suspectat-o pe Reiterer, care s-a mai confruntat cu partidul în alte ocazii, că ar fi o ecologistă ascunsă.

În cele din urmă, ÖVP a obținut ceea ce își dorea.

Luna trecută, ORF a anunțat că Im Zentrum a fost anulat după 17 ani de emisie. Cei care lucrează la acest program au puține îndoieli că dezastrul Cosa Nostra a fost picătura care a umplut paharul. Ultima emisiune va fi difuzată în decembrie.

Întrebat despre aceste acuzații de presiuni exercitate, purtătorul de cuvânt al ORF, Martin Biedermann, a declarat că Im Zentrum a fost anulat deoarece era „de mult învechit”.

„Este de la sine înțeles că acest lucru nu are nimic de-a face cu presiuni externe”, a adăugat el.

Purtătorul de cuvânt al ÖVP, Peter Treml, nu a răspuns la o cerere de comentarii.

Între timp, cruciada ÖVP împotriva jurnaliștilor de la ORF care nu respectă linia sa pare să continue.

Luna viitoare, avocații ORF se vor prezenta în instanță pentru a apăra concedierea unuia dintre cei mai importanți corespondenți ai radiodifuzorului, Sonja Sagmeister. Într-o carieră de 30 de ani la ORF, Sagmeister a acoperit UE și NATO și a lucrat ca corespondent al principalului program de știri de seară al radiodifuzorului.

În octombrie 2022, ea i-a luat un interviu ministrului austriac al economiei, Martin Kocher. În timpul interviului, Sagmeister a refuzat să adere la o listă de întrebări pe care purtătorul de cuvânt al lui Kocher o stabilise de comun acord cu un editor senior al ORF.

Consecințele nu au întârziat să apară. Câteva luni mai târziu, Sagmeister, care petrecuse ani de zile făcând muncă de investigație, a fost transferată într-un nou post, în care pregătea necrologuri pentru persoane în viață. După ce a acționat în instanță radiodifuzorul pentru acest transfer anul trecut, a fost concediată.

Kocher rămâne un om în ascensiune. ÖVP l-a instalat recent în funcția de guvernator al băncii centrale a Austriei, ceea ce îi conferă un loc în consiliul de administrație al Băncii Centrale Europene.

Între timp, ÖVP a fost ocupat cu planificarea unei reordonări a legilor privind presa din Austria. Partidul a fost zguduit în ultimii ani de publicarea unor corespondențe interne care evidențiază corupția sa. Multe dintre aceste informații au fost obținute din anchete judiciare divulgate presei. Acum, partidul intenționează să incrimineze publicarea acestor detalii, cu excepția cazului în care acestea au fost făcute publice de autorități, conform proiectului de lege devoalat de săptămânalul vienez Der Falter.

Mesajul adresat jurnaliștilor austrieci este la fel de clar ca cel al lui Michael Corleone către fratele său Fredo: „Să nu mai iei niciodată partea cuiva împotriva familiei”.