Costisitorii mercenari români din Congo: salariu de 5.000 de dolari pe lună, cât 50 de soldați congolezi

Republica Democratică Congo (RDC) s-a bazat foarte mult pe mercenarii străini pentru a-și susține eforturile militare împotriva rebelilor M23, în ciuda insistenței guvernului că aceștia sunt doar instructori, arată o analiză New Times, citată de Rador. Luni de reportaje de investigație ale BBC au dezvăluit că acești luptători străini, în special cei români, au jucat un rol mult mai activ pe câmpul de luptă decât se recunoaște oficial.

Când M23 a lansat o ofensivă asupra orașului Goma, în provincia Kivu de Nord, mercenarii români s-au trezit depășiți. Predându-se în fața M23, aceștia s-au refugiat într-o bază de menținere a păcii a ONU înainte de a fi predați Rwandei.

În urma negocierilor, aproximativ 300 de mercenari români au fost trimiși în Rwanda pe 29 ianuarie, ca parte a procesului lor de repatriere.

Una dintre cele mai izbitoare disparități în ceea ce privește utilizarea mercenarilor de către RD Congo a fost diferența de remunerare dintre aceștia și soldații congolezi. Un contract văzut de BBC a arătat că un mercenar român de nivel superior câștiga un salariu de bază de 5.000 de dolari pe lună în timpul serviciului activ și 3.000 de dolari în timpul concediului – o sumă aproximativ egală cu salariile combinate a 50 de soldați congolezi.

Contractul mai arată că acești mercenari servesc „pe termen nelimitat”, dacă nu sunt eliminați, cu o pauză de o lună la fiecare trei luni de desfășurare.

Această inegalitate salarială a generat o frustrare profundă în rândul soldaților locali. Un soldat congolez, vorbind anonim, s-a plâns: „Salariul este nedrept. Când vine vorba de luptă, noi suntem primii trimiși în prima linie.” El a dezvăluit, de asemenea, că salariul său mic, de 100 de dolari lunar, adese a întârziat sau nu a mai fost plătit deloc.

Potrivit unui grup de experți ONU, citat de reporterul BBC Africa, Ian Wafula, două companii militare private au semnat contracte cu guvernul congolez în 2022 pentru a sprijini armata împotriva M23.

Este vorba despre Agemira RDC, care a angajat personal din Bulgaria, Belarus, Georgia, Algeria, Franța și Congo, și Congo Protection, firmă congoleză reprezentată de Thierry Kongolo, care a lucrat alături de Asociația RALF, o firmă românească condusă de Horațiu Potra și compusă din foști membri ai Legiunii Străine Franceze.

În timp ce acordul oficial prevedea ca agenții români din Asociația RALF să fie prezenți pentru a antrena forțele congoleze, dovezile sugerează că aceștia au fost implicați activ în luptă. Un comandant superior român staționat în afara Bucureștiului a confirmat că păzeau poziții cheie din jurul orașului Goma în ture de 12 ore.

Întrebat despre implicarea lor, liderul Asociației RALF, Horațiu Potra, a declarat: „Trebuie să ne protejăm. Dacă M23 ne atacă, ei nu vor spune pur și simplu: „Oh, sunteți doar instructori – puteți pleca acasă”.

În ciuda dovezilor tot mai mari ale implicării mercenarilor, oficialii congolezi au negat în mod continuu afirmațiile. Purtătorul de cuvânt al guvernului, Patrick Muyaya, a respins rapoartele în iunie 2024, spunând: „Ei [Rwanda] propagă minciuni de ani de zile”, și adăugând: „Avem niște instructori care vin să ne antreneze forțele militare pentru că știm că avem această situație urgentă”.

Dreptul internațional definește mercenarii drept indivizi motivați de câștiguri financiare, lipsiți de legături naționale cu conflictul și recrutați în mod special pentru luptă.

Protocolul adițional I al Convențiilor de la Geneva (articolul 47) și Convenția internațională a ONU din 1989 incriminează activitățile de mercenariat care vizează destabilizarea guvernelor.

În Africa, Convenția OUA din 1977 etichetează mercenariatul drept crimă împotriva păcii și securității, impunând pedepse severe, inclusiv pedeapsa capitală, celor implicați.

Expertul juridic Alphonse Muleefu a criticat dependența RDC de mercenari, afirmând că, în calitate de semnatar al convenției OUA, RD Congo nu ar trebui să se angajeze în astfel de acțiuni.

„Folosirea mercenarilor nu este corectă, mai ales atunci când lupți împotriva propriilor cetățeni, care luptă pentru autodeterminare și drepturile lor”, a afirmat Muleefu. El a mai remarcat că Congo avea mijloacele de a pedepsi astfel de crime, dar în schimb le alimenta.

„Legile internaționale sunt de obicei aplicate atunci când sunt integrate și aliniate la voința unei țări. Cu toate acestea, în acest caz, crimele au fost comise de RD Congo, pe teritoriul congolez”, a explicat el.

„Dacă M23 ar fi ales să aplice aceste legi după reținerea făptuitorilor, ar fi putut face acest lucru – deși nu este un stat recunoscut – pentru că grupul guvernează zona și are responsabilitatea de a-și proteja cetățenii”, a adăugat el.

Potrivit expertului juridic, dacă ar fi dorit, M23 ar fi putut pedepsi mercenarii pe baza ratificării convenției de către RD Congo, dacă există legi interne pentru pedepsirea unor astfel de infracțiuni.

El a subliniat că termenul „companii private de securitate” a fost inventat de SUA pentru a justifica angajarea de mercenari în conflicte precum Afganistan și Irak, permițând desfășurarea lor fără control.

Terminologia a fost folosită de atunci pentru a ascunde activitățile mercenare din întreaga lume.

Vorbind la cel de-al 24-lea Summit extraordinar al șefilor de stat ale Comunității Africii de Est (EAC), președintele Paul Kagame l-a criticat pe președintele RD Congo, Félix Tshisekedi, pentru că a demis forțele de apărare ale EAC în favoarea Comunității de Dezvoltare a Africii de Sud (SADC) și a mercenarilor străini.

„Nu știu câte entități avem în RDC, sincer. Avem MONUSCO, SAMIDRC, mercenari, Burundi și FDLR. Și toată lumea se uită la asta și se preface că nu înțelegem ce s-a întâmplat în toți acești ani”, a spus Kagame, referindu-se la violența de lungă durată din estul RD Congo, în special împotriva grupului etnic tutsi, pe care M23 pretinde că îl protejează.

Guvernul ruandez a negat în mod constant acuzațiile de sprijinire a M23, argumentând în schimb că parteneriatul RD Congo cu mercenarii a exacerbat criza.

Rwanda a invocat, de asemenea, preocupări de securitate, subliniind că FDLR, o miliție genocidară responsabilă pentru genocidul din 1994 împotriva tutsi, operează din interiorul RD Congo și a lansat atacuri asupra teritoriului ruandez.

Prezența acestor luptători străini, recrutați prin intermediul companiei românești Asociația RALF, a dus la o confuzie larg răspândită, unii congolezi confundându-i cu agenții ruși ai Grupului Wagner. Deși au promis un salariu profitabil, foștii mercenari au descris condiții proaste de muncă și o structură de comandă haotică.

Un fost mercenar, vorbind anonim cu BBC, s-a plâns: „Misiunile au fost dezorganizate, condițiile de muncă precare. Românii ar trebui să înceteze să meargă acolo pentru că este periculos”. El a mai dezvăluit că unii recruți nu aveau experiență militară, iar un fost coleg a lucrat anterior ca pompier.

Constantin Timofti, coordonatorul grupului, a descris situația îngrozitoare într-un interviu acordat postului românesc TVR, afirmând: „Rebelii M23 au reușit să ajungă la pozițiile noastre, în jurul orașului Goma. Armata națională a renunțat la luptă și am fost forțați să ne retragem.”

Pericolele activității de mercenar în RDC au fost subliniate în mod tragic de moartea a doi luptători români, unul fiind Vasile Badea, un fost ofițer de poliție care s-a implicat pentru a-și susține finanțele aflate în dificultate. Badea a fost ucis în februarie 2023, când un convoi al armatei a fost prins într-o ambuscadă de către rebelii M23.

În ciuda rezultatului dezastruos pentru luptătorii români, eforturile de recrutare continuă. Un recrutor intervievat de BBC la București a dezvăluit încercările în desfășurare de a înrola 800 de noi mercenari, oferind salarii cuprinse între 400 și 550 de dolari pe zi. Procesul de recrutare rămâne total secret, bazându-se pe rețele private precum WhatsApp pentru a atrage candidați.

Între timp, armata congoleză continuă să opereze alături de mai multe forțe armate, inclusiv FDLR, trupe SADC, soldați burundezi și miliții locale precum Wazalendo. Această structură militară fragmentată a dus la confuzie și ineficiență operațională.

Richard Moncrief de la International Crisis Group a avertizat: „Se creează o situație în care este imposibil să se planifice ofensive militare, în care lanțul de comandă și responsabilitatea sunt tulburi. Trebuie să existe o mai mare coerență în efortul armat din Kivu de Nord, implicând probabil o reducere a numărului de grupuri armate de pe teren”.

Sursa: THE NEW TIMES / Rador Radio România